Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 92 din data de 27 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia penală s-au hotărât următoarele:
În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la prevederile art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, la o pedeapsă de: 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) pe o durată de 5 ani.
În baza art. 52 alin. (3) C. pen. şi a art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi a art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier naţional, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi a art. 109 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege a fost condamnat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu raportare la art. 38 alin. (1) din C. pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică, 2 ani şi 6 luni, urmând astfel să execute o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani.
Împotriva sentinţei penale nr. 92 din data de 27 iulie 2018 pronunţate de Tribunalul Satu Mare au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpaţii A. şi B..
Inculpatul apelant A. a solicitat în principal admiterea apelului în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, desfiinţarea sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru rejudecare, având în vedere nemotivarea hotărârii primei instanţe.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului cu consecinţa reaprecierii probelor de la dosarul cauzei şi dispunerea achitării sale cu privire la toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv pentru infracţiunile de luare de mită (art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pct. 1 din Rechizitoriu), de participaţie improprie la tăierea fără drept de arbori din fondul forestier naţional (art. 52 alin. (3) C. pen. şi art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, pct. 2 din Rechizitoriu), de furt de arbori din fondul forestier naţional (art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi art. 109 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, pct. 3 din Rechizitoriu)şi de fals intelectual (art. 321 alin. (1) C. pen., pct. 5 din Rechizitoriu), în principal, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. (nu sunt întrunite elementele de tipicitate sub aspectul laturii obiective) sau în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. (nu sunt probe că a săvârşit fapta de care este acuzat; pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 alin. (1) C. pen. - 7 acte materiale, pct. 4 din Rechizitoriu) în temeiul art. 16 lit. b) teza finală C. proc. pen. (fapta nu este săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege).
În mod cu totul subsidiar, a solicitat reţinerea ca şi circumstanţe atenuante în favoarea sa în temeiul art. 75 alin. (2) C. pen., lipsa antecedentelor penale, vârsta sa şi împrejurările cauzei (raportat la expertiza silvică efectuată) şi dispunerea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, conform art. 91 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 552/A din 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi de către inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 92 din 27 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în parte, după cum urmează:
Cu privire la inculpatul A., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 5 ani, aplicată inculpatului A. de către instanţa de fond, în pedepsele componente de:
- 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la prevederile art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi art. 109 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
- sporul de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe care l-a înlăturat.
A fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatului A. şi de aplicare a pedepselor complementare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la prevederile art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru această infracţiune.
A fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru această infracţiune.
A fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi art. 109 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege şi în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru această infracţiune.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost recontopite pedepsele de 1 an închisoare şi de 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care adaugă sporul de 2 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare), inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de:- 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus pe un termen de supraveghere de 4 ani, conform art. 92 C. pen.
În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere condamnatul i s-au impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunţe,în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d)să comunice schimbarea locului de muncă;
e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus condamnatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Valea Vinului sau în cadrul Şcolii Generale din comuna Valea Vinului, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
A fost înlăturată dispoziţia instanţei de fond de confiscare de la inculpatul A. a sumei de 35.657,85 RON, în baza art. 289 alin. (3) C. pen.
A fost înlăturată dispoziţia instanţei de fond de obligare a inculpatului A., la plata sumei totale de 35.657,85 RON în favoarea părţii civile Direcţia Silvică Satu Mare şi în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă a părţii civile.
A fost reformată dispoziţia instanţei de fond cu privire la măsura asigurătorie în sensul că în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului aplicată prin ordonanţa procurorului din data de 10.04.2017, măsură care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărârii.
A fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care au fost obligaţi inculpaţii în primă instanţă de la 5.000 RON la 3.000 RON fiecare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva Deciziei penale nr. 552/A din 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin avocat C., inculpatul A. (cu domiciliul procesual ales la sediul D. S.P.A.R.L.) la data de 30 decembrie 2019 a declarat recurs în casaţie.
În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.::"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", susţinând că, în cauză, nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă în raport de cele două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. şi, respectiv, infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen.
Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. s-a arătat că aceasta se comite cu un mobil special, în vederea producerii unor consecinţe juridice, fiind de esenţa infracţiunii ca înscrisul falsificat să fie apt să producă consecinţe juridice.
Referitor la consecinţele juridice apte a fi produse de cele 7 avize de însoţire a mărfurilor în modalitatea descrisă în actul de sesizare, s-a arătat că lipseşte cu desăvârşite, prin raportare la soluţia de achitare dispusă de Curtea de Apel Oradea pentru infracţiunea premisă de tăiere de arbori.
Cu alte cuvinte, s-a susţinut că atâta timp cât pentru infracţiunea de tăiere a arborilor s-a constatat că nu se poate stabili dacă au existat sau nu aceste tăieri, modalitatea şi condiţiile în care s-ar fi produs acestea, în mod evident se poate concluziona că cele 7 avize de însoţire pentru cantitatea de 19,3 mc nu pot produce consecinţele juridice de a crea aparenţă de legalitate a acestor tăieri, în situaţia în care s-a constat că acestea nu există.
Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care în cursul lunii mai 2016, pentru a da o aparenţă de legalitate vânzării celor 96,94 mc. de material lemnos tăiat fără drept şi sustras din partida nr. x din Districtul silvic nr. III Crucişor, a întocmit 7 avize de însoţire a mărfii în numele SC E. Pribileşti, jud. Maramureş, a vândut 19,3 mc material lemnos către SC F. SRL Gherţa Mică, jud. Satu Mare, nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu produce consecinţele juridice arătate în actul de acuzare, nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă prin raportare la lipsa consecinţelor juridice arătate în rechizitoriu.
Referitor la infracţiunea de infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., constând în consemnarea în fals a controlului efectuat în partida nr. x, ocazie cu care s-a constatat că respectă regulile de exploatare, s-a arătat că, de asemenea, fapta nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i latura obiectivă, atâta timp cât acest înscris nu comportă date nereale.
Apărătorul arată că, în declaraţia făcută de suspectul B. în data de 3 aprilie 2017 s-a consemnat:" procesul-verbal + anexa întocmită de către mine şi suspectul A. în data de 13 mai 2016, corespunde adevărului şi nu are elemente de falsitate întrucât controlul s-a desfăşurat efectiv în parcela nr. x în prezenţa reprezentantului lezai al S.C. E. S.R.L., care de astfel a şi semnat şi ştampilat procesul-verbal", iar în cauză nu a fost administrată nicio probă care să devoaleze contrariul celor reţinute în procesul-verbal din 13 iunie 2016.
Pe cale de consecinţă, s-a solicitat, admiterea recursului în casaţie, casarea ambelor şi achitare a inculpatului.
În cauză, au fost depuse concluzii scrise de către inculpatul B. (prin avocat G. fila x).
Prin Încheierea din 19 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2017 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 552/A din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosar nr. x/2017.
Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 1 aprilie 2020.
La data de 1 aprilie 2020 potrivit Ordinului 92 din data de 16 martie 2020 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat şi completat Ordinele nr. 71 din 3 martie 2020, nr. 85 din 11 martie 2020, respectiv 91 din 12 martie 2020 s-a dispus preschimbarea termenului de judecată la data de 24 iunie 2020.
Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 24 iunie 2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, concluziile părţilor nemaifiind reluate.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 552/A din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosar nr. x/2017, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.
În recursul de faţă inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând în cauză, nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă în raport de cele două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. şi, respectiv, infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen.
Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".
În concordanţă cu aceste dispoziţii, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.
Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.
Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că susţinerile inculpatului potrivit cu care condamnarea pentru celor două infracţiuni, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. (nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu produce consecinţele juridice arătate în actul de acuzare, nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă prin raportare la lipsa consecinţelor juridice arătate în rechizitoriu) şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i latura obiectivă, atâta timp cât acest înscris nu comportă date nereale) pentru care a fost condamnat, în mod definitiv, de către Curtea de Apel, sunt nefondate.
Inculpatul A. a fost condamnat în mod definitiv prin decizia recurată la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. şi 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Instanţa de apel a reţinut că întocmirea celor 7 avize de însoţire a mărfii în numele SC E. SRL de către inculpatul A. a rezultat cu certitudine atât din declaraţia martorului H., cât şi a martorilor I., J., K. şi L. care au încărcat şi descărcat materialul lemnos rezultat în urma tăierii. De altfel, aceşti martori au arătat că au discutat despre materialul lemnos rezultat din exploatare cu A., că ştiau că marfa aparţine SC E. SRL, avizele de însoţire a mărfii aveau înscrisă această societate ca şi furnizor, iar banii îi erau înmânaţi inculpatului A. şi că au văzut când numitul A. a întocmit aceste avize de însoţire a mărfii, societate furnizoare fiind trecută SC E. SRL. De asemenea, se constată că aceste declaraţii se coroborează şi cu declaraţia martorilor cumpărători de material lemnos.
Curtea de Apel a mai arătat că acelaşi caracter judicios îl are şi stabilirea de către instanţa de fond a stării de fapt vis a vis de redactarea procesului-verbal de control datat 13 mai 2016 şi a anexei la procesul-verbal (depuse în fotocopie la fila x up), în cuprinsul cărora a fost consemnată în fals efectuarea unui control în partida nr. x din Districtul Silvic nr. III Crucişor în prezenţa reprezentantului SC E. SRL, ocazie cu care s-ar fi constatat respectarea regulilor de exploatare, în condiţiile în care martora M. nu a participat la acest control, nu a semnat şi nici nu a aplicat ştampila societăţii pe înscrisul respectiv.
Criticile menţionate nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii.
Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară pe fond a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel.
În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate, nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.
Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, instanţa constată că din situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, rezultă că fapta inculpatului A., care în cursul lunii mai 2016 a întocmit 7 avize de însoţire a mărfii în numele SC E. SRL Pribilegi, jud. Maramureş, avize în care a consemnat în fals că această societate a vândut 19,3 mc material lemnos către SC F. SRL Gherţa Mică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (7 acte materiale), faptă prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen. Instanţa de apel a constatat cu titlu definitiv că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost săvârşită de către inculpatul A. cu intenţie directă, calificată prin scopul urmărit, respectiv producerea consecinţelor juridice. Consecinţele juridice urmărite au constat în crearea aparenţei de legalitate celor 7 avize de însoţire a mărfii, în sensul că cele consemnate în aceste avize corespund realităţii. Scopul concret urmărit de inculpat a fost acela de a da o aparenţă de legalitate vânzării materialului lemnos sub aspectul indicării în avize a societăţii îndreptăţite să vândă, deşi, în realitatea adevăratul vânzător era inculpatul, care nu avea drept de exploatare a materialului lemnos. De altfel, curtea de apel a subliniat că probatoriul administrat în cauză confirmă exploatarea partizii x de către inculpatul A. cu concursul inculpatului B., deşi aceasta a fost atribuită spre exploatare SC E. SRL, reprezentată de martorul H..
Prin urmare, împrejurarea că inculpatul A. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi art. 109 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege nu conduce la concluzia că scopul special arătat în conţinutul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. pen. nu există.
Raportat la întocmirea procesului-verbal şi a anexei acestuia în calitate de şef al Districtului silvic nr. III Crucişor, întocmit şi semnat împreună cu coinculpatul B., în care a consemnat în fals cu ocazia întocmirii acestuia în data de 13 mai 2016, proces-verbal în care se consemna rezultatul controlului efectuat în partida pe care, de facto, s-a probat, o exploata chiar inculpatul, proces-verbal în care s-a constatat că respectă regulile de exploatare, instanţa de fond a constatat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin decizia recurată întrunesc condiţiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile recurentului privesc chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond, respectiv de apel, chestiuni ce exced cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 522/A din data de 22 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 522/A din data de 22 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2020.
GGC - LM