Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin adresa din 31 ianuarie 2020 înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale, la data de 3 februarie 2020, sub numărul x/2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale a transmis instanţei spre competentă soluţionare cererea formulată de Judecătoria Orhei din Republica Moldova prin care s-a solicitat recunoaşterea hotărârii nr. x din 21 septembrie 2019, privind pe intimatul A., condamnat la pedeapsa de 3 ani privaţiune de libertate cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de un an cu suspendarea condiţionată pe o perioadă de probaţiune de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei, încălcare ce a cauzat din imprudenţă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi decesul unei persoane, prev. de art. 264 alin. (3) lit. a) şi b) din C. pen. al Republicii Moldova.
La termenul de judecată din data de 4 martie 2020, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 143 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată cererea are ca obiect recunoaşterea pe cale principală a unei hotărâri de condamnare, Judecătoria Bolinitin Vale a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
Prin Sentinţa penală nr. 20 din 4 martie 2020 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2020, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti cererea de recunoaştere a hotărârii de condamnare a numitului A. formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova.
În acest sens, s-a arătat că, în cauză, nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la recunoaşterea şi punerea în executare a sancţiunilor de drept penal şi administrative aplicate de organele judiciare străine şi a cheltuielilor judiciare, având în vedere că, prin sesizarea formulată, Ministerul Justiţiei a solicitat efectuarea de verificări în baza art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi sesizarea instanţei competente, respectiv a Curţii de apel.
De asemenea, s-a observat că, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii, recunoaşterea ei pe cale principală se poate realiza numai de către curtea de apel, faţă de caracterul subsidiar al dispoziţiilor art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată, ce rezultă din dispoziţiile alin. (7) al aceluiaşi articol, potrivit cărora nu constituie obiectul respectivei proceduri (art. 145) dispoziţiile din hotărârile judecătoreşti străine care intră sub incidenţa prevederilor art. 141 sau 143, după caz.
Având în vedere că domiciliul persoanei condamnate se află în localitatea Bolintin Vale, jud. Giurgiu, respectiv în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, s-a apreciat că acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
Astfel, dosarul a fost înaintat spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, care, prin Sentinţa penală nr. 106/F din 11 iunie 2020, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale, iar, în temeiul art. 51 C. proc. pen., a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru regulator de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a arătat că solicitarea autorităţilor judiciare din Republica Moldova este o solicitare de recunoaştere a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce pe o anumită durată, pedeapsa principală a închisorii fiind suspendată condiţionat, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază persoana faţă de care s-a aplicat sancţiunea.
Cum în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Bolintin Vale domiciliază persoana condamnată, s-a apreciat că acestei instanţe îi revine spre soluţionare cererea ce face obiectul cauzei.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Bolintin Vale şi Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul persoană condamnată A. în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei în dosarul în care cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa îl reprezintă recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de către autorităţile judiciare din Republica Moldova pe numele cetăţeanului român A..
Potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 138, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripţie teritorială domiciliază persoana faţă de care s-a aplicat respectiva sancţiune sau care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare, în vederea sesizării instanţei competente.
Din actele dosarului, se constată că, prin Sentinţa penală nr. x din 21 septembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Orhei, Republica Moldova numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (un) an, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) şi b) din C. pen. al Republicii Moldova, pedeapsa stabilită fiind suspendată condiţionat pe un termen de 2 (doi) ani.
Se observă, astfel, că pedeapsa principală a închisorii a fost suspendată condiţionat, iar, cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova vizează doar recunoaşterea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce mijloace de transport pe o anumită durată.
Or, potrivit dispoziţiilor cuprinse în cap. II titlul V şi cap. II titlul VI din Legea nr. 302/2004, republicată, procedura de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti străine reglementată de respectivele texte de lege are în vedere exclusiv pedepsele principale sau măsurile privative de libertate aplicate de către autoritatea judiciară străină.
În privinţa altor sancţiuni de drept penal ori decăderi cuprinse în hotărârea judecătorească străină, acestea nu pot fi recunoscute şi puse în executare în cadrul procedurii menţionate anterior, ci pot forma obiectul unei proceduri speciale reglementate de art. 139 din cap. III titlul V din Legea nr. 302/2004.
În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 26/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 64/28.01.2016).
Aşadar, Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât este vorba de recunoaşterea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce mijloace de transport pe o anumită durată, pedeapsa principală a închisorii fiind suspendată condiţionat, competenţa de soluţionare aparţinând judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază persoana condamnată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul persoană condamnată A. în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul persoană condamnată A. în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.
GGC - CL