Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Încheierea nr. 255/2020

Şedinţa publică din data de 3 iulie 2020

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

La data de 18 decembrie 2019, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/2019, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. prin care a solicitat constatarea prescripţiei executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată de către Tribunalul Penal din Barcelona şi recunoscută de către autorităţile din România.

Prin Sentinţa penală nr. 801 din data de 2 aprilie 2020 a Judecătoriei Craiova, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 598 C. proc. pen. şi faptul că petentul condamnat A. se află în executarea MEPI nr. 268 emis de către Curtea de Apel Craiova la data de 17 noiembrie 2017, în baza Sentinţei penale nr. 227 din 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 134/16 din 9 martie 2016 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 8 Barcelona, definitiva prin hotărârea pronunţată de Audienta Provincială din Barcelona - Secţiunea a şaptea, la data de 8 iulie 2016 în dosarul nr. x/2016-F.

Contestaţia la executare este de competenta instanţei de executare sau a instanţei egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se afla locul de deţinere.

Competenţa reglementată în materia contestaţiei la executare nu este una alternativă în sensul posibilităţii de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza fie instanţa de executare, fie instanţa egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei rază se află locul de deţinere.

Având în vedere că petentul condamnat A. este în executarea unui mandat emis de către Curtea de Apel Craiova, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova şi s-a dispus declinarea cauzei la Curtea de Apel Craiova.

Prin Sentinţa penală nr. 31 pronunţată la data de 4 iunie 2020, Curtea de Apel Craiova a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, în esenţă, reţinându-se că potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Cu excepţia cazurilor prevăzute în mod expres de art. 141 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine, curtea de apel nu constituie instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art. 553 şi 598 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menţionată. Într-un atare caz, instanţa competentă să judece contestaţia la executare nu este, prin urmare, curtea de apel, ci instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

Astfel, având în vedere că prin Sentinţa penală nr. 227 din 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova s-a recunoscut sentinţa penală pronunţată de autorităţile spaniole prin care petentul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt, prevăzută de art. 234 şi 235 alin. (1) punctul 7 din C. pen. spaniol coroborat cu art. 16 din C. pen. spaniol, s-a apreciat că raportat la infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate - tentativă de furt - instanţa competentă material în România să judece astfel de infracţiuni în primă instanţă este judecătoria.

Prin urmare, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, constatându-se totodată conflictul negativ de competenţă ivit în cauză, astfel că s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 24 iunie 2020, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 3 iulie 2020.

Înalta Curte analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Craiova şi Curtea de Apel Craiova cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Craiova, pentru următoarele considerente:

Petentul condamnat A. a făcut obiectul procedurii privind recunoaşterea unei hotărâri penale străine de condamnare, definitive, pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Spania.

Astfel, se reţine că prin Sentinţa penală nr. 227 din data de 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2017 (definitivă, prin necontestare, la 7 noiembrie 2017), a fost recunoscută sentinţa nr. 134/16 din 9 martie 2016 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 8 Barcelona, definitivă prin hotărârea pronunţată la data de 8 iulie 2016 de Audienţa Provincială din Barcelona - Secţiunea a şaptea, în dosarul nr. x/2016-F, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt, prevăzută de art. 234 şi 235 alin. (1) punctul 7 din C. pen. spaniol coroborat cu art. 16 din C. pen. spaniol.

La data rămânerii definitive a acestei sentinţe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 7 noiembrie 2017 de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, care nu a putut fi pus în executare constatându-se că petentul condamnat se sustrage de la executarea pedepsei.

În cauză, prin cererea formulată la data de 18 decembrie 2019 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, petentul condamnat A. a solicitat constatarea prescripţiei executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată de către Tribunalul Penal din Barcelona şi recunoscută de către autorităţile din România, având în vedere că a executat în proporţie de 2/3 această pedeapsă.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), respectiv instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) al art. 598 din C. proc. pen., la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Deşi, aşa cum s-a arătat, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Spania, Curtea de Apel Craiova nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 şi art. 598 alin. (2) C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate - recunoaşterea având loc în speţă în cadrul procedurii reglementate de art. 136 şi urm. din legea menţionată, anterior renumerotării acesteia, (în prezent art. 142 şi urm. Legea nr. 302/2004, republicată).

Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanţa română este guvernată de legea română.

Prin urmare, în cazul contestaţiei la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispoziţiile art. 598 - 599 din C. proc. pen.

În consecinţă, odată recunoscută sentinţa penală de condamnare de către autorităţile judiciare din România, instanţa competentă să judece contestaţia la executare formulată de petent este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Un raţionament similar se regăseşte de altfel şi în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Atunci când contestaţia la executare se întemeiază pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., aşa cum este cazul în speţa de faţă, competenţa de a o soluţiona revine, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, teza I-a, instanţei prevăzute de art. 597 alin. (1) sau alin. (6), adică instanţei de executare sau, în cazul condamnatului aflat în stare de deţinere, instanţei egale în grad, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială a instanţelor în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere la determinarea instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor.

Altfel spus, atribuţiile instanţei de executare trebuie exercitate de instanţa care ar fi fost competentă să judece cauza în primă instanţă, dacă infracţiunea ar fi fost săvârşită pe teritoriul României.

Aşadar, în cauza de faţă, raportat la infracţiunea pentru care petentul condamnat A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracţiunea de tentativă de furt, pentru care încadrarea juridică, potrivit legii penale române, este cea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen., instanţa competentă material să judece cauza în primă instanţă, dacă fapta ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, este judecătoria, căreia îi revine, pentru considerentele mai sus expuse, şi rolul de instanţă de executare.

În consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iulie 2020.

GGC - CL