Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 276/2020

Şedinţa publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 452 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 73 din data de 26 octombrie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus reunirea cauzei la Dosarul nr. x/2018, motivat de faptul că au acelaşi obiect şi privesc aceleaşi părţi.

Prin Încheierea penală nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 58/P/2018 din 5 iunie 2018 dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menţinută prin Ordonanţa nr. 76/II/2/2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

La data de 28 noiembrie 2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii judecătorului de camera preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018

Astfel, revizuentul A., prin cererea formulată, a arătat că hotărârile pronunţate în dosarele sale de către instanţele judecătoreşti sunt nelegale şi netemeinice, invocând faptul că, prin soluţiile pronunţate, se urmăreşte tergiversarea cauzelor în care acesta este parte.

Curtea a reţinut că cererea depusă la dosarul cauzei nu cuprinde o motivare concretă pentru care se solicită revizuirea încheierii pronunţată în Dosar nr. x/2018 al Curţii de Apel Suceava.

În drept, revizuentul a invocat încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 456 C. proc. pen., Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 64 C. proc. pen., art. 266 - 288 C. pen., art. 297 C. pen., art. 301, art. 291 C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 94 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., art. 81 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. a dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 78/2000; art. 253 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. art. 244 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Curtea a mai reţinut că, prin cererea formulată în cauză, revizuentul A. nu a indicat cazul de revizuire pe care înţelege să îl invoce şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru susţinerea cererii.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată, în raport de actele şi lucrările dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2018 şi în baza dispoziţiilor art. 452 din C. proc. pen., prima instanţă a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Astfel de erori de fapt pot fi întâlnite exclusiv în hotărârile menţionate de art. 452 C. proc. pen., respectiv numai cele prin care se rezolvă fondul cauzei, instanţa statuând asupra conflictului de drept penal substanţial sau latura civilă a procesului, şi pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi formulată numai în cazurile prevăzute limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Din coroborarea acestor reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

În opinia judecătorului de cameră preliminară de la instanţa de fond, o altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac şi la alte situaţii, privitoare la eventuale raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, faţă de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Or, nemulţumirea unei persoane referitoare la modul în care s-a soluţionat o cauză a sa, ori simpla afirmare generică a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se solicită, nu constituie motiv de revizuire cât timp împotriva acesteia s-au promovat căile de atac prevăzute de lege.

Întrucât revizuentul A. nu a indicat expres cazurile de revizuire pe care se întemeiază cererea şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a da lămuriri cu privire la hotărârea a cărei revizuire se solicită, revenind judecătorului obligaţia de a interpreta legea, s-a reţinut că sancţiunea este respingerea cererii ca inadmisibilă, conform art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., întrucât faptele şi mijloacele de probă indicate în cererea de revizuire nu conduc în mod evident ia stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Totodată judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că cererea petentului este inadmisibilă şi raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere.

Astfel, s-a reţinut că cererea de revizuire vizează o încheiere prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a soluţionat o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. proc. pen. (toate celelalte încheieri vizând soluţionarea unor căi de atac împotriva acestei încheieri a judecătorului de cameră preliminară).

În consecinţă, în raport de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava prin Încheierea nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 în Dosarul nr. x/2018, criticată de către revizuent, s-a apreciat că nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece încheierea prin care se soluţionează de către judecătorul de cameră preliminară o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Împotriva acestei sentinţe, revizuentul A. a formulat, la data de 24 februarie 2020, contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi repartizat aleatoriu Completului C10.

Înalta Curte, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de revizuent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, instanţa supremă constată că a fost sesizată cu calea de atac a contestaţiei formulată de petentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv sentinţa penală nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acelaşi petent împotriva Încheierii nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018 prin care s-a soluţionat plângerea acestuia împotriva ordonanţei nr. 58/P/2018 din 5 iunie 2018 dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menţinută prin Ordonanţa nr. 76/II/2/2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Or, potrivit art. 459 alin. (7) C. proc. pen. care prevede că (...) sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea, raportat la art. 341 alin. (8) C. proc. pen., rezultă că sentinţa prin care se respinge, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, este definitivă.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale. Or, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în materia revizuirii, în procedura admisibilităţii în principiu, un asemenea demers nu este admisibil, întrucât, în situaţia contrară, s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2020.

GGC - LM