Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 30 din 17 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Încheierii nr. 47 din 30 decembrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cerere formulată de revizuentul A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, pe de o parte, că hotărârea ce se solicită a fi revizuită (respectiv o sentinţă prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire a unei încheieri prin care a fost soluţionată o plângere împotriva unei soluţii de clasare întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. proc. pen.) nu face parte din categoria celor la care se referă art. 452 alin. (1) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, că revizuentul petent nu a indicat niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen., sancţiunea neîntrunirii acestei cerinţe fiind respingerea cererii ca inadmisibilă conform art. 459 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 18 februarie 2020, a formulat apel revizuentul petent A., atât în nume propriu, cât şi în calitate de mandatar al altor persoane, fără, însă, a ataşa la dosar procurile la care a făcut trimitere, învederând, în esenţă, că, prin înscrisurile depuse în mai multe dosare aflate pe rolul parchetelor şi instanţelor din judeţul Suceava, Primăria Broşteni, Ministerul Economiei şi numiţii B. şi C. au indus în eroare organele judiciare care au aplicat greşit legea în respectivele cauze, cu consecinţa pronunţării unor hotărâri judecătoreşti nelegale prin care s-a atribuit celui din urmă, dar şi unor persoane fizice şi juridice apropiate acestuia, mai multe bunuri imobile din domeniul public al oraşului Broşteni, printre care şi blocul O5, pe ai cărui locatari îi reprezintă. În plus, a arătat că organele judiciare tergiversează în mod nejustificat soluţionarea sesizărilor sale, în scopul favorizării numitului C. şi al nesocotirii dreptului la apărare al petentului.
Prin memoriile transmise ulterior la dosar, revizuentul petent A. a solicitat admiterea cererii de revizuire formulată, desfiinţarea ordonanţelor emise în Dosarele nr. x/2016, nr. y/2013, nr. z/2018 şi nr. xx/P/2018 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, constatarea nulităţii absolute a mai multor contracte şi antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate cu societăţile aparţinând familiei C., casarea mai multor soluţii pronunţate de instanţele de judecată, precum şi demararea procedurilor de radiere a dreptului de proprietate asupra unor active înregistrate în Cartea Funciară a O.C.P.I. - B.C.P.I. - Vatra Dornei, ale căror numere de carte funciară le-a indicat expres, şi a celor de intrare în legalitate a sa cu referire la apartamentul în care domiciliază şi la terenul de 34 mp de care a fost deposedat, prin repunerea sa în posesie şi menţinerea/reînnoirea contractului de închiriere vizând acest ultim imobil.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2020, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 4 pentru termenul de judecată din 26 martie 2020.
Prin Rezoluţia din 16 martie 2020, ora 10:00, a preşedintelui completului de judecată, ca urmare a ordinului nr. 71 din 3 martie 2020, ora 14:00, forma consolidată la 13 martie 2020, şi a Ordinului nr. 91 din 12 martie 2013, ora 15:50, ale preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere răspândirea infecţiilor respiratorii cauzate de COVID-19 şi de gripa sezonieră, precum şi creşterea riscului de transmitere directă a acestora pe teritoriul României, s-a dispus preschimbarea termenului acordat la 26 martie 2020 pentru data de 18 iunie 2020, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului formulat în cauză.
Examinând apelul declarat de revizuentul petent A., prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză şi a excepţiei invocată de parchet, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
În prezenta cauză, se constată că petentul A. a sesizat instanţa cu o cerere de revizuire formulată împotriva Încheierii penale nr. 47 din 30 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019. Aşadar, dispoziţiile legale incidente în cauză în raport cu obiectul cererii introductive sunt cele ale art. 452 - art. 464 C. proc. pen. referitoare la calea extraordinară de atac a revizuirii.
Analizând normele cuprinse în Secţiunea 3 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că hotărârile penale definitive pot fi revizuite în cazurile menţionate la art. 453 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 459 alin. (7) C. proc. pen. stabilesc că sentinţa prin care a fost respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
Verificând, din această perspectivă, Încheierea penală nr. 47 din 30 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, se observă că aceasta a avut ca obiect o altă cerere de revizuire formulată de A. cu referire la trei încheieri definitive, respectiv:
- Încheierea nr. 73 din 26 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018 (contestaţia formulată împotriva acesteia fiind soluţionată prin încheierea nr. 942 din 10 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală);
- Încheierea din 19 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosar nr. x/2018 (cu privire la care petentul a exercitat mai multe căi de atac ce au fost respinse);
- Încheierea din 19 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018 (contestaţia împotriva acesteia fiind soluţionată prin Încheierea nr. 954 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018).
Astfel, se observă că toate cele trei dosare mai sus menţionate au avut ca obiect plângeri formulate de petent, în temeiul art. 340 C. proc. pen., împotriva soluţiilor de clasare dispuse de procuror în mai multe cauze, aşa încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierile pronunţate asupra acestora de judecătorul de cameră preliminară sunt definitive.
În consecinţă, potrivit art. 459 alin. (7) C. proc. pen., şi sentinţa atacată în cauză, pronunţată în etapa admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, este definitivă.
În aceste condiţii, raportat la prevederile legale anterior menţionate, se constată că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (sentinţă pronunţată într-o cerere de revizuire ce a vizat o încheiere definitivă dată într-o altă astfel de cerere formulată împotriva a trei încheieri definitive date în procedura reglementată de art. 340 şi urm. C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în etapa examinării admisibilităţii în principiu a revizuirii, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile ... pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 459 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuentul petent A. împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 17 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, şi, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuentul petent A. împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 17 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă apelantul revizuent petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.
GGC - LM