Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 619 din data de 4 martie 2020 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorii A. şi B. în contradictoriu cu intimaţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 26 noiembrie 2019 contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimaţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, solicitând radierea sechestrului asigurător instituit de intimaţi asupra imobilului ce face obiectul cărţii funciare nr. x a municipiului Râmnicu Vâlcea, sechestru menţinut prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2015.
În motivare, contestatorii au arătat că prin actul de adjudecare din 11 aprilie 2017 al B.E.J. C. au cumpărat la licitaţie publică imobilul apartament situat în Râmnicu Vâlcea, înscris în cartea funciară nr. x-C1-U5 a municipiului Râmnicu Vâlcea. Au solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi radierea tuturor drepturilor reale şi a sarcinilor înscrise după notarea somaţiei în cartea funciară, cererea fiind admisă doar în parte, în sensul că a fost intabulat dreptul de proprietate şi au fost radiate ipotecile şi sarcinile reale, cu excepţia sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie prin Ordonanţa din 29 iulie 2014.
Împotriva încheierii de carte funciară contestatorii au formulat cerere de reexaminare, prin care au solicitat radierea acestui sechestru asigurător, cerere care a fost respinsă, invocându-se art. 167 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al directorului general al A.N.C.P.I., în sensul că nu se radiază din oficiu notarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul procesului penal, ca o excepţie de la prevederile art. 857 din C. civ.. Plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a fost, de asemenea, respinsă prin Sentinţa civilă nr. 5920 din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanţa reţinând ca fiind posibilă contestarea unei astfel de măsuri asigurătorii doar în condiţiile prevăzute de C. proc. pen. sau pe calea unei contestaţii civile, după finalizarea procesului penal.
Dosarul penal în care s-a instituit măsura asiguratorie asupra bunului imobil a fost soluţionat definitiv prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care s-a menţinut măsura asiguratorie asupra imobilului în litigiu.
Contestatorii au menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii se poate face contestaţie potrivit legii civile împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii şi au susţinut că prezenta contestaţie este întemeiată pe dispoziţiile art. 715 alin. (4) din C. proc. civ., respectiv contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
În ceea ce priveşte instanţa competentă, contestatorii au apreciat că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află imobilul urmărit.
S-a considerat că reprezintă o împrejurare relevantă pentru soluţionarea cauzei faptul că sechestrul asigurător instituit de Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunului a fost notat în cartea funciară ulterior notării somaţiei imobiliare. Astfel, somaţia imobiliară a fost notată sub nr. x/2010, iar sechestrul asigurător sub nr. x/01 septembrie 2017, soluţia legală în cauză fiind aceea a radierii sechestrului asigurător în temeiul art. 518 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ. din 1865.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că sechestrul asigurător penal se înscrie în noţiunea de ipoteci şi sarcini reale ce grevează bunurile imobile (Decizia nr. 8/2015 şi nr. 20/2017), chiar C. proc. pen. arătând în mod expres că sechestrul asigurător se înscrie în cartea funciară pe calea notării ipotecare sau înscrierii ipotecare (art. 253 din C. proc. pen.).
Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost constantă în sensul că orice măsură asiguratorie notată ulterior notării începerii executării silite în cartea funciară se radiază din oficiu ca urmare a adjudecării, reţinând că reglementarea art. 518 din vechiul C. proc. civ. este identică cu reglementarea din art. 857 din C. proc. civ. actual şi că problema de drept a modului în care se aplică art. 518 alin. (4) din vechiul C. proc. civ. şi art. 857 alin. (4) din noul C. proc. civ. a fost deja rezolvată în mod unitar de instanţele judecătoreşti (Decizia nr. 20/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 349/11.05.2017).
Asupra concursului dintre executarea civilă şi măsura sechestrului asigurător instituită într-un proces penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin Decizia nr. 3501 din 1 iunie 2006 că dacă un imobil asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător a fost valorificat prin vânzarea la licitaţie publică, iar o parte din preţul obţinut a fost distribuit creditorilor, menţinerea măsurii asigurătorii asupra imobilului nu se mai justifică, ci sechestrul asigurător va fi menţinut numai asupra sumei nedistribuite creditorilor şi asupra altor bunuri ale inculpatului, până la concurenţa valorii prejudiciului cauzat.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei. Prin aceeaşi întâmpinare, intimatul a invocat competenţa materială a instanţei civile, arătând că, faţă de dispoziţiile art. 250 alin. (1) şi art. 336 din C. proc. pen., competenţa soluţionării unei plângeri împotriva măsurilor şi actelor dintr-un dosar penal aparţine procurorului sau instanţei penale.
Dacă actul generator al notării sechestrului în cartea funciară este valabil şi nu a fost infirmat sau revocat, instanţa civilă nu poate dispune asupra măsurii asiguratorii decât în condiţiile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., potrivit căruia "după rămânerea definitivă a hotărârii se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii".
Analizând excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de intimaţi, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reţinut următoarele:
Măsura asiguratorie contestată în cauză a fost dispusă prin Ordonanţa din 29 iulie 2017 dată de procuror în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a vizat imobilul cu nr. cadastral x înscris în cartea funciară cu acelaşi număr a municipiului Râmnicu Vâlcea, măsura asiguratorie fiind luată în vederea recuperării prejudiciului cauzat de inculpata debitoare D. în cadrul dosarului penal amintit, în valoare de 41.799.441,456 RON.
Prin Sentinţa penală nr. 2252 din 30 septembrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, în urma pronunţării unei soluţii de condamnare faţă de inculpata D. s-a dispus, pe latura civilă a cauzei, obligarea acesteia la plata de despăgubiri faţă de persoana vătămată în sumă de 2.401.945,35 RON, iar în baza art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 249 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 187/P/2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aparţinând inculpatei.
Soluţia adoptată asupra laturii civile a cauzei precum şi asupra menţinerii sechestrului asigurător a rămas definitivă prin Decizia nr. 1800/2017 a Curţii de Apel Bucureşti.
În concluzie, faţă de stadiul procesului în care s-a dispus măsura, s-a reţinut că par a fi aplicabile dispoziţiile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., potrivit cărora după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, legea civilă arătând în art. 955 alin. (4) din C. proc. civ. că împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat poate face contestaţie la executare.
Art. 250 alin. (8) din C. proc. pen. are însă vedere doar posibilitatea formulării unei contestaţii la executare îndreptate împotriva actelor îndeplinite în temeiul sechestrului şi în scopul aducerii lui la îndeplinire sau în scopul valorificării bunului sechestrat, neputând viza chiar măsura asiguratorie propriu-zisă.
Deşi contestatorii au intitulat cererea ca fiind o contestaţie la executare, s-a reţinut că, în fapt, nu se contestă nicio măsura de aducere la îndeplinire a sechestrului, singurul temei invocat pentru radierea acestuia fiind o cauza de încetare de drept a măsurii, iar nu vreo neregularitate care să ţină de procedura aducerii sale la îndeplinire în condiţiile art. 251 - 253 din C. proc. pen. sau ale art. 955 din C. proc. civ.
De altfel, premisa necesară pentru a se putea vorbi de măsuri de aducere la îndeplinire a sechestrului este chiar aceea a preexistenţei unui sechestru valabil, or, în speţă, tocmai această premisă constituie obiectul litigiului dedus judecăţii prin cererea formulată de contestatori.
Pretenţiile contestatorilor vizează astfel măsura asiguratorie propriu-zisă, prin cererea formulată solicitându-se a se constata ivit un caz de încetare de drept a sechestrului şi, pe cale de consecinţă, radierea notării corespunzătoare din cartea funciară, pretenţii ce nu au nimic în comun cu contestaţia la care se referă prevederile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen. şi care ar putea atrage competenţa instanţei civile.
În acord cu cele susţinute de intimaţi, văzând şi dispoziţiile art. 957 alin. (2) din C. proc. civ., Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reţinut că revine Tribunalului Bucureşti, ca instanţă penală, competenţa de soluţionare a cererii prin care se tinde la constatarea încetării sechestrului dintr-o cauză ulterioară instituirii sale sau a cererii prin care se urmăreşte ridicarea sechestrului asigurător instituit de instanţa penală în temeiul art. 249 alin. (1) şi 397 alin. (2) din C. proc. pen., ca organ judiciar ce a dispus această măsură asiguratorie.
Prin urmare, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de intimaţi, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. x/2019, la data de 13 mai 2020.
Instanţa a reţinut că, în esenţă, petenţii A. şi B. au solicitat radierea sechestrului asigurator instituit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra imobilului ce face obiectul Cărţii funciare nr. x a municipiului Râmnicu Vâlcea, sechestru menţinut prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul penal nr. x/2015
Petenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., art. 715 alin. (4), art. 714 alin. (2) şi art. 518 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., solicitând radierea sechestrului asigurator. În plus, petenţii au arătat că sechestrul asigurator instituit de Ministerul Public a fost notat în cartea funciară sub nr. x din 1 septembrie 2017, ulterior somaţiei imobiliare notate sub nr. x din 6 iulie 2010.
La solicitarea instanţei, au fost ataşate, în copie Sentinţa penală nr. 2255/F din 30 septembrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, minuta Deciziei penale nr. 1800/A din data de 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, minuta deciziei nr. 302/RC din data de 27 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Analizând excepţia necompetenţei materiale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, prin Ordonanţa nr. 187/P/2014 din 29 iulie 2014 a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatei D., incluzând şi imobilul - apartament situat în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, înscris în cartea funciară nr. x-C1-U5 a Municipiului Râmnicu Vâlcea.
Menţinerea sechestrului, până la concurenţa sumei de 2.401.945,35 RON s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 2252 din 30 septembrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1800/2017 a Curţii de Apel Bucureşti.
Petenţii au dobândit imobilul prin actul de adjudecare din 11 aprilie 2017 al B.E.J. C., astfel că măsura asiguratorie luată de organele judiciare penale nu a fost îndeplinită, din valorificarea imobilului din cauza îndestulându-se un alt creditor, respectiv E., somaţia imobiliară fiind notată sub nr. x din 6 iulie 2010, anterior notării sechestrului, aşa cum au arătat petenţii şi cum rezultă din actele dosarului.
Potrivit art. 600 alin. (3) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă, potrivit legii civile".
Contrar celor reţinute de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Tribunalul Bucureşti a apreciat că radierea sechestrului reprezintă un act de executare, punându-se în discuţie opozabilitatea actului şi nu legalitatea acestuia, mai ales că dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit de petenţi prin actul de adjudecare se transmite liber de orice sarcini. De altfel, C. proc. pen. nu prevede instituţia "încetării de drept" a sechestrului, aşa cum instanţa civilă a reţinut în considerentele sentinţei civile.
Prin urmare, Tribunalul Bucureşti a reţinut că instanţa civilă este competentă în soluţionarea cauzei de faţă, potrivit dispoziţiilor art. 600 alin. (3) din C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, prin Sentinţa penală nr. 594 din data de 18 iunie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, invocată de Ministerul Public şi, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petenţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat intervenţia conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În baza dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ constatat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 iulie 2020.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, este competentă să soluţioneze prezenta cauză, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că, în speţă, contestatorii B. şi A. au dobândit imobilul apartament situat în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, înscris în cartea funciară nr. x-C1-U5 a Municipiului Râmnicu Vâlcea prin actul de adjudecare din 11 aprilie 2017 al B.E.J. C..
Aceştia au solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi radierea tuturor drepturilor reale şi a sarcinilor înscrise după notarea somaţiei în cartea funciară.
Prin Încheierea nr. 19324 din 18 aprilie 2017 a O.C.P.I. Vâlcea - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Râmnicu Vâlcea a fost intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate al contestatorilor, au fost radiate drepturile reale şi sarcinile înscrise după notarea somaţiei în cartea funciară, cu excepţia sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie prin ordonanţa din 29 iulie 2014. Contestatorii au formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară, care a fost respinsă. Plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a fost, de asemenea, respinsă prin Sentinţa civilă nr. 5920 din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., art. 715 alin. (4), art. 714 alin. (2), art. 857 din C. proc. civ. şi art. 518 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ. din 1865.
Dosarul penal în care s-a instituit măsura asiguratorie asupra bunului imobil a fost soluţionat definitiv prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care s-a menţinut măsura asiguratorie asupra imobilului în litigiu.
Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, intitulată "contestaţie la executare", petenţii B. şi A. au solicitat radierea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 187/P/2014 din 29 iulie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie (care vizează un bun imobil, având valoarea unei inscripţii ipotecare), dispus în cursul urmăririi penale şi menţinut prin decizia pronunţată de instanţa de apel (nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015), având în vedere că bunul cu privire la care s-a dispus măsura asigurătorie a fost adjudecat la licitaţie publică.
Înalta Curte reţine că radierea sechestrului reprezintă un act de executare, iar potrivit art. 600 alin. (3) din C. proc. pen., contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă, potrivit legii civile.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme. Astfel, s-a reţinut că "după rămânerea definitivă a hotărârii, soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător revine instanţei civile competente material şi teritorial" (I.C.C.J., secţia penală, Încheierea nr. 100 din 25 februarie 2020).
În speţă, astfel cum s-a menţionat anterior, cauza în care a fost instituit sechestrul asigurător a fost soluţionată definitiv prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte va stabili că revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorii B. şi A., instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorii B. şi A. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020.
GGC - CL