Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în baza art. 104 alin. (5) şi (10) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria la data de 16 septembrie 2019, împotriva persoanei solicitate A..
S-a luat act de consimţământul persoanei solicitate A. de a fi predat autorităţilor judiciare din Austria, dispunându-se predarea persoanei solicitate, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea în vederea predării către autorităţile judiciare din Austria, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 14 mai 2020 şi până la data de 12 iunie 2020 inclusiv.
Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 ore, începând de la data de 30 aprilie 2020, ora 14:50, până la data de 1 mai 2020, ora 14:50 şi apoi a fost arestată provizoriu începând din data de 1 mai 2020 şi până la 14 mai 2020.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 2638/II-5/2019 din data de 1 mai 2020, a fost transmisă în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen, de autorităţile judiciare din Austria care au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16 septembrie 2019, împotriva persoanei solicitate A..
Prin Încheierea din data de 1 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 1 mai 2020 şi până la 15 mai 2020.
La data de 5 mai 2020 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare austriece la data de 16 septembrie 2019, împotriva persoanei solicitate A., mandat tradus în limba română.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că faţă de persoana solicitată A. a fost emis, la data de 16 septembrie 2019, de către autorităţile judiciare din Austria, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de participarea la activităţile unei organizaţii criminale şi furt, prev. de art. 127, art. 128, art. 129 şi art. 130 C. pen. austriac.
În fapt, în esenţă, s-a reţinut că A. ar fi sustras bunuri în colaborare conştientă şi deliberată, împreună cu B., C. şi D., ca şi coautori, în Langenlols şi în alte localităţi. Ca membru al unul grup criminal organizat, cu aportul celorlalţi membrii ai acestei asociaţii numiţi mai sus, acţionând după un plan infracţional, stabilit de comun acord, bazat pe diviziunea muncii, constând în aceea că D. era cel care fura în market-urile E. victimelor portofelul cu tot cu banii lichizi, cardurile pentru distribuitoarele automate de numerar şi actele. C. îl însoţea pe D. în magazine pentru a distrage acolo atenţia victimelor şi pentru a-i înlesni lui D. sustragerea fără să fie remarcată a bunurilor. În continuare B. efectua retragerile de numerar de la distribuitoarele automate cu cardurile furate, A. conducea autovehiculul şi îl parca în faţa magazinelor pentru a fi pregătit să fugă de la faţa locului şi împărţeau între ei ceea ce furau.
Prima instanţă a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislaţia Austriei.
Totodată, s-a reţinut că infracţiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. În plus, s-a menţionat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că persoana solicitată a arătat ca este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Austria, precizând însă că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, prima instanţă a admis sesizarea parchetului şi în baza art. 104 alin. (5) şi 10 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria împotriva persoanei solicitate A., luând act de consimţământul persoanei solicitate de a fi predat autorităţilor judiciare din Austria, cu respectarea regulii specialităţii, dispunând totodată arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 14 mai 2020 şi până la data de 12 iunie 2020 inclusiv.
*****
Împotriva Sentinţei nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat contestaţie persoana solicitată A., prin apărător ales.
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 19 mai 2020, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 22 mai 2020, ocazie cu care reprezentatul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, în raport cu dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată a consimţit la predare în faţa instanţei de fond.
Asupra excepţiei invocate, apărătorul contestatorului persoană solicitată a susţinut că într-adevăr persoana solicitată şi-a dat consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitat, astfel că sentinţa atacată a rămas definitivă, însă a arătat că apărarea a formulat contestaţie doar cu privire la instituirea măsurii preventive, solicitându-se înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Austria cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 16 septembrie 2019, împotriva persoanei solicitate A. în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de participarea la activităţile unei organizaţii criminale şi furt, prev. de art. 127, art. 128, art. 129 şi art. 130 C. pen. austriac.
Totodată, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a constatat că persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Austria şi că nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 104 alin. (5) din Legea 302/2004 republicată, declaraţia acesteia fiind consemnată în şedinţa din data de 1 mai 2020 aflată la dosarul de fond.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora "hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă."
Hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care se ia act de consimţământul persoanei solicitate şi se dispune arestarea şi autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situaţie determinată tocmai de consecinţele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare şi predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimţământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.
Dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 menţionează expressis verbis caracterul irevocabil al consimţământului la predare.
Astfel, hotărârea pronunţată de prima instanţă în condiţiile menţionate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea prezentei contestaţii.
De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), aşa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei nr. 90/F din data de 14 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 79 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2020.
GGC - LM