Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 554 din 2 martie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a declinat, pentru soluţionare, Curţii de Apel Bacău, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A..
La data de 18 martie 2020, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2019, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. prin care a solicitat deducerea zilelor câştigate ca urmare a muncii prestate, condiţiilor de detenţie precum şi din orice alte cauze, pe durata executării parţiale a pedepsei de 9 ani şi 6 luni închisoare pe teritoriul Italiei respectiv pentru perioada 5 februarie 2015 până în cursul lunii septembrie 2019, când a fost transferat în România.
La termenul din 9 aprilie 2020, instanţa a calificat cererea ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 36 din 9 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, pusă în discuţie din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală.
Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.
În aceste condiţii, Curtea a considerat că trebuie verificat dacă această afirmaţie poate fi analizată prin prisma dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora din durata pedepsei aplicate printr-o hotărâre străină recunoscută de instanţa română se deduc, între altele, numărul de zile scăzute din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror alte măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent şi, respectiv, art. 166 alin. (16) din aceeaşi lege, conform cărora, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6), dispoziţiile din C. proc. pen., referitoare la contestaţia la executare, aplicându-se în mod corespunzător.
Cauza a fost înregistrată, pe rolul, Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2019 iar, la primul termen de judecată din 18 iunie 2020, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că, competenţa materială şi teritorială aparţine Curţii de Apel Bacău, instanţă ce a recunoscut sentinţa penală străină.
Prin Sentinţa penală nr. 102/F din 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bacău. S-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi, ca urmare, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, în mod eronat, a apreciat Curtea de Apel Bacău împrejurarea că în speţă nu ar fi în discuţie o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004, ci una întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., astfel încât competenţa materială şi teritorială ar aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
În acest sens, s-a arătat că, în speţă, contestaţia la executare se referă la o sentinţă penală prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din străinătate, condamnatul fiind transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 302/2004, materie în care competenţa exclusivă aparţine curţilor de apel.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este instanţa competentă să soluţioneze cauza, motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşoare a pedepsei (lit. d).
Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, petentul A. a formulat contestaţie la executare, solicitând aplicarea disp.art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap.la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
În esenţă, petentul a solicitat deducerea zilelor câştigate ca urmare a muncii prestate, condiţiilor de detenţie precum şi din orice alte cauze, pe durata executării parţiale a pedepsei de 9 ani şi 6 luni închisoare pe teritoriul Italiei, respectiv pentru perioada 5 februarie 2015 până în cursul lunii septembrie 2019, când a fost transferat în România.
Astfel cererea cu care a fost învestită instanţa se referă la Sentinţa penală nr. 52 din 14 mai 2019 a Curţii de Apel Bacău prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare dată de autorităţile judiciare din Italia (Sentinţa din 9 decembrie 2015 a Tribunalului Ordinar din Milano), Înalta Curte apreciază că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 166 alin. (16) teza I din Legea nr. 302/2004, care stabilesc competenţa în favoarea curţii de apel care a pronunţat respectiva sentinţă penală; dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.
Or, aşa cum s-a arătat anterior, singura instanţă competentă material să facă aprecieri asupra contestaţiei la executare formulate, inclusiv cu privire la titularul dreptului de sesizare a instanţei sau oricăror alte aspecte legate de admisibilitatea sau temeinicia cererii, este Curtea de Apel Bacău, instanţa care a procedat la recunoaşterea hotărârii străine şi a dispus executarea acesteia pe teritoriul României.
Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. este Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.
GGC - CL