Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 51/F din data de 18 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016 (nr. y/2016), s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei A. prin actul de sesizare, săvârşită în perioada 17 martie 2010 -1 7 ianuarie 2012 din art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. în art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

1. Conform dispoziţiilor art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (fapta din perioada 20 ianuarie 2010 - 17 ianuarie 2012).

În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

2. Conform dispoziţiilor art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată (fapta din perioada 17 martie 2010 - 17 ianuarie 2012).

În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

3. Conform dispoziţiilor art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (fapta din perioada 17 martie 2010 - 17 ianuarie 2012).

În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

4. Conform dispoziţiilor art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (fapta din perioada 25 noiembrie 2013 - 14 mai 2014).

În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

5. Conform dispoziţiilor art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată (fapta din perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014).

În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

6. Conform dispoziţiilor art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (fapta din perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014).

În temeiul art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare, sporită cu 1 an şi 3 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform dispoziţiilor art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a stabilit ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Direcţiei de Asistenţă Educaţională, oraşul Voluntari, judeţul Ilfov sau în cadrul B., oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, instituţie ce va fi decisă de consilierul de probaţiune.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 şi următoarele C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Instituţia Primarului Voluntari şi a fost obligată inculpata A. la plata către partea civilă a sumei de 48 457,6 RON, reprezentând despăgubiri materiale.

A fost respinsă cererea formulată de procuror de luare a măsurii asigurătorii.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, respectiv: Chitanţele nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010 (depuse în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă), nr. x din 17 iunie 2010, nr. x din 16 ianuarie 2012 (depuse în Dosarul nr. x/2009, respectiv în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă) şi Chitanţele nr. x din 25 noiembrie 2013, nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 28 februarie 2014 (depuse în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov).

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.

Conform art. 19 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 276/2009, taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul.

Potrivit art. 26 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2009, o cotă de 75% din sumele provenind din impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprinde distinct în bugetele de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Diferenţa de procent de 25% din sumele prevăzute la alin. (1) se constituie venituri la bugetele locale.

De asemenea, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în vigoare de la data de 15 februarie 2013, taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în care îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul fiscal debitorul taxei. Costurile operaţiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.

Potrivit art. 20 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit fiind sancţionată cu anularea acţiunii sau a cererii, iar conform art. 26 alin. (4), începând cu 1 ianuarie 2013, o cotă de 30% din sumele provenind din taxele judiciare de timbru se constituie venituri la bugetul de stat, se cuprinde distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei şi va fi folosită exclusiv pentru finanţarea instanţelor judecătoreşti şi a sistemului de ajutor public judiciar. O cotă de 70% din sumele provenind din taxele judiciare de timbru se constituie venituri la bugetele locale.

I. Cu privire la faptele săvârşite în perioada 20 ianuarie 2010 - 17 ianuarie 2012, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost înregistrată sub nr. x/2009, acţiunea formulată de A., în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta C., prin care a solicitat să se constatate nulitatea absolută, cât şi relativă a Contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 7 decembrie 2007 la BNP D., având ca obiect imobilul situat în Voluntari, judeţul Ilfov.

În vederea soluţionării acestei cauze, inculpata a depus la dosarul susmenţionat, pentru a dovedi plata taxei de timbru în cuantum de 14.671 RON, Chitanţele nr. x din 11 noiembrie 2009 în valoare de 680 RON, nr. x din 20 ianuarie 2010 în valoare de 7.000 RON şi nr. x din 5 mai 2010 în valoare de 7000 RON, eliberate de Instituţia Primarului Voluntari, Direcţia economică, Serviciul Taxe şi Impozite, întocmită şi semnată de referent E..

Chitanţele nr. x din 20 ianuarie 2010 şi nr. x din 5 mai 2010 au fost depuse de inculpata A. la Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Serviciul Registratură, fiind formulate cereri în acest sens, la data de 17 martie 2010, respectiv la data de 11 mai 2010.

În sentinţa civilă nr. 1508 din data de 28 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a menţionat că reclamanta a achitat la dosarul cauzei taxa de timbru în valoare de 14.671 RON.

Tot în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 22 iunie 2010, inculpata A. a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane şi de întregire a acţiunii, respectiv a numitului F., prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 440.000 euro către C. sau către reclamantă şi anularea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului supus litigiului astfel cum s-a precizat în acţiunea principală, considerând că există o strânsă legătură de cauzalitate cu cererea iniţială.

La această cerere de chemare în judecată, inculpata a ataşat Chitanţa nr. x din 17 iunie 2010 în valoare de 21391 RON, prin care a dovedit plata taxei de timbru, eliberată de Instituţia Primarului Voluntari, Direcţia economică, Serviciul Taxe şi Impozite, întocmită şi semnată de referent G.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată împotriva numitului F. şi s-a format astfel Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a pus în vedere inculpatei A. să evalueze pretenţiile pe care înţelege să se solicite în cauză în RON, la cursul BNR din data formulării acţiunii şi să timbreze acţiunea potrivit evaluării ce va fi efectuată.

Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2012, inculpata A. a învederat că, potrivit calculului efectuat, conform legii taxei de timbru, taxa judiciară de timbru ce trebuia achitată este de 22.759 RON, precizând că a achitat suma de 21.391 RON, urmând ca până la termen să completeze cu suma de 1.368 RON.

La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2012, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, inculpata A. a depus la Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1400 RON, respectiv Chitanţa nr. x din 16 ianuarie 2012, în valoare de 1400 RON, eliberată de Instituţia Primarului Voluntari, Direcţia Colectare Taxe şi Evidenţa Proprietăţii, Serviciul Impozite şi Taxe, întocmită şi semnată de referent G..

Prin Sentinţa civilă nr. 1059 din 15 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 444.000 euro, reprezentând împrumut nerestituit, în echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, precum şi suma de 21.396 RON, cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1508 din data de 28 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 472/A/04 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta C..

În urma sesizărilor formulate de C., având calitatea de martor în prezenta cauză, şi a verificărilor efectuate în evidenţele Instituţiei Primarului Voluntari, Serviciul Impozite şi Taxe a rezultat că pe exemplarele chitanţelor în cauză, existente în cadrul acestei instituţii, sunt menţionate ca fiind plătite de inculpata A. alte sume de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru, şi anume: Chitanţa nr. x 20 ianuarie 2010 este în valoare de 7 RON, Chitanţa nr. x din 5 mai 2010 este în valoare de 7 RON, Chitanţa nr. x din 17 iunie 2010 este în valoare de 21 RON, iar Chitanţa nr. x din 18 ianuarie 2012 este în valoare de 140 RON.

II. Cu privire la faptele săvârşite în perioada 25 noiembrie 2013 - 14 mai 2014, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în oraşul Voluntari, str. x, jud. Ilfov, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. x din 7 decembrie 2007 încheiat la B.N.P. D. pentru cauză ilicită şi imorală şi să se constate îmbogăţirea fără just temei a pârâtei C. cu o sumă de peste 700.000 euro.

Prin încheierea din data de 27 august 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, secţia civilă, s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta A. şi s-a dispus avansarea de către stat în proporţie de 50% a sumelor reprezentând taxa judiciară de timbru, urmând ca reclamanta să fie citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 34.506,5 RON şi a timbrului judiciar de 15 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

Prin Încheierea nr. 1054 din 26 februarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, secţia civilă, s-a dispus eşalonarea plăţii taxei de timbru de 34.506,6 RON, în patru rate lunare în cuantum de 8.686,65 RON fiecare.

La datele de 25 martie 2014 şi 14 mai 2014 inculpata A. a depus la Dosarul nr. x/2013 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, prin Serviciul Registratură, pentru a dovedi achitarea taxei judiciare de timbru, Chitanţele nr. x din 25 februarie 2013 în valoare de 15.000 RON, nr. x din 27 noiembrie 2013 în valoare de 10.000 RON întocmite şi semnate de referent H. şi nr. x din 28 februarie 2014 în valoare de 10.000 RON, întocmită şi semnată de referent G., eliberate de Instituţia Primarului Voluntari, Direcţia Economică, Serviciul Impozite şi Taxe.

La termenul de judecată din 15 mai 2014, pârâta C., prin apărător, faţă de chitanţele depuse la dosar de inculpată în datele din 25 noiembrie 2013, în cuantum de 15.000 RON, respectiv din 27 noiembrie 2013, în cuantum de 10.000 RON, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru, a depus cererea de denunţare a înscrierii în fals.

Prin încheierea pronunţată la acelaşi termen, Tribunalului Ilfov, secţia civilă, a dispus, în vederea urmăririi încasării taxei judiciare de timbru, comunicarea încheierii de şedinţă din data de 17 august 2013, precum şi a Încheierii nr. 1051 din 26 noiembrie 2013 către organul fiscal de la domiciliul reclamantei, respectiv Primăria Voluntari.

De asemenea, la datele de 24 iulie 2014 şi 25 august 2014, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au fost înregistrate plângerile formulate de partea civilă Instituţia Primarului Voluntari şi C., prin care au sesizat săvârşirea de către inculpata A. a infracţiunilor de înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 244 C. pen., art. 320 C. pen. şi art. 323 C. pen.

Prin Sentinţa civilă nr. 3238 din data de 21 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, în baza art. 408 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea reclamantei A. la judecarea cererii, formulată în contradictoriu cu pârâta C..

În urma verificărilor efectuate în evidenţele Instituţiei Primarului Voluntari, Serviciul Taxe şi Impozite, a rezultat că pe exemplarele chitanţelor în cauză, existente în cadrul acestei instituţii, sunt menţionate ca fiind plătite de inculpata A., cu titlu de taxă judiciară de timbru, alte sume de bani şi anume: Chitanţa nr. x din 25 martie 2013 este în valoare de 10 RON, Chitanţa nr. x din 27 noiembrie 2013 este în valoare de 10 RON, iar Chitanţa nr. x din 28 februarie 2014 este în valoare de 15 RON.

Din Adresa nr. x din 6 octombrie 2018 a Instituţiei Primarului Voluntari, Direcţia Economică, Serviciul Taxe şi Impozite, a rezultat că emiterea chitanţelor de plată a taxelor judiciare de timbru se face la solicitarea contribuabilului şi se încasează suma indicată de către acesta. Chitanţele sunt emise în două exemplare, exemplarul unu (original) se înmânează plătitorului, iar exemplarul doi (copie), se îndosariază de către casier, urmând ulterior să fie arhivat.

Din declaraţiile date în cursul urmării penale şi în faţa instanţei de fond de martorele E., H. şi G., referenţii din cadrul Instituţiei Primarului Voluntari, Serviciul Taxe şi Impozite, care au întocmit şi semnat chitanţele în cauză, astfel cum s-a arătat, a rezultat că au emis exemplarul doi al chitanţelor respective, păstrate în cadrul Instituţiei Primarului Voluntari şi le-au semnat, încasând sumele menţionate în acestea, că în cazul taxelor de timbru fiecare persoană interesată vine pentru a plăti suma de bani stabilită de instanţă, încasează suma şi eliberează chitanţa, iar la sfârşitul fiecărei zile se semnează borderoul de încasări, care este completat pe calculator şi printat, fiind individual pe fiecare casier în parte şi este predat casierei principale împreună cu banii colectaţi, că există un program unde se selectează numele persoanei, suma pe care doreşte să o achite cu titlu de taxă de timbru, după care este printată chitanţa, care pe faţă era semnată de referent şi ştampilată cu numele acesteia, iar pe verso cu ştampila primăriei.

Prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 53 din 12 februarie 2016, întocmit în cursul urmăririi penale de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, s-au concluzionat următoarele:

- exemplarele "originale" ale Chitanţelor nr. x din 5 mai 2010 şi nr. x din 28 februarie 2014, ce atestă plata sumelor de 7.000 RON, respectiv 10.000 RON la bugetul taxelor locale, nu au fost semnate de G.;

- exemplarele "copie" ale Chitanţelor nr. x din 5 mai 2010 şi nr. x din 28 februarie 2014, ce atestă plata sumelor de 7 RON, respectiv 10 RON la bugetul taxelor locale, au fost semnate de G.;

- exemplarele "originale" ale Chitanţelor nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 25 noiembrie 2013, ce atestă plata sumelor de 10.000 RON, respectiv 15.000 RON la bugetul taxelor locale, nu au fost semnate de H.;

- exemplarele "copie" ale Chitanţelor nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 25 noiembrie 2013, ce atestă plata sumelor de 10 RON, respectiv 15 RON la bugetul taxelor locale, au fost semnate de H.;

- exemplarul "original" al Chitanţei nr. x din 20 ianuarie 2010, ce atestă plata sumei de 7.000 RON la bugetul taxelor locale, nu a fost semnată de E.;

- exemplarul "copie" al Chitanţei nr. x din 20 ianuarie 2010, ce atestă plata sumei de 7 RON la bugetul taxelor locale, a fost semnat de E.;

- niciuna din impresiunile de parafă aplicate exemplarelor "originale" ale chitanţelor sus-precizate nu au fost generate de vreunul din clişeele parafelor referenţilor: G., H. sau E.;

- impresiunile de parafă inserate pe contrapagina exemplarelor "originale" ale chitanţelor nr. x, x şi x nu au fost realizate cu clişeul parafei "Serviciului Taxe şi Impozite", dar nici cu cel al parafei "Direcţiei Management Economic Serviciul Taxe şi Impozite".

Având în vedere că în faza de urmărire penală Chitanţele nr. x din 17 iunie 2010 în valoare de 21.391 RON şi nr. x din 18 ianuarie 2012 în valoare de 1.400 RON, depuse de inculpată la Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu au fost expertizate grafic, în cursul cercetării judecătoreşti s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice cu privire la aceste două chitanţe.

Din Raportul de expertiză criminalistică nr. 119 din 23 aprilie 2018, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudeţean de expertize criminalistice au rezultat următoarele:

- semnăturile încasatorului de pe chitanţa nr. 271651, privind suma de 140 RON şi de pe chitanţa nr. 172888, vizând suma de 21 RON, au fost executate de numita G.;

- semnăturile încasatorului de pe chitanţa nr. 271651, privind suma de 1400 RON şi de pe chitanţa nr. 172888, privind suma de 21391 RON, nu au fost executate de numita G.;

- impresiunile de ştampilă de pe prima pagină a chitanţelor nr. 271651, privind suma de 1.400 RON şi nr. 172888, privind suma de 21.391 RON, nu au fost create de niciuna dintre ştampilele cu care au fost aplicate impresiunile de referinţă puse la dispoziţie;

- impresiunile de ştampilă de pe verso chitanţelor nr. 271651, privind suma de 1.400 RON şi nr. 172888, privind suma de 21.391 RON, nu au fost aplicate în mod direct pe hârtie, ci au fost realizate prin procedee de reproducere, imaginile imprimate ale acestora nu au fost obţinute după clişeele vreuneia dintre ştampilele cu care au fost aplicate impresiunile de comparaţie puse la dispoziţie.

De asemenea, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 103 din 31 august 2018, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul de expertize criminalistice, efectuat tot în faza de cercetare judecătorească, s-au concluzionat următoarele:

- exemplarele "Original" ale Chitanţelor nr. x din 5 mai 2010 şi nr. x din 28 februarie 2014, ce atestă plata sumelor de 7.000 RON, respectiv 10.000 RON la bugetul taxelor locale, nu au fost semnate de G.;

- exemplarele "Copie" ale Chitanţelor nr. x din 5 mai 2010 şi nr. x din 28 februarie 2014, ce atestă plata sumelor de 7 RON, respectiv 10 RON la bugetul taxelor locale, au fost semnate de G.;

- exemplarele "Original" ale Chitanţelor nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 25 noiembrie 2013, ce atestă plata sumelor de 10. 000 RON, respectiv 15.000 RON la bugetul taxelor locale, nu au fost semnate de H.;

- exemplarele "Copie" ale Chitanţelor nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 25 noiembrie 2013, ce atestă plata sumelor de 10 RON, respectiv 15 RON la bugetul taxelor locale, au fost semnate de H.;

- exemplarul "Original" al chitanţei nr. x din 20 ianuarie 2010, ce atestă plata sumei de 7.000 RON la bugetul taxelor locale, nu a fost semnat de E.;

- exemplarul "Copie" al chitanţei nr. x din 20 ianuarie 2010, ce atestă plata sumei de 7 RON la bugetul taxelor locale, a fost semnat de E.;

- niciuna din impresiunile de parafă aplicate exemplarelor "Original" ale Chitanţelor nr. x din data de 05 mai 201, nr. x din data de 28 februarie 2014, nr. x din data de 27 noiembrie 2013, nr. x din data de 25 noiembrie 2013, nr. x din data de 20 ianuarie 2010, nu au fost generate de vreunul din ghişeele parafelor referenţilor G., H. sau E..

- impresiunile de parafă inserate pe verso exemplarele "Original" ale chitanţelor nr. x, nr. x şi nr. x nu au fost realizate cu ştampilele de referinţe "Serviciul Taxe şi Impozite" şi "Direcţia Management Economic Serviciu Taxe şi Impozite".

Totodată, s-a reţinut că borderourile depuse de Instituţia Primarului Voluntari, Serviciul Taxe şi Impozite, atestă încasarea de la inculpata A. la data de 20 ianuarie 2010 a sumei de 7 RON, pentru care i s-a eliberat Chitanţa nr. x din 20 ianuarie 2010, la data de 5 mai 2010 a sumei de 7 RON, pentru care i s-a eliberat Chitanţa nr. x din 5 mai 2010, la data de 25 noiembrie 2013 a sumei de 15 RON, pentru care i-a fost eliberată Chitanţa nr. x din 25 noiembrie 2013, la data de 27 noiembrie 2013 a sumei de 10 RON, pentru care i s-a eliberat Chitanţa nr. x din 27 noiembrie 2013 şi la data de 28 februarie 2014 a sumei de 10 RON, pentru care i s-a eliberat Chitanţa nr. x din 28 februarie 2014.

Fiind audiată în legătură cu faptele deduse judecăţii, inculpata A., deşi a recunoscut că s-a prezentat la Instituţia Primarului Voluntari, Serviciul Taxe şi Impozite, pentru a plăti taxele judiciare de timbru, a susţinut că a achitat sumele de bani menţionate în chitanţele originale pe care le-a depus la Dosarele civile nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nr. 2971/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi nr. 2062/93/2013 al Tribunalului Ilfov, secţia civilă, precizând că aceste sume de bani au provenit fie de la actualul său soţ, fie dintr-un împrumut ce i-a fost acordat de un prieten.

În contextul celor arătate, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că declaraţiile date de inculpată sunt nesincere, fiind contrazise de întregul material probator existent la dosarul cauzei, din care rezultă cu certitudine săvârşirea de către aceasta a faptelor deduse judecăţii.

S-a arătat că, deşi nu există probe directe în ceea ce o priveşte falsificarea chitanţelor respective de către inculpata A., materialul probator administrat relevă, fără dubiu, că aceasta, personal, s-a prezentat la Instituţia Primarului Voluntari, Serviciul Taxe şi Impozite, a achitat contravaloarea taxelor judiciare de timbru, fiindu-i eliberate Chitanţele nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010, nr. x din 17 iunie 2010, nr. x din 16 ianuarie 2012, nr. x din 25 februarie 2013, nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 28 februarie 2014 şi a depus personal aceste chitanţe, ce atestă plata unor sume de bani cu mult mari cu titlu de taxă judiciară, prin Serviciul Registratură, la dosarele civile anterior menţionate, cu scopul vădit de a face dovada achitării taxelor judiciare de timbru, este evident că aceasta a participat în mod nemijlocit la contrafacerea chitanţelor respective.

Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere şi împrejurarea că inculpata A. era singura persoană interesată în Dosarele civile nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nr. 2971/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi nr. 2062/93/2013 al Tribunalului Ilfov, secţia civilă să facă dovada achitării taxelor judiciare de timbru, dat fiind că în lipsa chitanţelor respective nu exista posibilitatea legală pentru instanţa civilă să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor formulate de aceasta, obiect al dosarelor, singura soluţie fiind de anulare a acestor cereri ca netimbrate.

De altfel, s-a reţinut că inculpata A. nu a oferit o explicaţie plauzibilă cu privire la faptul că pe exemplarul doi al chitanţelor, arhivate la Instituţia Primarului Voluntari, sunt menţionate sume de bani mult mai mici decât cele specificate pe chitanţele originale depuse în cele trei dosare civile şi că aceste chitanţe nu au fost semnate de H., E., G., care, urmare prezentării inculpatei la Serviciul Taxe şi Impozite au întocmit, semnat şi eliberat inculpatei chitanţele.

În cauză a fost audiat în calitate de martor I., soţul inculpatei, care a confirmat că o ajută financiar pe inculpata A. din lunile octombrie - noiembrie 2010 şi până în prezent, că a ajutat-o pe aceasta la plata taxelor de timbru şi că a însoţit-o pe aceasta la Primăria Voluntari cu scopul de a plăti anumite taxe de timbru, respectiv suma de 1.400 RON.

Curtea de Apel Bucureşti nu a apreciat ca fiind sinceră declaraţia martorului, având în vedere calitatea acestuia de soţ al inculpatei şi împrejurarea că aspectele învederate, ce vizează plata către inculpată a sumei de 1.400 RON, sunt infirmate de probele administrate în cauză.

De altfel, în cursul cercetării judecătoreşti, expertul parte încuviinţat inculpatei, prin punctul de vedere exprimat, a arătat următoarele:

1. a) Semnătura de pe Chitanţa nr. x din 17 iunie 2010, exemplarul "Original", privind suma de 21.391 RON, nu a fost executata de referentul G.;

b) Semnătura de pe Chitanţa nr. x din 17 iunie 2010, exemplarul "Copie", privind suma de 21 RON, a fost executată de referentul G.:

c) Impresiunea de parafă de pe Chitanţa nr. x din 17 iunie 2010. exemplarul "Original", nu a fost executată cu niciuna din cele 2 parafe ale referentului G. ale căror impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie;

d) Impresiunea de parafă de pe Chitanţa nr. x din 17 iunie 2010. exemplarul "Copie", a fost executată cu una din cele 2 parafe ale referentului G. ale căror impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie;

e) Impresiunea de ştampilă de pe verso chitanţei nr. x din 17 iunie 2010, vizând plata sumei de 21.391 RON, nu a fost executată cu ştampila de referinţă, ci reprezintă o reproducere, fiind aplicată prin reproducere - tehnoredactare-imprimare şi nu prin procedura specifică fizică de aplicare directă cu ştampila pe înscrisul respectiv;

2. a) Semnătura de pe Chitanţa nr. x din 16 ianuarie 2012, exemplarul "Original" întocmită pentru suma de 1.400 RON nu a fost executată de referentul G.;

b) Semnătura de pe Chitanţa nr. x din l6 ianuarie 2012, exemplarul "Copie" privind suma de 21 RON, a fost executată de referentul G.;

c) Impresiunea de parafă de pe Chitanţa nr. x din 16 ianuarie 2012, exemplarul "Original", nu a fost executată cu niciuna din cele 2 parafe ale căror impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie pe numele G.;

d) Impresiunea de parafă de pe Chitanţa nr. x din 16 ianuarie 2012, exemplarul "Copie" a fost executată cu una din cele 2 parafe ale căror impresiuni de referinţă au fost se la dispoziţie;

e) Impresiunea de ştampilă de pe verso Chitanţei nr. x din 16 ianuarie 2012, vizând plata sumei de 1.400 RON, nu a fost executată cu ştampila de referinţă, ci reprezintă o reproducere, fiind aplicată prin reproducere - tehnoredactare - imprimare şi nu prin aplicarea directă a respectivei ştampile.

3. a) Semnăturile de pe exemplarul "Original" al chitanţei nr. x din 5 mai 2010 chitanţei nr. x din 28 februarie 2014 nu au fost executate de referentul G.;

b) Semnătura de pe exemplarul "Copie" al Chitanţei nr. x din 5 mai 2010 a fost executată de referentul G.;

c) semnătura de pe exemplarul "Copie" al Chitanţei nr. x din 28 februarie 2014 nu a fost executată de referentul G.;

d) Impresiunile de parafă de pe Chitanţele nr. x din 5 mai 2010 şi nr. x din 28 februarie 2014, exemplarul "Originar" nu au fost executate cu nici una din cele 2 parafe ale referentului G. ale căror impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie;

e) Impresiunile de parafa de pe Chitanţele nr. x din 5 mai 2010 şi nr. x din 28 februarie 2014 exemplarul "Copie" au fost executate cu una din cele 2 parafe ale referentului G. ale căror impresiuni au fost puse la dispoziţie;

f) Impresiunile de ştampilă existente pe verso-ul Chitanţei nr. x din 28 februarie 2014 atât exemplarul "Original", cât şi exemplarul "Copie", nu au fost executate eu impresiunile de referinţă ale Primăriei Voluntari puse la dispoziţie;

4. a) Semnătura de pe Chitanţa nr. x din 20 ianuarie 2010 exemplarul "Original" nu a fost executată de referentul E.;

b) Semnătura de pe Chitanţa nr. x din 20 ianuarie 2010 exemplarul "Copie" a fost executată de referentul E.;

c) Impresiunea de parafă de pe Chitanţa nr. x din 20 ianuarie 2010 exemplarul "Original", nu a fost executată cu parafa referentului E. ale cărei impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie;

d) Impresiunea de parafa de pe Chitanţa nr. x din 20 ianuarie 2010 exemplarul "Copie", a fost executată cu ştampila referentului E. ale cărei impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie.

5. a) Semnăturile de pe exemplarele "Original" al Chitanţelor nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 25 noiembrie 2013 prezintă elemente de asemănare între ele, existând posibilitatea ca acestea să fi fost executate de acelaşi autor, dar având în vedere structura deosebit de simplă a execuţiei, nu se poate stabili scriptorul executant;

b) Semnăturile de pe exemplarele "Copie" al Chitanţelor nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 25 noiembrie 2013, prezintă o construcţie deosebit de simplistă a execuţiei, motiv pentru care nu se poate stabili dacă aparţin sau nu titularului H. sau altei persoane;

c) Impresiunile de parafă ale referentului H. de pe Chitanţele nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 25 noiembrie 2013 exemplarele "Original", nu au fost create cu parafele ale căror impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie;

d) Impresiunea de parafă de pe Chitanţa nr. x din 27 noiembrie 2013, exemplarul "Copie", a fost executată cu parafa referentului H., ale cărei impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie;

e) Impresiunea de parafă de pe Chitanţa nr. x din 25 noiembrie 2013, exemplarul "Copie", nu a fost executată cu parafa referentului H. ale cărei impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie;

f) Impresiunile de ştampilă de pe verso-ul chitanţei nr. x din 25 noiembrie 2013, exemplarele "Original" şi "Copie", nu au fost executate cu ştampilele Primăriei oraşului Voluntari ale căror impresiuni de referinţă au fost puse la dispoziţie.

Faţă de cele de mai sus, cu privire la capitolul "Concluzii", expertul parte a conchis următoarele:

1. are aceleaşi opinii ca şi concluziile exprimate la poziţiile nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 11 b;

2. nu este de acord cu concluziile nr. 7, 8, 9, 10 referitoare la semnăturile referentului H., deoarece gradul ridicat de simplitate al construcţiei semnăturilor de pe Chitanţele nr. x din 27 noiembrie 2013 exemplarele "Original" şi "Copie" şi nr. 402900(140) din 25 noiembrie 2013, "Original" şi "Copie" nu pot oferi certitudinea execuţiei de către titularul acestora sau de către orice altă persoană cu abilităţi medii de scriere dispusă să contrafacă aceste semnături, situaţie în care în literatura de specialitate în domeniu se recomandă reţinere din partea expertului care face evaluarea semnăturilor şi neformularea unor concluzii de certitudine (pozitivă sau negativă), o concluzie de imposibilitate a stabilirii scriptorului fiind mai potrivită.

3. Concluziile nr. 11 a şi 11 b fac referire doar la exemplarele "Original" ale chitanţelor analizate, fără a menţiona şi impresiunile de parafă sau ştampilă existente pe exemplarele "Copie".

4. O apreciere comună în ceea ce priveşte impresiunile de parafă şi de ştampile utilizate la producerea înscrisurilor denumite "original" este aceea că diferenţele dintre acestea şi exemplarele similare "copie" sunt foarte mari şi induc ideea unei contrafaceri fără a fi scanate - reproduse - după formularele cu aceleaşi numere -copie.

Referitor la infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina inculpatei A., Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că, în practica şi literatura de specialitate, s-a arătat că subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică privată ori publică al cărei patrimoniu a fost păgubit prin acţiunea de inducere în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în anumite situaţii putându-se distinge un subiect pasiv principal şi un altul secundar.

S-a reţinut că, în prezenta cauză, subiectul pasiv principal este partea civilă Instituţia Primarului Voluntari, al cărei patrimoniu a fost diminuat cu diferenţa dintre sumele de bani achitate efectiv de inculpată şi sumele de bani ce trebuiau plătite de aceasta cu titlu de taxă judiciară de timbru şi care ar fi revenit acestei instituţii, respectiv bugetului local, conform dispoziţiilor legale în materie, anterior menţionate. Subiectul pasiv secundar este instanţa de judecată care a fost indusă în eroare de inculpată, prin depunerea chitanţelor ce dovedeau plata taxelor de timbru judiciar într-un cuantum mult mai mare decât sumele efectiv achitate, respectiv în cuantumul ce a făcut posibilă judecata pe fond a cauzelor civile respective.

Plata taxei judiciare de timbru reprezintă o condiţie esenţială pentru soluţionarea pe fond a litigiilor civile. Potrivit dispoziţiilor legale în materie civilă, pentru înfăptuirea actului de justiţie persoanele care se adresează instanţei de judecată cu cereri de chemare în judecată sunt obligate la plata în avans a sumelor sume de bani, respectiv a taxelor judiciare de timbru.

În prezenta cauză, prin depunerea chitanţelor ce atestau plata taxelor judiciare de timbru în cele trei doare civile, s-a creat aparenţa îndeplinirii condiţiei susmenţionate, având drept consecinţă judecarea pe fond a cauzelor respective, generarea unor cheltuieli de judecată, neavând relevanţă soluţiile pronunţate pe fond în cauzele respective.

În drept, instanţa de fond a reţinut că:

1. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 20 ianuarie 2010 - 17 ianuarie 2012, a falsificat prin contrafacere Chitanţele nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010, nr. x/17 iunie 2010 şi nr. x din 16 ianuarie 2012, în scopul producerii de consecinţe juridice, respectiv pentru a dovedi plata taxelor judiciare de timbru în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi în Dosarul nr. x/3/al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale);

2. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 17 martie 2010-17 ianuarie 2012, a depus la Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi la Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Chitanţele false nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010, nr. x din 17 iunie 2010 şi nr. x din 16 ianuarie 2012, în scopul producerii de consecinţe juridice, respectiv pentru a dovedi plata taxelor judiciare de timbru, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale);

3. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 17 martie 2010 - 17 ianuarie 2012, a indus în eroare instanţele de judecată în Dosarele nr. x/2009 şi nr. y/2011 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin depunerea chitanţelor false nr. x, nr. x, nr. x din 17 iunie 2010 şi nr. x din 16 ianuarie 2012, ce atestau aspecte necorespunzătoare realităţii, respectiv achitarea în integralitate a taxelor judiciare de timbru, prejudiciind Instituţia Primarului Voluntari cu diferenţele între taxele de timbru ce trebuiau achitate şi taxele achitate efectiv de inculpată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale);

4. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 25 noiembrie 2013 - 14 mai 2014, a falsificat, prin contrafacere, Chitanţele nr. x din 27 noiembrie 2013, nr. x din 25 noiembrie 2013 şi nr. x din 28 februarie 2014, cu scopul de a dovedi plata taxei judiciare de timbru în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

5. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014, a depus Chitanţele false nr. x din 27 noiembrie 2013, nr. x din 25 noiembrie 2013 şi nr. x din 28 februarie 2014 în Dosarul civil nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, în scopul producerii de consecinţe juridice, respectiv pentru a dovedi plata taxelor judiciare de timbru, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

6. Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014, a indus în eroare instanţa de judecată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, secţia civilă, prin depunerea Chitanţelor false nr. x din 27 noiembrie 2013, nr. x din 25 noiembrie 2013 şi nr. x din 28 februarie 2014, ce atestau aspecte necorespunzătoare realităţii, respectiv achitarea în integralitate a taxelor judiciare de timbru, prejudiciind Instituţia Primarului Voluntari cu diferenţele între taxele de timbru ce trebuiau achitate şi taxele achitate efectiv de inculpată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale)

În opinia instanţei de fond, din probele administrate în cauză anterior menţionate rezultă fără dubiu săvârşirea de către inculpata A. a faptelor deduse judecăţii, în modalitatea descrisă, fiind pe deplin îndeplinite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al laturii subiective.

Având în vedere că de la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii, menţionate la punctele 1 - 3 şi până la judecarea cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv un nou C. pen., ce a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, instanţa e fond a avut în vedere, potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen., determinarea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În vederea stabilirii şi aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală şi practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situaţia juridică concretă a fiecărui inculpat, criterii ce vizează condiţiile de tragere la răspundere penală a inculpatului şi regimul sancţionator şi care se aplică ţinând cont de toate instituţiile de drept penal incidente într-o cauză, care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză.

S-a reţinut că, în ceea ce priveşte infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, regimul sancţionator este asemănător în cele două coduri penale, fiind însă cu mult mai aspru în cazul infracţiunii de înşelăciune în C. pen. anterior.

Pentru faptele de la punctele 4 - 6, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile actualului C. pen. şi, pe cale de consecinţă, şi cele ale art. 10 din Legea nr. 187/2012, conform cărora tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

În acest context, în raport de principiul fundamental de drept "mitior lex" şi dispoziţiilor legale aplicabile în ceea ce-o priveşte pe inculpata A. din ambele coduri penale, instanţa de fond a constatat că se impune aplicarea C. pen. în vigoare ca lege penală mai favorabilă.

Ca atare, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei conform celor menţionate în partea introductivă a prezentelor considerente.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor principale, instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

S-a reţinut că pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal şi se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracţiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acţioneze pedeapsa prin funcţiile sale.

Aptitudinea funcţională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ţinea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conştiinţei sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conştiinţa sa mentalitatea şi deprinderile antisociale şi deci de probabilitatea că în viitor el să săvârşească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament şi de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacţiona sub influenţa pedepsei, iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularităţi ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcţională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea şi executarea ei.

Instanţa de fond a apreciat că, în prezenta cauza, dispunând executarea pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 91 şi următoarele C. pen., se realizează o justă individualizare a sancţiunilor, în raport cu gravitatea în concret a fiecărei faptei comise şi periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere natura şi gravitatea faptelor deduse judecăţii. De asemenea, Curtea a ţinut cont de modalitatea concretă în care a fost concepută şi desfăşurată întreaga activitate infracţională, amploarea acestei activităţi, scopul urmărit şi urmarea produsă.

În ceea ce priveşte datele personale, s-a reţinut că este adevărat că inculpata nu are antecedente penale, însă instanţa nu a putut ignora că aceasta are calitatea de avocat, calitate în care cu atât mai mult trebuia să contribuie la respectarea legii şi nicidecum să procedeze la ncălcarea acesteia, să fie un model în societate şi că a avut o atitudine total nesinceră, neasumându-şi, în pofida evidenţei probelor, răspunderea pentru faptele sale.

În opinia instanţei de fond, aceste împrejurări de fapt, cert rezultate din actele dosarului, sunt în măsură să justifice stabilirea pedepselor, care exprimă gradul de pericol social concret pe care îl reprezintă fiecare faptă săvârşită şi asigură o justă sancţionare a acestora şi o eficientă folosire a sancţiunii aplicate.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că inculpata, fiind întrebată în mod expres, a învederat că ar fi de acord cu prestarea muncii în folosul comunităţii.

Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, instanţa de fond a apreciat că, în raport de natura şi gravitatea faptelor comise, împrejurările concrete ale săvârşirii acestora, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiţionale şi jurisprudenţa CEDO în materie se impune interzicerea drepturilor prevăzute prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor poate fi dispusă doar dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că Instituţia Primarului Voluntari s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, în termen legal, cu sumele de 34.471,6 RON şi 13.986 RON, reprezentând diferenţa dintre taxele de timbru stabilite de instanţele civile şi care se cuveneau bugetelor locale şi sumele de bani efectiv plătite de inculpată.

Conform art. 19 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Având în vedere că din probele administrate rezultă cu certitudine prejudicierea părţii civile Instituţia Primarului Voluntari, ca urmare a comiterii celor două infracţiuni de înşelăciune, cu sumele de bani solicitate, reprezentând diferenţa dintre taxele de timbru stabilite de instanţele civile şi care se cuveneau bugetelor locale, conform prevederilor Legii nr. 146/1997, anterior menţionate şi sumele de bani efectiv plătite de inculpată, instanţa de fond, în temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 şi urm. C. proc. pen., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Instituţia Primarului Voluntari şi a obligat-o pe inculpata A. la plata către partea civilă a sumei de 48.457,6 RON, reprezentând despăgubiri materiale.

Referitor la cererea formulată de procuror de luare a măsurii asigurătorii, Curtea de Apel Bucureşti a respins-o, în condiţiile în care în cursul urmăririi penale procurorul nu a apreciat că se impun astfel de măsuri, iar această cerere a fost formulată cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, instanţa fiind în imposibilitate de a efectua minime verificări cu privire la veniturile inculpatei.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanţa se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

Instanţa de fond a constatat că, în prezenta cauză, sunt incidente dispoziţiile legale susmenţionate, în condiţiile în care din probele administrate a rezultat cu certitudine că sunt false Chitanţele nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010 (depuse în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă), nr. x din 17 iunie 2010, nr. x din 16 ianuarie 2012 (depuse în Dosarul nr. x/2009, respectiv în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă) şi Chitanţele nr. x din 25 noiembrie 2013, nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 28 februarie 2014 (depuse în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov).

Împotriva sentinţei penale nr. 51/F din data de 18 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016 (nr. y/2016) a declarat apel inculpata A..

Prin motivele scrise de apel, inculpata A. a susţinut că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, impunându-se desfiinţarea acesteia, pentru argumentele expuse în continuare.

Cu privire la cele două infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, apelanta a arătat că în mod greşit a apreciat prima instanţă că declaraţiile sale ar fi nesincere şi contrazise de materialul probator existent la dosarul cauzei.

În opinia apelantei, contrar celor reţinute de prima instanţă, la dosarul cauzei nu există mijloace de probă în baza cărora să se poată contura în mod neîndoielnic concluzia că a săvârşit vreo acţiune de falsificare, în mod material, a înscrisurilor oficiale la care se face referire, conform normei de incriminare a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Referitor la borderourile înaintate la dosar de Primăria oraşului Voluntari - Serviciu Taxe şi Impozite, în cursul urmăririi penale, la solicitarea procurorului, s-a arătat că acestea nu sunt semnate, cu toate că la finalul fiecăruia figurează rubrica "Semnătura", atât pentru referent, cât şi pentru şef serviciu. Mai mult decât atât, referenţii din cadrul Primăriei oraşului Voluntari, audiaţi în calitate de martori în cauză, au arătat că la sfârşitul zilei semnau aceste borderouri.

În ceea ce priveşte Raportul de expertiză grafică nr. 53 din 12 februarie 2016 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice în cursul urmăririi penale, potrivit căruia chitanţele din cauză sunt înscrisuri tehnoredactate prin mijloace computerizate, precum şi Raportul de expertiză criminalistică nr. 119 din 23 aprilie 2018 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de expertize criminalistice şi Raportul de expertiză criminalistică nr. 103 din 31 august 2018 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, ambele în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, potrivit cărora semnăturile de pe chitanţele cu valori mai mari nu ar aparţine referenţilor menţionaţi pe acestea, s-a solicitat să se aibă în vedere că din probele administrate în cauză rezultă o practică neunitară privind emiterea chitanţelor în cadrul Serviciului Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei oraşului Voluntari.

Apelanta inculpată a susţinut că declaraţiile martorelor H., E. şi G., care lucrează ca referenţi în cadrul Primăriei Oraşului Voluntari, din data de 7 iunie 2017, date în faţa primei instanţe, deşi sunt invocate în considerentele sentinţei atacate ca mijloace de probă care ar fundamenta acuzaţiile ce i se aduc, relevă tocmai aspecte care susţin nevinovăţia sa.

A arătat apelanta că referenţii au avut mai multe parafe cu numele lor de-a lungul timpului, sens în care a invocat declaraţia martorei G. din data de 7 iunie 2017.

Totodată, s-a solicitat să se aibă în vedere că prin adresa nr. x din data de 26 septembrie 2017, emisă de Instituţia Primarului Voluntari, s-a comunicat instanţei că "nu a fost identificat un registru special pentru înregistrarea parafelor şi ştampilelor utilizate de către Serviciul Taxe şi Impozite din cadrul Primăriei Voluntari". S-a arătat, totuşi, că "În cadrul Biroului Administrativ există un Registru întocmit de către funcţionarii din cadrul biroului în care sunt înregistrate parafele şi ştampilele utilizate de către Direcţiile/Serviciile din cadrul Primăriei Voluntari, la momentul în care acestea sunt realizate şi predate".

În acest sens au fost înaintate fotocopii din registrul menţionat, aferente perioadelor solicitate, care reprezintă foi dintr-un caiet de matematică, în care nu se regăseşte nicio ştampilă a referenţilor. Mai mult, în aceste copii figurează o singură ştampilă aferentă Serviciului Taxe şi Impozite, deşi reprezentanţii Primăriei oraşului Voluntari prezentaseră iniţial două ştampile ca fiind reale, acestea fiind puse în cursul urmăririi penale la dispoziţia expertului în vederea efectuării expertizei criminalistice.

S-a solicitat să se aibă în vedere că Primăria oraşului Voluntari nu deţine decizii de intrare sau de scoatere din uz a ştampilelor, cu toate că instituţiile publice au obligaţia de a întocmi Registru de evidenţă a ştampilelor şi sigiliilor, ce trebuie format ca urmare a unei decizii emise de Primar la solicitarea compartimentelor din cadrul instituţiei, decizie ce trebuie să cuprindă: textul ştampilei, dimensiunile acesteia, persoana căreia urmează a-i fi înmânată şi compartimentul din care face parte, data la care intră în uz ştampila.

S-a arătat că declaraţia martorei H. din data de 7 iunie 2017, din faţa primei instanţe, demonstrează caracterul real al unei a treia ştampile, cu menţiunea "Primăria Oraşului Voluntari - Direcţia Colectare Taxe şi Evidenţa Proprietăţii - Serviciul Taxe şi Impozite".

Apelanta a arătat că existenţa acestei ştampile este confirmată şi de chitanţele Primăriei Oraşului Voluntari, pe care le-a depus în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, în copie conform cu originalul, respectiv Chitanţa nr. x din 7 martie 2011 în valoare de 875 RON, Chitanţa nr. x din 26 aprilie 2011 în valoare de 965 RON, Chitanţa nr. x din 8 iulie 2014 în valoare de 100 RON, Chitanţa nr. x din 11 februarie 2010 în valoare de 1 leu şi Chitanţa nr. x din 26 aprilie 2011 în valoare de 10 RON, toate pe numele lui J.. S-a învederat că aceste taxe judiciare de timbru, pe care se regăseşte ştampila cu conţinutul menţionat mai sus, au fost achitate personal de J. pentru dosare în care avea calitatea de parte, după cum a precizat chiar acesta în declaraţia din 27 septembrie 2017, dată în faţa primei instanţe.

Inculpata a arătat că diferenţele de generare a chitanţelor în cadrul Primăriei oraşului Voluntari reies şi din copia după exemplarul 1 al Chitanţei nr. x din data de 27 ianuarie 2014, emisă pentru suma de 100 RON, pe care a achitat-o şi depus-o în Dosarul nr. x/2012 şi copia conform cu originalul a exemplarului 2 al acestei chitanţe, care i-a fost pusă la dispoziţie de Primăria oraşului Voluntari, la cererea sa, în data de 26 iunie 2017, care a fost depusă la dosarul prezentei cauze în data de 14 octombrie 2017. Deşi pe ambele este menţionată suma de 100 RON, se constată o diferenţă a chenarului, a emblemei, cât şi în josul acesteia, unde este data încasării, pe exemplarul 2 data încasării aflându-se mai sus decât pe celălalt exemplar. Apelanta a arătat că pe exemplarul 2, emblema din susul chenarului este ştearsă, iar pe copia chitanţei depusă de ea, copie conform cu originalul de la instanţă, este clară. Totodată, pe exemplarul 1, pe verso-ul chitanţei, se află ştampila recunoscută de martora H., iar pe copia exemplarului 2 a fost aplicată o altă ştampilă cu un text diferit.

Referitor la Adresa nr. x din 6 octombrie 2018 emisă de Instituţia Primarului Voluntari, Direcţia Economică, Serviciul Taxe şi Impozite, s-a solicitat să se aibă în vedere că urmărirea penală în cauză a debutat ca urmare a plângerii penale formulată de Instituţia Primarului Voluntari, în conivenţă cu martora C., care formulase la rândul său plângere penală cu rea credinţă, având în vedere că exista o situaţie conflictuală între apelantă şi martoră, dovedită de litigiile existente.

Referitor la reaua-credinţă a martorei C., s-a arătat că la termenul de judecată din data de 7 iunie 2017, fiind audiată de către instanţă, aceasta a declarat în mod mincinos că ar fi descoperit caracterul contrar realităţii al chitanţelor depuse de apelantă când a mers să plătească la Primăria Oraşului Voluntari impozitul aferent terenurilor sale din Voluntari, inclusiv casa ce făcea obiectul litigiului dintre cele două, când i s-ar fi spus şi că apelanta figurează cu rol fiscal.

În realitate, intenţia numitei C. de a invoca pretinsul caracter fals a chitanţelor în dosarele civile a luat naştere în momentul în care a rămas definitivă şi irevocabilă hotărârea pronunţată în Dosarul nr. x/2011 (în care C. nu a avut calitatea de parte), prin care numitul F. a fost obligat la plata sumei de 444.000 euro în favoarea apelantei, hotărâre de care s-ar fi putut prevala pentru a recupera imobilul ce forma obiectul litigiului dintre ea şi numita C.. Printr-o constatare a caracterului netimbrat al acţiunii, C. ar fi putut obţine, astfel, respingerea ca inadmisibilă a acţiunii formulate de apelantă împotriva sa.

În opinia apelantei, este evidentă reaua credinţă şi caracterul mincinos al plângerilor penale formulate de C. şi susţinute de Primăria oraşului Voluntari prin plângerile înregistrate la parchet, întocmite cu scopul comun de a o împiedica să îşi recupereze imobilul din oraşul Voluntari, pentru ca aceştia să construiască un complex rezidenţial, ceea ce se şi întâmplă în prezent, fiind de notorietate relaţiile de prietenie în care se află soţii C. cu primarul oraşului Voluntari.

În altă ordine de idei, apelanta a arătat că dispunea de resurse financiare care să îi permită să achite taxele judiciare de timbru de care depindea soluţionarea acţiunilor civile promovate de ea. Acest aspect reiese din declaraţia din 7 iunie 2017, dată de soţul său, I., în calitate de martor.

S-a apreciat că în mod greşit prima instanţă nu a avut în vedere declaraţia martorului I., raportat la calitatea acestuia (soţ al inculpatei) şi la împrejurarea că aspectele învederate ar fi infirmate de probele administrate în cauză. A arătat apelanta că susţinerile martorului se coroborează cu documentele emise de K., din care rezultă că era împuternicită nelimitat de I. cu privire la contul deschis de acesta la banca menţionată, fiind depuse documente la dosarul cauzei în cursul cercetării judecătoreşti în acest sens.

Referitor la provenienţa banilor cu care a achitat taxele de timbru depuse în dosarele civile, apelanta inculpată A. a arătat următoarele:

- sumele pentru care au fost emise Chitanţele nr. x din 20 ianuarie 2010 şi nr. x din 5 mai 2010, depuse în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi Chitanţa nr. x din 17 iunie 2010, depusă în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au provenit din contractul de împrumut având ca obiect suma de 20.000 Euro, încheiat cu numitul L. (prieten de familie), contract autentificat sub nr. x din data de 23.12.2009 la Biroul Notarilor Publici Etica şi depus la dosarul cauzei în cursul urmăririi penale;

- suma pentru care a fost emisă Chitanţa nr. x din 16 ianuarie 2012 a fost achitată cu bani provenind de la I., care a şi însoţit-o când a plătit taxa de timbru;

- sumele de 10.000 RON, pentru care a fost emisă Chitanţa nr. x din 27 noiembrie 2013 şi 15.000 RON, pentru care a fost emisă Chitanţa nr. x din 25 noiembrie 2013, au provenit de la I. (primiţi atât cash, cât şi prin M.);

- suma de 10.000 RON, pentru care a fost emisă Chitanţa nr. x din 28 februarie 2014, a fost achitată cu bani trimişi de numitul N., partener de afaceri al lui I., în felul următor: în data de 3 ianuarie 2014 a primit suma de 700 euro; în data de 11 ianuarie 2014 a primit suma de 1.200 euro; în data de 13 ianuarie 2014 a primit suma de 300 euro; în data de 20 ianuarie 2014 a primit suma de 1.500 euro. Această sumă totală de 3.700 euro reprezenta la acel moment aproximativ 16.391 RON, având în vedere cursul valutar din acea perioadă.

Referitor la cele reţinute în sentinţa atacată, în sensul că nu ar fi oferit o explicaţie plauzibilă cu privire la faptul că pe exemplarul doi al chitanţelor arhivate la Instituţia Primarului Voluntari sunt menţionate sume de bani mai mici decât cele specificate pe chitanţele originale depuse în cele trei dosare civile şi că aceste chitanţe nu au fost semnate de referenţii din cadrul Primăriei, apelanta a susţinut că aceste considerente nu ţin seama de dispoziţiile art. 99 C. proc. pen. privind sarcina probei, care în alin. (1) teza I stabilesc că "În acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului", iar în alin. (2) al aceluiaşi articol prevăd că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

Cu privire la cele două infracţiuni de uz de fals în formă continuată, apelanta a susţinut că în considerentele hotărârii primei instanţe nu se regăseşte o minimă analiză a elementelor constitutive ale acestor infracţiuni, realizată pe baza probelor aflate la dosarul cauzei.

S-a arătat că au fost administrate probe care contrazic această acuzaţie. În acest sens, au fost invocate aspectele reţinute în concluziile Raportului de constatare criminalistică nr. 448.204 din 26 martie 2015, unde la pct. 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 se precizează că nu se poate stabili cine a executat semnăturile supuse analizei, iar din considerentele raportului rezultă că aceste concluzii se datorează diversităţii mari de semnături de pe materialul de comparaţie. La pct. 2 şi 4 se precizează că semnăturile de pe chitanţele cu valoare mică nu au fost executate de aceleaşi persoane care au executat semnăturile de pe chitanţele cu valoare mare, însă nu se precizează dacă chitanţele cu valoare mică ar fi fost semnate de referenţii menţionaţi pe acestea.

S-a susţinut că nici concluziile Raportului de expertiză grafică nr. 53 din 12 februarie 2016 întocmit de L.I.E.C. nu pot fi considerate concludente, având în vedere că la dosarul cauzei există o adresă emisă de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice către parchet, anterior efectuării expertizei criminalistice în cursul urmăririi penale, prin care se solicita suplimentarea materialului de comparaţie (acte notariale, cereri, facturi, declaraţii, acte de identitate, legitimaţii, carnet de muncă, care să provină cu certitudine de la referenţii din cadrul Primăriei). Or, expertului i-au fost puse la dispoziţie doar alte chitanţe aferente unor taxe de timbru achitate.

Apelanta a susţinut că rapoartele de expertiză întocmite în cursul judecăţii în primă instanţă nu pot suplini neregularităţile constatate cu privire la rapoartele întocmite în cursul urmăririi penale, dat fiind că sunt lovite de o serie de neregularităţi.

Astfel, cu privire la Raportul de expertiză nr. x din 31 august 2018 întocmit de I.N.E.C., s-a arătat că nu au fost analizate şi chitanţele depuse în Dosarul civil nr. x/2011, respectiv Chitanţa nr. x din 17 iunie 2010 în valoare de 21391 RON şi Chitanţa nr. x din 16 ianuarie 2012 şi nici exemplarele nr. 2 ale acestor chitanţe, puse la dispoziţie de Primăria Oraşului Voluntari pentru comparaţie, deşi aceste chitanţe au fost analizate anterior de către L.I.E.C. prin Raportul de expertiză nr. x din 23 aprilie 2018.

Totodată, cu privire la întocmirea Raportului de expertiză nr. x din data de 23 aprilie 2018 de către L.I.E.C., la pag. 3 din raport sunt enumerate scriptele de comparaţie utilizate de expert, iar din această enumerare rezultă că în vederea expertizării Chitanţelor nr. x din 25 noiembrie 2010, privind plata sumei de 21.391 RON şi nr. x din 16 ianuarie 2012, privind suma de 1.400 RON, nu a fost avut în vedere şi materialul de comparaţie aflat în plicul sigilat înaintat institutului odată cu dosarul cauzei, material descris în procesul-verbal din data de 17 octombrie 2017 semnat de grefierul din această cauză (material identic cu cel din cursul urmăririi penale).

S-a arătat că, deşi prin modalitatea de formulare a obiectivelor la care trebuia să răspundă expertul s-a stabilit ca analiza comparativă să vizeze probele de semnătură date în faţa organelor de urmărire penală şi scriptele de comparaţie puse la dispoziţie, acestea nu au fost avute în vedere în demersul de efectuare a expertizei.

S-a susţinut că, în demersul de efectuare a celor două expertize din cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, în ceea ce priveşte obiectivul referitor la analizarea impresiunilor de ştampilă, experţilor nu le-a fost pusă la dispoziţie şi impresiunea de ştampilă cu conţinutul "Primăria Oraşului Voluntari - Direcţia Colectare Taxe şi Evidenţa Proprietăţii - Serviciul Taxe şi Impozite", a cărei existenţă a fost recunoscută de martora H. cu ocazia audierii.

Totodată, experţii din cadrul ambelor instituţii (atât L.I.E.C., cât şi I.N.E.C), în rapoartele de expertiză efectuate, au precizat faptul că nu deţin acreditare RENAR în vederea analizării impresiunilor de ştampilă, ceea ce înseamnă că aceste instituţii nu dispun de aparatura necesară omologată pentru a răspunde în mod pertinent la un astfel de obiectiv.

Apelanta inculpată a arătat că, aşa cum reiese şi din nota de consultanţă din data de 09 noiembrie 2018, întocmită de expertul criminalist O. (expert parte), concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cursul cercetării judecătoreşti sunt viciate, având în vedere modul cum acestea s-au efectuat, cât şi în raport de faptul că nu s-au avut în vedere materialele de comparaţie necesare pentru o expertiză corectă.

În ceea ce priveşte forma de vinovăţie specifică infracţiunii de uz de fals (intenţia), apelanta inculpată a arătat că, în cauză, nu există probe din care să rezulte că ea cunoştea că acele chitanţe, pe care le-a depus în dosarele civile, ar avea un caracter fals. Fiind emise de o autoritate publică, acestea se bucurau de prezumţia de veridicitate şi nu avea posibilitatea de a verifica dacă sunt sau nu autentice. În condiţiile în care a plătit taxele judiciare de timbru, astfel cum i s-a pus în vedere de instanţele civile, nu i se poate fi reproşa că a utilizat chitanţele care au fost emise de Primăria oraşului Voluntari.

Cu privire la cele două infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, apelanta a susţinut că instanţa de judecată nu poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune. Un organ al statului nu poate fi indus în eroare şi nu poate fi nici subiect pasiv secundar al infracţiunii de înşelăciune. De altfel, chiar procurorul a făcut trimitere la soluţiile din practica judiciară, în care s-a subliniat acest aspect, reţinându-se că un organ al statului nu este parte în raporturile juridice şi nu are interese proprii în procedura la care participă sau pe care o îndeplineşte în temeiul legii şi are obligaţia legală de a verifica situaţia juridică prezentată de părţi şi susţinerile acestora, astfel că nu se poate pune problema de «a-i fi înşelată încrederea».

Sub aspectul elementului material al infracţiunii de înşelăciune, apelanta inculpată a solicitat să se constate că nu a săvârşit nicio acţiune frauduloasă de amăgire prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase. A arătat că a plătit taxele judiciare de timbru astfel cum i se pusese în vedere de către instanţele civile, iar chitanţele depuse în dosarele civile atestau întocmai plata sumelor respective, neexistând nicio probă din care să rezulte că ar fi denaturat realitatea.

În ceea ce priveşte urmarea imediată, s-a reţinut de către instanţa de fond că "prin depunerea chitanţelor ce atestau plata taxelor judiciare de timbru în cele trei dosare civile s-a creat aparenţa îndeplinirii condiţiei susmenţionate având drept consecinţă judecarea pe fond a cauzelor respective, generarea unor cheltuieli de judecată, neavând relevanţă soluţiile pronunţate pe fond în cauzele respective".

Apelanta a susţinut că, din raţionamentul primei instanţe nu rezultă că urmarea imediată a faptei ce i se impută ar consta în prejudiciul produs bugetului local al oraşului Voluntari, reprezentat de diferenţa dintre taxa de timbru stabilită de instanţa de judecată şi taxa de timbru achitată în fapt, după cum se reţinuse în rechizitoriu, ci în generarea unor cheltuieli de judecată determinate de judecarea pe fond a cauzelor civile în care au fost depuse taxele de timbru. Or, nu se poate reţine că între justiţiabili şi autorităţile judecătoreşti ar exista raporturi juridice patrimoniale.

Mai mult decât atât, potrivit normei de incriminare, urmarea imediată a infracţiunii de înşelăciune constă în producerea unei pagube materiale persoanei înşelate. Noţiunea de "pagubă" presupune, însă, o diminuare a unui patrimoniu, ceea ce contrazice un raţionament conform căruia o eventuală achitare a unor taxe de timbru mai mici decât se impunea ar constitui un prejudiciu adus bugetului local.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune, apelanta inculpată A. a arătat că nu a avut reprezentarea că ar avea un caracter fals chitanţele pe care le-a depus în dosarele civile, lipsind astfel elementul intelectiv din structura intenţiei. Mai mult decât atât, în cazul infracţiunii de înşelăciune, este vorba despre o intenţie calificată prin scop, or, în situaţia de faţă, nu există un astfel de scop. Folosul material injust specific infracţiunii de înşelăciune nu exista ca posibilitate urmărită de ea.

Având în vedere toate aceste aspecte, s-a solicitat să se constate că sentinţa primei instanţe nu se fundamentează pe probe, ci doar pe supoziţii şi interpretări subiective, care nu constituie probe nici directe şi nici indirecte.

Or, pentru a respecta regula în dubio pro reo, ca şi complement al prezumţiei de nevinovăţie, instanţa nu trebuie să îşi întemeieze hotărârea pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Dacă dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi de aceea ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, în temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., să se pronunţe o soluţie de achitare pentru infracţiunile pentru care a condamnată.

În subsidiar, s-a solicitat să fie avută în vedere decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5/2019 privind modalitatea în care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor a căror latură obiectivă presupune producerea unei pagube pe o perioadă de timp.

Suplimentar motivelor de apel depuse la dosar, la momentul dezbaterilor, s-a susţinut că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la data de 17 martie 2020, respectiv 25 martie 2020 şi cu privire la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, săvârşite în anul 2014.

În cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de apel a fost audiată apelanta inculpată A. (declaraţia din data de 8 octombrie 2019, fila x).

În cadrul probei cu înscrisuri au fost încuviinţate şi, ulterior, administrate următoarele acte: înscrisuri medicale privind starea de sănătate a apelantei inculpate, înscrisuri în original reprezentând materiale de comparaţie privind semnătura apelantei inculpate, constând în acte notariale şi bancare, respectiv: contractul de împrumut autentificat prin Încheierea nr. 3171 din 23 decembrie 2009 de Biroul Notarilor Publici P.; contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat prin Încheierea nr. 527 din 27 martie 2012 de Biroul Notarilor Publici P.; actul adiţional nr. x (la contractul de împrumut autentificat prin Încheierea nr. 3171 din 23 decembrie 2009 de Biroul Notarilor Publici P.) - autentificat prin Încheierea nr. 526 din 27 martie 2012 de Biroul Notarilor Publici P.; chitanţă depunere numerar nr. x din 9 octombrie 2014 - Q. Ag. Colentina şi ordinul de plată aferent din 9 octombrie 2014; chitanţă depunere numerar nr. x din 4 iulie 2014 - Q. Ag. Colentina şi ordinul de plată aferent din 4 iulie 2014 (aceste înscrisuri se regăsesc, în fotocopie, în filele x).

În cadrul cercetării judecătoreşti în apel, în raport de criticile formulate de către inculpată în calea de atac, s-a încuviinţat efectuarea unui supliment de expertiză criminalistică grafică (Raportul de expertiză criminalistică nr. 52 din 25 februarie 2020, întocmit de doamna expert criminalist R. din cadrul I.N.E.C. - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, filele x).

Verificând sentinţa apelată, din perspectiva criticilor formulate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., se constată următoarele:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte reţine că, pentru a dovedi plata taxei de timbru în cauza nr. x/3/2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în care inculpata A. avea calitatea de reclamantă, aceasta a depus la dosar originalul Chitanţelor nr. x din 11 noiembrie 2009 în valoare de 680 RON, nr. x din 20 ianuarie 2010 în valoare de 7.000 RON, nr. x din 5 mai 2010 în valoare de 7.000 RON, nr. x din 17 iunie 2010 în valoare de 21.391 RON, iar în Dosarul nr. x/2011 al aceleiaşi instanţe (disjuns din Dosarul nr. x/2009) Chitanţa nr. x din 16 ianuarie 2012, în valoare de 1.400 RON, toate aceste înscrisuri eliberate de Instituţia Primarului Voluntari, Direcţia economică, Serviciul Taxe şi Impozite. În exemplarele copie ale chitanţelor cu nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010, nr. x din 17 iunie 2010 şi nr. x din 16 ianuarie 2012, existente în evidenţele Instituţiei Primarului Voluntari, Serviciul Impozite şi Taxe sunt consemnate alte sume de bani ca fiind încasate de la inculpata A. cu titlu de taxă judiciară de timbru, şi anume: Chitanţa nr. x din 20 ianuarie 2010 este în valoare de 7 RON, Chitanţa nr. x din 5 mai 2010 este în valoare de 7 RON, Chitanţa nr. x din 17 iunie 2010 este în valoare de 21 RON, iar Chitanţa nr. x din 18 ianuarie 2012 este în valoare de 140 RON.

De asemenea, în Dosarul nr. x/2013, al Tribunalului Ilfov, secţia civilă în care A. avea calitatea de reclamantă, pentru a dovedi achitarea taxei judiciare de timbru, inculpata a depus la datele de 25 martie 2014 şi 14 mai 2014, exemplarul original al Chitanţelor nr. x din 25 februarie 2013 în valoare de 15.000 RON, nr. x din 27.011.2013 în valoare de 10.000 RON şi nr. x din 28 februarie 2014 în valoare de 10.000 RON, eliberate de Instituţia Primarului Voluntari, Direcţia Economică, Serviciul Impozite şi Taxe, înscrisuri care nu corespund cu copia chitanţelor existente în evidenţele acestei instituţii, care atestă încasarea unor sume de bani mult mai mici, respectiv în cuantum de 10 RON (Chitanţele nr. x din 25 martie 2013, nr. x din 27 noiembrie 2013) şi de 15 RON (Chitanţa nr. x din 28 februarie 2014).

Înalta Curte constată că întregul material probator administrat în cauză conduce la concluzia certă că chitanţele depuse de inculpata A. în cele două dosare, în dovedirea plăţii taxei de timbru, sunt false, şi, astfel cum se va arăta, autorul acestor falsuri este chiar aceasta.

Din declaraţiile martorilor G., E. şi H., adresa Primăriei Voluntari, Direcţia Economică, Serviciul impozite şi taxe locale nr. x din 6 octombrie 2017) precum şi din constatările reţinute în rapoartele de expertiză criminalistică efectuate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de apel reţine că eliberarea chitanţelor ce atestau achitarea taxei de timbru se efectua după următoarea procedură:

La solicitarea persoanei interesate, referentul (casierul) din cadrul Serviciului Impozite şi Taxe al Primăriei Voluntari încasa suma indicată de către acesta cu titlu de taxa de timbru. La nivelul acestui serviciu exista un program informatic în care casierul înregistra datele de identificare ale contribuabilului, suma de bani primită şi denumirea creanţei, iar chitanţa care atesta încasarea banilor era generată în mod automat, în două exemplare care erau imprimate pe o coală albă A4. Treimea superioară, intitulată în colţul din dreapta sus "Original" era înmânată contribuabilului, iar partea inferioară, intitulată "Copie" era păstrată de unitatea emitentă. Exemplarul original al chitanţei se semna de casier, alături fiind aplicată o parafă cu numele acestuia, iar pe verso-ul chitanţei originale casierul aplica o ştampilă aparţinând Primăriei Voluntari, după care se înmâna plătitorului. Exemplarul copie al chitanţei rămânea la primărie şi se arhiva, fiind, de asemenea, semnat de casier şi aplicate cele două ştampile. Programul informatic genera şi o listă intitulată "borderou documente de plată" cuprinzând toate sumele încasate de la toate persoanele fizice şi juridice într-un anumit interval de timp de către fiecare utilizator. La finalul zilei, casierul preda un exemplar al acestui borderou ce conţinea toate sumele încasate, casierului central.

Rezultă, aşadar, că cele două chitanţe, original şi copie erau identice în privinţa datelor pe care le conţineau, erau printate în acelaşi timp şi pe aceeaşi coală de hârtie, semnate şi ştampilate cu parafa casierului încasator, în acelaşi timp aplicându-se o ştampilă aparţinând Primăriei Voluntari.

Înalta Curte constată că, în cauză, niciunul din elementele enumerate anterior din chitanţele originale cu numerele x din 20 ianuarie 2010, x din 5 mai 2010, x din 17 iunie 2010 şi x din 16 ianuarie 2012 depuse de inculpată în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, cât şi cele cu numerele x din 25 februarie 2013, x din 27 noiembrie 2013 şi x din 28 februarie 2014 depuse în Dosarul nr. x/2013, al Tribunalului Ilfov, nu coincide cu copiile aceloraşi chitanţe aflate în evidenţele Primăriei Voluntari.

Instanţa de fond, în argumentarea soluţiei pronunţate, s-a axat exclusiv pe aspectele ce vizează lipsa de concordanţă dintre semnăturile existente pe exemplarul original şi copie al aceleiaşi chitanţe şi dintre impresiunile parafelor aplicate pe exemplarul original şi cele puse la dispoziţie de Primăria Voluntari ca şi scripte de comparaţie, însă, Înalta Curte constată că acestea, deşi esenţiale, nu sunt singurele diferenţe reţinute de experţi (inclusiv experţii parte ai inculpatei), iar evidenţierea şi a celorlalte deosebiri se impune în raport de apărările formulate de către inculpată în apel.

Astfel, din Raportul de expertiză criminalistică nr. 103 din 31 august 2018, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul de expertize criminalistice, efectuat tot în faza de cercetare judecătorească, la capitolul "Constatări", în urma analizării Chitanţelor nr. x din 5 mai 2010, x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 28 februarie 2014, nr. x din 27 noiembrie 2013, nr. x din 25 februarie 2013, în original şi copie, expertul a reţinut că originalul şi copia unei chitanţe nu provin dintr-o singură filă de hârtie, întrucât "examinând marginile actelor contestate, constatăm că cele intitulate "original" prezintă în partea inferioară o margine continuă, efectuată cu un instrument de tăiere, gen ghilotină. În schimb, cele intitulate "copie" au marginea superioară uşor franjurată, caracteristică ruperii cu ajutorul unei rigle" (fila x raport, expertul făcând o analiză şi în ceea ce priveşte linia punctată care indica poziţia de separare a celor două chitanţe care, în unele situaţii apare şi pe original şi pe copie, sau nu apare pe niciunul din exemplarele chitanţei). De asemenea, s-a reţinut faptul că "toate copiile au suportul de hârtie de altă nuanţă decât originalele" iar, "în ceea ce priveşte modul de imprimare se constată deosebiri între depunerea tonerului pe filele "original" faţă de copie".

O concluzie similară rezultă şi din Raportul de expertiză criminalistică nr. 53 din 12 februarie 2016, efectuat în cursul urmăririi penale de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti [în cadrul căruia s-au examinat Chitanţele nr. x din 5 mai 2010, nr. x din 28 februarie 2014, nr. x din 27 noiembrie 2013, nr. x din 25 noiembrie 2013 şi nr. x din 20 ianuarie 2010], care constată "deosebiri esenţiale în modalitatea de imprimare a acestora, examinările efectuate la VSC6000/HS S. evidenţiind faptul că depunerea tonerului pe suprafaţa filei de hârtie urmează modele diferite", dar şi din punctele de vedere ale experţilor parte ai inculpatei, care au evidenţiat şi alte deosebiri între exemplarul original şi copie al aceleiaşi chitanţe. Astfel, expertul T. recomandat de inculpată, achiesând la concluzia privind "modalitatea diferită de imprimare a tonerului pe suprafaţa hârtiei", a subliniat faptul că există şi alte deosebiri care privesc modul diferit de aliniere a "datei încasării" în raport cu rândurile şi chenarele care o preced şi o urmează, "la exemplarele denumite "original", data încasării este scrisă mult mai aproape de chenarul destinat elementelor de identificare a încasatorului", iar "diferenţele constatate demonstrează faptul că cele două grupe diferite de chitanţe ... au fost redactate şi printate în momente diferite".

Totodată, din raportul de expertiză criminalistică nr. 119 din 23 aprilie 2018, efectuat în cursul cercetării judecătoreşti de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice cu privire la Chitanţele nr. x din 17 iunie 2010 în valoare de 21.391 RON şi nr. x din 18 ianuarie 2012 în valoare de 1.400 RON, rezultă că traseele grafice ale formularelor denumite "original" şi "copie" ale celor două chitanţe au dimensiuni diferite, împrejurare susţinută şi de "Nota de consultanţă" depusă de expertul O., expert consilier pentru inculpată, care a subliniat că diferenţele de mărime ale chitanţelor cu acelaşi număr de identificare se evidenţiază şi la suprapunerea celor două imagini fotografice, "deosebirile de mărime şi plasament diferite al conţinutului demonstrând faptul că nu au fost făcute în acelaşi timp, întrucât procedura de creare a acestor chitanţe constă în redactarea lor pe calculator conectat la o imprimantă care printează în acelaşi timp ambele exemplare, logic fiind ca acestea să aibă aceeaşi formă, dimensiuni, conţinut şi plasamentul acestuia în cadrul formularului şi care trebuie să fie similar la ambele exemplare". Aceleaşi constatări au fost prezentate de expertul parte cu privire la toate chitanţele ce fac obiectul acuzaţiei penale.

În contextul celor anterior reţinute, la care se adaugă şi concluziile rapoartelor de expertiză (expuse in extenso în hotărârea atacată) referitoare la faptul că semnăturile referenţilor de pe exemplarul original al chitanţelor depuse de inculpată nu au fost executate de G., E. şi H. (după caz), iar impresiunea parafelor nu corespunde cu parafele acestora, acestea regăsindu-se doar pe copia chitanţelor aflate în evidenţele Primăriei Voluntari, Direcţia Economică, Serviciul Impozite şi Taxe, şi că nu corespund nici impresiunile de ştampilă existente pe verso-ul chitanţelor originale, Înalta Curte constată că s-a dovedit cu certitudine faptul că chitanţele depuse de inculpata A. în cele două dosare, în dovedirea plăţii taxei de timbru, sunt false.

În raport de probele administrate, apărările inculpatei în apel au vizat următoarele împrejurări:

În primul rând, s-a solicitat înlăturarea concluziilor rapoartelor de expertiză care au stabilit că exemplarele "copie" ale tuturor chitanţelor au fost semnate de persoana care a încasat suma de bani, respectiv, după caz, de referenţii G., E. şi H., pe când exemplarele "originale" ale aceloraşi chitanţe (ce cuprindeau valori mai mari) nu au fost semnate de aceste persoane, invocându-se o practică neunitară privind emiterea chitanţelor şi semnarea acestora în cadrul Serviciului Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei oraşului Voluntari. De asemenea, s-a susţinut faptul că referenţii ar fi avut mai multe parafe cu numele lor de-a lungul timpului, împrejurare ce ar justifica diferenţele dintre parafele existente pe exemplarul original şi cel copie al aceleiaşi chitanţe, mai ales în contextul în care la nivelul Serviciului Taxe şi Impozite din cadrul Primăriei Voluntari nu a fost identificat un registru special pentru înregistrarea parafelor şi ştampilelor. Totodată, s-a arătat că borderourile existente la dosarul de urmărire penală nu sunt semnate.

Apărările nu pot fi primite şi nici nu sunt apte să conducă la reţinerea unui dubiu în privinţa existenţei faptelor. Deşi martorele G., E. şi H. au relatat diferit în ceea ce priveşte semnarea "copiei" chitanţelor, susţinând fie că nu se semnează şi ştampilează (martora G., fila x d.i.), fie că se semnează, dar nu îşi aminteşte dacă se ştampilează (martora E. fila x d.i.), fie că uneori îl semna, alteori nu (martora H. fila x d.i.), Înalta Curte constată că în formularul tipizat exista o rubrică destinată elementelor de identificare ale încasatorului, respectiv "prenumele şi numele" şi "semnătura" (ex. fila x d.u.p.), iar copiile tuturor chitanţelor înaintate de Primăria Voluntari la solicitarea organului de urmărire penală sunt semnate şi poartă parafa persoanei care a încasat suma de bani. Pe de altă parte, martorele şi-au recunoscut semnătura pe exemplarele "copie" ale chitanţelor în care figurează la rubrica "încasator", iar problema ce se ridică în cauză nu este aceea a exemplarului "copie" care a fost semnat de acestea, ci a exemplarului "original", cu privire la care, expertizele au concluzionat că semnăturile nu au fost executate de referentul ce a încasat suma de bani.

De asemenea, Înalta Curte constată că singura martoră care a afirmat că, în timp, parafa i-a fost schimbată a fost G., iar în cursul urmăririi penale au fost ridicate impresiuni pentru două parafe aparţinând acestui referent (Proces-verbal din 6 octombrie 2015), şi au constituit scripte de comparaţie pentru toate expertizele efectuate în cauză, alături de impresiunile parafelor aparţinând referenţilor E. şi H. (Proces-verbal din 6 octombrie 2015). Concluziile la care au ajuns în mod unanim experţii au fost unele de certitudine, în sensul că niciuna din impresiunile de parafă aplicate exemplarelor "originale" ale chitanţelor examinate nu au fost generate de vreunul din clişeele parafelor referenţilor G., E. şi H. (Raportul de expertiză criminalistică nr. 53 din 12 februarie 2016; raportul de expertiză criminalistică nr. 119 din 23 aprilie 2018; Raportul de expertiză criminalistică nr. 103 din 31 august 2018), aceeaşi fiind şi poziţia experţilor consilieri ai inculpatei . Un alt element care se impune a fi subliniat este faptul că în Raportul de expertiză criminalistică nr. 103 din 31 august 2018, dar şi în opiniile experţilor consilieri T. şi O. au fost analizate şi impresiunile de parafă aplicate exemplarelor "copie" ale chitanţelor, stabilindu-se că acestea au fost realizate cu ştampilele referenţilor G., E. şi H.. Singura chitanţă "copie" cu privire la care experţii au formulat puncte de vedere diferite a fost cea cu nr. x din 25 noiembrie 2013, raportul de expertiză criminalistică nr. 103 din 31 august 2018 şi expertul consilier T. concluzionând că impresiunea de ştampilă de pe aceasta a fost obţinută prin utilizarea parafei de referinţă a numitei H., pe când expertul O. formulează un punct de vedere contrar. Înalta Curte va reţine concluzia primilor, în condiţiile în care se demonstrează, prin planşe foto, suprapunerea impresiunii de ştampilă pe Chitanţa nr. x din 25 noiembrie 2013 "copie" cu impresiunea de comparaţie.

O altă apărare formulată de inculpată, prin care se tinde la înlăturarea concluziilor rapoartelor de expertiză care au stabilit că impresiunile de parafă inserate pe verso exemplarelor "Original" nu au fost realizate cu ştampilele de referinţe "Serviciul Taxe şi Impozite" şi "Direcţia Management Economic Serviciul Taxe şi Impozite", ştampila folosită având un alt conţinut, a vizat faptul că în cadrul Primăriei Voluntari existau şi alte ştampile care nu au fost analizate ca şi scripte de comparaţie. În acest sens inculpata a depus la dosar copii conforme cu originalul ale unor chitanţe prin care alte persoane au achitat taxe de timbru la Serviciul Taxe şi Impozite din cadrul Primăriei Voluntari şi care au aplicate pe verso o ştampilă având acelaşi conţinut cu cea aplicată pe exemplarele copie din prezenta cauză (Primăria Oraşului Voluntari Direcţia colectare taxe şi evidenţă proprietăţi Serviciul Taxe şi Impozite).

În primul rând Înalta Curte reţine, din Raportul de expertiză criminalistică nr. 119 din 23 aprilie 2018, că impresiunile de ştampilă de pe verso chitanţelor nr. x, privind suma de 1.400 RON şi nr. x, privind suma de 21.391 RON, nu au fost aplicate în mod direct pe hârtie, ci au fost realizate prin procedee de reproducere, imaginile imprimate ale acestora nu au fost obţinute după clişeele vreuneia dintre ştampilele cu care au fost aplicate impresiunile de comparaţie puse la dispoziţie. Aceeaşi concluzie a formulat-o şi expertul consilier al inculpatei. Faţă de aceste constatări, prin concluziile scrise depuse în apel, inculpata a susţinut că ar exista o practică la nivelul instituţiilor din administraţia locală de a fotocopia în mai multe exemplare o pagină ce poartă impresiunea ştampilei instituţiei şi de a le folosi ulterior pentru emiterea chitanţelor.

Înalta Curte nu poate primi o asemenea apărare, care, dincolo de faptul că este de-a dreptul fantezistă (părţii i se înmâna originalul unui act pe care ştampila, elementul care atesta că înscrisul provine de la autoritatea publică emitentă, era o fotocopie xerox), este şi contrazisă de declaraţiile martorelor G., E. şi H. care au arătat că întotdeauna casierul era în posesia a două ştampile, una cu numele său şi alta cu antetul primăriei, iar după ce chitanţa era generată şi printată se aplicau ambele ştampile.

Instanţa de apel constată că expertizele care au analizat celelalte chitanţe "original" şi "copie" s-au limitat la a constata lipsa de corespondentă dintre textul ştampilei aplicată pe original şi impresiunile parafelor de comparaţie, astfel că în cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că şi în cazul celorlalte chitanţe impresiunile de ştampilă de pe verso au fost realizate prin reproducere, imprimare. Această împrejurare nu este de natură a naşte un dubiu care să îi profite inculpatei, având în vedere că, aşa cum s-a arătat anterior, toate celelalte elemente ale exemplarului original al chitanţei nu corespund cu copia acesteia (hârtie, toner, modul de rupere a foii pe care se aflau cele două exemplare, semnătura şi parafa referentului care corespunde doar pe exemplarul "copie"). În plus, se reţine că atât prin raportul de expertiză criminalistică nr. 53/12 februarie 2016 cât şi prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 103 din 31 august 2018 s-a constatat că impresiunile de parafă inserate pe contrapagina exemplarelor "copie" ale chitanţelor nr. x, x şi x textul este "Primăria Oraşului Voluntari Serviciul Taxe şi Impozite", astfel că şi exemplarul "original", emis în acelaşi moment cu "copia", ar fi trebuit să aibă aplicată aceeaşi ştampilă, chiar dacă în cadrul Primăriei Voluntari existau şi alte parafe.

S-a mai susţinut faptul că nu ar putea fi reţinute concluziile referitoare la impresiunile de ştampilă întrucât nici Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi nici Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice nu dispun de aparatura necesară omologată pentru a răspunde pertinent la acest obiectiv, neavând acreditare RENAR, împrejurare menţionată chiar în cuprinsul rapoartelor de expertiză.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, susţinerea apărării referitoare la lipsa de acreditare pentru acest obiectiv al expertizelor este reală, însă, din cuprinsul rapoartelor de expertiză rezultă că pentru domeniul neacreditat s-au folosit metodele comparativă şi analitică, ce nu au presupus o examinare a ştampilelor (pentru care să fie necesară o aparatură specială), ci doar a impresiunilor acestora. Examinarea comparativă a constat într-o analiză a caracteristicilor generale, prin măsurarea dimensiunilor (constatându-se că nu coincid, existând diferenţe ale dimensiunii laturii orizontale a chenarului şi a caracterelor folosite) şi o verificare prin suprapunere a impresiunilor în litigiu cu cele de comparaţie. Astfel nu există motive de îndoială cu privire la exactitatea acestor concluzii, care, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, au fost susţinute motivat şi de cei doi experţi consilieri ai inculpatei.

Toate celelalte aspecte invocate în apel, privind lipsa unui registru de înregistrare a ştampilelor în cadrul Primăriei Voluntari, faptul că borderourile înaintate de Primăria Voluntari din care rezultă sumele încasate de la inculpată nu sunt semnate, că inculpata dispunea de sumele de bani necesare achitării taxelor de timbru, existenţa unor relaţii tensionate cu numita C., relaţiile de prietenie în care se află soţii C. cu primarul oraşului Voluntari, faptul că Primăria Voluntari nu ar fi trebuit să îi elibereze lui C. copii de pe exemplarul chitanţelor sunt total lipsite de relevanţă în prezenta cauză şi nu pot conduce la înlăturarea concluziilor expertizelor grafice. Aceste apărări ale inculpatei s-au centrat pe încercarea de a demonstra faptul că exista un interes al U. în falsificarea ulterioară a exemplarelor copie ale chitanţelor care se aflau în posesia Primăriei Voluntari şi că exemplarul original al acestora depus la dosarele civile este cel real, ipoteză contrazisă categoric de concluziile expertizelor efectuate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti anterior expuse. De asemenea, este de menţionat faptul că, borderourile conţinând documentele de plată care atestă concordanţa cu sumele menţionate în copiile chitanţelor aflate în arhiva Primăriei Voluntari, aflate în fotocopie la filele x d.u.p., au fost listate chiar în ziua în care sumele au fost încasate (la finalul programului, astfel cum rezultă din datele generate de programul informatic, existente pe fiecare filă), infirmând încă o dată ipoteza avansată de inculpată.

De altfel, susţinând aceasta variantă, inculpata nu a putut oferi o explicaţie plauzibilă referitoare la faptul că, după ce la termenul din 15 mai 2015 pârâta C. a depus la Dosarul civil nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov exemplarele copie ale chitanţelor ce atestau plata taxelor de timbru (ce i-au fost comunicate de către Serviciul Impozite şi Taxe din cadrul primăriei Voluntari, urmare a cererii formulată în acest sens) şi, totodată, a formulat cerere de denunţare a înscrierii în fals (Încheierea din 15 mai 2014) şi a sesizat organele de urmărire penală, A., reclamantă în acea cauză, a renunţat la judecata cererii, Tribunalul Ilfov, secţia civilă luând act de poziţia acesteia prin Sentinţa civilă nr. 3238 din data de 21 octombrie 2014.

Susţinerea inculpatei că a procedat astfel din cauza atitudinii apărătorului pârâtei C. care la fiecare termen "căuta să mă denigreze" şi că poziţia sa de renunţare ar fi fost anterioară demersurilor pârâtei C. sunt şi neverosimile şi contrazise de actele dosarului (încheierile de şedinţă din Dosarul civil nr. x/2013), renunţarea la judecată intervenind ulterior datei de 15 mai 2014.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că tot probatoriul administrat în cauză demonstrează faptul că chitanţele depuse de inculpată pentru a dovedi plata taxei de timbru în Dosarele nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi nr. 2062/93/2013 al Tribunalului Ilfov sunt false.

Analiza coroborată a aceloraşi probe susţine concluzia că autorul acestor falsuri este chiar inculpata, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, astfel cum s-a solicitat de către Ministerul Public.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel, Înalta Curte a încuviinţat efectuarea unei noi expertize criminalistice având ca obiectiv stabilirea dacă semnăturile de la rubrica "semnătura încasatorului" de pe "originalul" chitanţelor ce fac obiectul acuzaţiei penale au fost realizate de inculpata A.. După cum s-a arătat, prin expertizele efectuate anterior în cauză s-a concluzionat că aceste semnături nu au fost executate de referenţii care au încasat sumele de bani, semnătura acestora regăsindu-se doar pe copia aceleaşi chitanţe.

Deşi concluziile expertizei au fost în sensul că nu se poate stabili dacă A. este autoarea acestor semnături, Înalta Curte constată că expertul nu exclude posibilitatea ca inculpata să fie autorul.

Astfel, s-a arătat că, în contextul în care ipoteza provenienţei semnăturilor contestate de la titulari a fost verificată prin lucrările anterioare, diferenţele generale semnificative, înregistrate în special sub aspectul concepţiei, vitezei şi presiunii între semnăturile contestate şi cele provenind de la A. conduc spre ipoteza că semnăturile contestate sunt fie execuţii din fantezie, fie contrafaceri realizate prin procedee imitative. S-a menţionat că procedeele imitative obligă plastograful să renunţe la propriile deprinderi şi să reproducă mişcări de scriere specifice unei alte persoane, iar din acest motiv identificarea autorului unei contrafaceri prin aceste procedee este posibilă numai în cazurile în care se pot identifica în grafia contrafăcută elemente valoroase din scrierea proprie a plastografului. În continuare, în analiza fiecărei semnături, expertul a identificat şi asemănări la nivelul detaliilor de execuţie cu scrisul şi semnăturile provenind de A., însă aceste asemănări au fost considerate reduse numeric şi au vizat elemente simple care se regăsesc în grafia mai multor persoane astfel că nu au fost considerate suficiente pentru formularea unor concluzii.

Această constatare, care confirmă existenţa unor asemănări la nivelul detaliilor de execuţie cu scrisul şi semnăturile provenind de A., trebuie analizată coroborat cu toate celelalte date care rezultă din materialul probator administrat. Astfel, după cum recunoaşte şi inculpata, ea este cea care s-a prezentat la Instituţia Primarului Voluntari, Serviciul Taxe şi Impozite, a achitat contravaloarea taxelor judiciare de timbru, fiindu-i eliberate Chitanţele nr. x din 20 ianuarie 2010, nr. x din 5 mai 2010, nr. x din 17 iunie 2010, nr. x din 16 ianuarie 2012, nr. x din 25 februarie 2013, nr. x din 27 noiembrie 2013 şi nr. x din 28 februarie 2014 şi le-a depus personal, prin Serviciul Registratură, în dosarele civile în care avea calitatea de reclamantă pentru a dovedi plata taxei de timbru. În niciuna din declaraţiile sale inculpata nu a învederat faptul că respectivele chitanţe s-ar fi aflat şi în posesia unei alte persoane. De asemenea, inculpata A. era singura interesată să facă dovada achitării taxelor judiciare de timbru, întrucât în lipsa acestei dovezi instanţa nu putea să procedeze la soluţionarea cauzelor pe fond, cererile fiind anulate ca netimbrate sau insuficient timbrate. Aşadar, în tot acest context probator, deşi asemănările cu scrisul şi semnăturile provenind de A. identificate de expert se regăsesc în grafia mai multor persoane, singura persoană care s-a aflat permanent în posesia chitanţelor şi care avea şi interesul să le falsifice este inculpata.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, criticile formulate fiind nefondate.

Un alt motiv de apel vizează greşita condamnare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, susţinându-se că instanţa de judecată nu poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, şi, totodată că nu a existat o acţiune de inducere în eroare, întrucât a achitat taxele de timbru stabilite şi a depus chitanţele care atestă plata la dosar, acestea reflectând adevărul.

Înalta Curte constată că în sarcina inculpatei A. s-a reţinut şi săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 17 martie 2010 - 17 ianuarie 2012, a indus în eroare instanţele de judecată în Dosarele nr. x/2009 şi nr. y/2011 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin depunerea chitanţelor false nr. x, nr. x, nr. x din 17 iunie 2010 şi nr. x din 16 ianuarie 2012, ce atestau aspecte necorespunzătoare realităţii, respectiv achitarea în integralitate a taxelor judiciare de timbru, prejudiciind Instituţia Primarului Voluntari cu diferenţele între taxele de timbru ce trebuiau achitate şi taxele achitate efectiv; respectiv că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014, a indus în eroare instanţa de judecată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, secţia civilă, prin depunerea chitanţelor false nr. x din 27 noiembrie 2013, nr. x din 25 noiembrie 2013 şi nr. x din 28 februarie 2014, ce atestau aspecte necorespunzătoare realităţii, respectiv achitarea în integralitate a taxelor judiciare de timbru, prejudiciind Instituţia Primarului Voluntari cu diferenţele între taxele de timbru ce trebuiau achitate şi taxele achitate efectiv.

Instanţa de apel reţine că în jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi a fost dezlegată problema de drept ce se ridică şi în prezenta cauză, referitoare la prezentarea, în faţa unui organ judiciar, ca adevărată a unor situaţii nereale prin folosirea unor înscrisuri false, stabilindu-se că asemenea fapte nu întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 C. pen. (fost art. 215 din C. pen. anterior). Astfel, s-a arătat că "incriminând faptele de înşelăciune, legiuitorul român a urmărit, în mod esenţial, ocrotirea relaţiilor sociale cu caracter patrimonial, atunci când, în derularea acestora, intenţionând obţinerea unui folos material injust, una dintre persoanele implicate recurge la mijloace de inducere în eroare a victimei, fie mijloace simple, de tipul celor prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen., fie cu caracter fraudulos, de natură a califica infracţiunea, conform dispoziţiilor alin. (2) al textului. Relaţiile sociale cu caracter patrimonial, care implică buna-credinţă a celor implicaţi, constituie, în primul rând, obiectul juridic special al înşelăciunii, infracţiune contra patrimoniului, inclusă în Titlul II, Partea specială a C. pen., rezervat infracţiunilor contra patrimoniului în general şi, totodată, în Capitolul III al acestui titlu, rezervat infracţiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, în mod particular.

În al doilea rând, caracterul patrimonial al relaţiilor stabilite de autorul înşelăciunii cu victima inducerii în eroare constituie nu doar o particularitate a obiectului ocrotirii penale, ci, concomitent, şi o premisă pentru existenţa infracţiunii analizate. Pentru a realiza condiţiile de tipicitate ale înşelăciunii, acţiunea de inducere în eroare trebuie să se producă pe fondul constatării existenţei unor raporturi patrimoniale între autorul faptei şi persoana indusă în eroare, raporturi în derularea cărora primul acţionează însă cu rea-credinţă, urmărind să creeze victimei o falsă reprezentare a realităţii, în scopul de a o determina să asigure în mod direct - fie autorului, fie altei persoane - un folos patrimonial injust.

Admiţând că, pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii analizate, este irelevant în ce măsură paguba se localizează în chiar patrimoniul celui indus în eroare sau, dimpotrivă, al altei persoane, Înalta Curte subliniază însă că, şi în această din urmă ipoteză, trebuie îndeplinită cerinţa existenţei unor raporturi patrimoniale între autorul faptei şi victima inducerii în eroare. Numai pe fondul statornicirii unor asemenea raporturi, victima poate, în mod obiectiv, să satisfacă pretenţiile patrimoniale ale autorului şi îi poate procura folosul pecuniar injust urmărit, chiar şi atunci când paguba propriu-zisă s-ar localiza, în final, în patrimoniul altuia" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia penală nr. 245/A din 30 iunie 2017, www.x.ro, în acelaşi sens şi decizia penală nr. 449/A din 8 decembrie 2015, www.x.ro).

"Prezentarea mincinoasă a unor aspecte de fapt ori de drept în faţa unei autorităţi (autoritatea judecătorească) iese din sfera relaţiilor sociale ocrotite prin incriminarea faptei de înşelăciune, dar poate face obiect al altor infracţiuni, cum sunt cele de fals (incriminate în Titlul VI al C. pen.), cele contra înfăptuirii justiţiei (incriminate în Titlul IV al C. pen.) sau cele prevăzute în legile speciale (Legea nr. 78/2000, Legea nr. 241/2005, Codul vamal). Astfel, "inducerea în eroare a unei autorităţi" aduce în discuţie alt tip de relaţii nesocotite şi alte incriminări incidente, acelea care protejează autoritatea, cum ar fi falsul în declaraţii, mărturia mincinoasă, falsul privind identitatea, prezentarea la autoritatea vamală de înscrisuri falsificate etc. Folosirea înscrisurilor falsificate în faţa instanţei de judecată este faptă prevăzută de legea penală subsumată infracţiunii de fals şi/sau uz de fals, iar nu infracţiunii de înşelăciune, obiectul juridic al celor două fapte penale fiind diferit. Aşa cum s-a arătat, obiectul juridic al infracţiunii de înşelăciune îl constituie protejarea relaţiilor sociale de ordin patrimonial bazate pe încredere, în timp ce obiectul juridic al infracţiunilor de fals se referă la proteguirea relaţiilor sociale în legătură cu încrederea publică acordată anumitor categorii de înscrisuri.

O instanţă de judecată chemată să înfăptuiască actul de justiţie nu stabileşte cu părţile aflate în litigiu o relaţie cu caracter patrimonial şi nu i se poate atribui calitatea de persoană indusă în eroare în sensul dispoziţiilor art. 244 C. pen. Hotărârea judecătorească pe care o pronunţă instanţa este rezultatul procesului de deliberare în cadrul căruia cererile unei părţi sunt examinate, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză şi prin luarea în considerare a susţinerilor în combaterea lor, făcute de către partea adversă, în cadrul procedurilor judiciare" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia penală nr. 268/RC din 25 iunie 2019,www.x.ro).

Cu ocazia dezbaterilor şi prin concluziile scrise, Ministerul Public a susţinut că jurisprudenţa anterioară nu este aplicabilă în cauză, întrucât inducerea în eroare săvârşită de inculpată nu se referă la obiectul litigiului şi că, în privinţa plăţii taxei de timbru, raporturile dintre instanţă şi inculpată sunt bazate pe încredere, întrucât instanţa nu cercetează dacă înscrisurile care atestă plata acestei taxe sunt sau nu reale. S-a arătat că inculpata a prezentat instanţei ca adevărată o faptă mincinoasă în cadrul unor raporturi de încredere, determinând-o astfel să continue judecata, decizie prin care au fost lezate interesele patrimoniale ale Primăriei Voluntari.

Înalta Curte constată că jurisprudenţa anterioară îşi menţine aplicabilitatea indiferent dacă actul fals prezentat instanţei are în vedere fondul litigiului sau, cum este cazul în speţă, vizează doar plata taxelor de timbru.

Niciodată între instanţa de judecată şi reclamant nu se creează un raport patrimonial care are la bază încrederea dintre cele două parţi, nici măcar în ceea ce priveşte plata taxei de timbru. Încrederea, la care face referire Ministerul Public, este cea de care se bucură toate înscrisurile oficiale, iar acesta este protejată prin incriminarea falsului material în înscrisuri oficiale şi a uzului de fals. Este, de asemenea, fără relevanţă dacă instanţa pronunţă o soluţie exclusiv în baza înscrisului fals sau prin coroborarea acestuia cu alte probe administrate.

În cauză nu este îndeplinită situaţia premisă pentru reţinerea infracţiunii de înşelăciune, neexistând un raport juridic patrimonial între inculpată şi instanţele de judecată (Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Ilfov) în cadrul căruia să fie nesocotite relaţiile sociale bazate pe încredere, astfel că Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de înşelăciune, indiferent de legea aplicabilă (C. pen. anterior sau actualul C. pen.). Ca atare, sub acest aspect criticile apelantei sunt întemeiate, impunându-se achitarea inculpatei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune.

Înalta Curte constată că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals comise în legătură cu Dosarul civil nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti au fost săvârşite în perioada 20 ianuarie 2010 - 17 ianuarie 2012, sub imperiul C. pen. anterior, iar cele de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals comise în legătură cu Dosarul civil nr. x/2013 al Tribunalului Ilfov, au fost comise după intrarea în vigoare a noului C. pen., în perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014.

În atare condiţii, în cauză este aplicabilă Decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a statuat că "în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului C. pen., pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.".

Prima instanţă a apreciat că, în privinţa faptelor comise în perioada 20 ianuarie 2010 - 17 ianuarie 2012, legea penală mai favorabilă este actualul C. pen., faţă de limitele de pedeapsă mult mai reduse prevăzute pentru infracţiunea de înşelăciune. Având însă în vedere că soluţia de achitare pentru această infracţiune este incidentă atât în condiţiile legii în vigoare la data faptelor cât şi a actualului C. pen., instanţa de apel constată că se impune o reevaluarea cauzei din perspectiva art. 5 C. pen.

Înalta Curte reţine că legea penală mai favorabilă este în acest caz legea veche, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen. anterior, cu privire la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals s-a împlinit termenul de prescripţie specială de a răspunderii penale. În acest sens, se reţine că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior sunt cuprinse între 3 luni şi 3 ani, aceleaşi fiind şi limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior (ipoteza în care înscrisul este oficial). Termenul general de prescripţie în ambele cazuri, conform art. 122 lit. d) C. pen. anterior, este de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială, conform art. 124 C. pen. anterior (în forma anterioară modificării sale prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012), este de 7 ani şi 6 luni. Conform art. 122 alin. (2) teza finală C. pen. anterior, în cazul infracţiunilor continuate, termenul curge de la data ultimei acţiuni sau inacţiuni, rezultând că, în cauză, termenul a curs de la data de 17 ianuarie 2012 şi s-a împlinit la 16 iulie 2019.

În aceste condiţii, în privinţa faptelor comise de inculpată în perioada 20 ianuarie 2010 - 17 ianuarie 2012, în aplicarea art. 5 C. pen. şi în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., se impune schimbarea încadrării juridice după cum urmează: din art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; din art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; din art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Pentru considerentele anterior arătate, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., o va achita pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar în baza art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen. anterior, va dispune încetarea procesului penal cu privire la săvârşirea de către aceasta a infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Aceeaşi soluţie de achitare se va dispune şi în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fapte comise în perioada 25 martie 2014 - 14 mai 2014, urmând ca, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., să lase nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Instituţia Primarului Voluntari.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile de tragere la răspundere penală pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de uz de fals în formă continuată prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. comise în perioada 25 martie 2014 -14 mai 2014, nefiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale aşa cum s-a susţinut cu ocazia dezbaterilor. Termenul general de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. (aplicabil în privinţa ambelor infracţiuni) a fost întrerupt succesiv prin îndeplinirea unor acte de procedură care potrivit legii au fost comunicate inculpatei (începând cu ordonanţa din 12 ianuarie 2015 prin care s-a dispus efectuarea urmăririi penale faţă de aceasta), astfel că, în cauză, pentru a interveni prescripţia era necesar, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen., ca termenul să fie depăşit cu încă o dată. Ca atare, termenul devine de 10 ani şi a început să curgă de la data ultimei acţiuni (art. 154 alin. (2) C. pen.), respectiv 14 mai 2014, astfel că acesta s-ar fi împlinit la 13 mai 2024.

Înalta Curte reţine că pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de uz de fals în formă continuată prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prima instanţă a aplicat pedepse de 9 luni, respectiv de 6 luni închisoare, orientate spre minimul prevăzut de lege, neexistând nici un fel de motive de fapt sau de drept care să conducă la reducerea acestora. Se constată, însă, că, deşi potrivit legii nu era obligatorie, instanţa de fond a aplicat şi pedepse accesorii şi complementare, fără a dezvolta în considerentele sentinţei motivele pentru care impunerea acestora era necesară, redând practic conţinutul art. 67 alin. (1) C. pen. şi făcând referire generică la natura, gravitatea faptelor şi împrejurările în care acestea au fost comise.

Înalta Curte consideră că toate elementele ce circumstanţiază negativ faptele inculpatei şi persoana acesteia (calitatea acesteia de avocat, împrejurarea că a înţeles să se folosească de înscrisuri false în faţa instanţei de judecată, cunoscând pe deplin consecinţele acestor acţiuni, împrejurarea că nu a fost o faptă izolată, infracţiunile fiind comise în formă continuată) au fost avute în vedere la luarea şi, respectiv, menţinerea în apel a hotărârii de aplicare a unei pedepse şi nu a amânării aplicării acesteia (în condiţiile în care exigenţele art. 83 lit. a), b), c) C. pen. şi ale alin. (2) al aceluiaşi articol ar fi fost îndeplinite).

Instanţa de apel nu identifică elemente suplimentare care să facă necesară şi aplicarea de pedepse complementare şi accesorii, modalitatea de individualizare stabilită în cauză fiind apreciată ca suficientă pentru corectarea comportamentului inculpatei. Ca atare, va înlătura pedepsele accesorii şi complementare aplicate pe lângă pedepsele principale stabilite pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de uz de fals în formă continuată prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. stabilite prin hotărârea apelată şi va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 2 luni (1/3 din cealaltă pedeapsă), deci 11 luni închisoare.

Păstrând modalitatea de individualizare stabilită de instanţa de fond, în temeiul art. 91 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., va stabili ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., va impune inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., se va stabili ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Centrul de Plasament Voluntari, judeţul Ilfov sau în cadrul Centrul de primire în regim de urgenţă - Acasă Voluntari, judeţul Ilfov, instituţie ce va fi decisă de consilierul de probaţiune. Sub acest aspect, Înalta Curte a procedat la schimbarea instituţiilor stabilite de prima instanţă, constatând că acestea nu se mai regăsesc pe lista privind instituţiile din comunitate, disponibilă pe site-ul Ministerului de Justiţie.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul formulat de inculpata A., va desfiinţa, în parte, sentinţa apelată şi rejudecând, după descontopirea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. şi repunerea acestora în individualitatea lor, va proceda conform celor anterior arătate.

Va menţine dispoziţia de desfiinţare a înscrisurilor falsificate, precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 217 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 51/F din data de 18 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Desfiinţează, în parte, sentinţa apelată şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatei A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

I. În aplicarea art. 5 C. pen., în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata A. în perioada 20 ianuarie 2010-17 ianuarie 2012, după cum urmează:

- din art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- din art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- din art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen. anterior, încetează procesul penal cu privire la săvârşirea de către aceeaşi inculpată a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen. anterior, încetează procesul penal cu privire la săvârşirea de către aceeaşi inculpată a infracţiunii uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

II. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (fapta din perioada 25 martie 2014-14 mai 2014).

Înlătură pedepsele accesorii şi complementare aplicate pe lângă pedepsele principale stabilite pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi de uz de fals în formă continuată prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. stabilite prin hotărârea apelată şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 2 luni (1/3 din cealaltă pedeapsă), deci 11 luni închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., impune inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Centrul de Plasament Voluntari, judeţul Ilfov sau în cadrul Centrul de primire în regim de urgenţă - Acasă Voluntari, judeţul Ilfov, instituţie ce va fi decisă de consilierul de probaţiune.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Instituţia Primarului Voluntari.

Menţine dispoziţia de desfiinţare a înscrisurilor falsificate, precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 217 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 9 iunie 2020.

GGC - LM