Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 105/F din data de 19 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile din Ungaria pe numele persoanei solicitate A. (ns. la data de 03.05.1994 în Nigeria).
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare ungare, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare.
A fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar.
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută începând cu data de 03.06.2020, ora 13:26 la data de 04.06.2020 ora 13:26.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.
În acest sens s-a reţinut că la data de 04.06.2020, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Ungaria la data de 18.02.2020, faţă de cetăţeanul nigerian A. (ns. la data de 03.05.1994 în Nigeria), urmărit pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă, prev. de art. 373 alin. (1) din C. pen. maghiar, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.
Împotriva persoanei solicitate s-a dispus măsura reţinerii, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 03.06.2020, ora 13:26, până la data de 04.06.2020, ora 13:26.
S-a mai menţionat că numitul A. a beneficiat de asistenţă juridică prin intermediul apărătorului ales, conform delegaţiei ataşate la dosar.
În şedinţa publică din data de 04.06.2020, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 302/2004, Curtea a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, căreia i s-au adus la cunoştinţă motivul prezentării sale în faţa instanţei, drepturile pe care le are, respectiv dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de apărător ales sau numit din oficiu, regula specialităţii şi luarea consimţământului la predare, aspecte consemnate şi în procesul-verbal, care a fost consemnat şi ataşat la dosarul cauzei.
Fiind întrebată de către instanţă, persoana solicitată A. a arătat că nu îşi aminteşte dacă a primit suma de 1600 euro, iar dacă a primit-o, nu era pentru el, ci pentru un prieten. De asemenea, a arătat că nu cunoaşte persoana care a trimis respectiva sumă de bani şi care îl acuză şi a precizat că este de acord să plătească această sumă pentru a închide dosarul.
Prin încheierea de şedinţă din data de 04.06.2020, Curtea a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de arestare provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A..
Totodată, prin aceeaşi încheiere a dispus luarea faţă de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, de la 04.06.2020 la 03.07.2020, inclusiv.
Prin adresa nr. x/2020 din data de 12.06.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Ungaria faţă de A., însoţit de traducerea în limba română, o copie fiind comunicată persoanei solicitate în şedinţa publică din 16.06.2020.
La acelaşi termen de judecată, Curtea a încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere, constând într-o adeverinţă eliberată de Universitatea Bucureşti, o diplomă de inginer, un contract individual de muncă, un contract de comodat, un certificat de căsătorie, dar şi înscrisuri privind o tranzacţie financiară, solicitată de persoana solicitată şi a constatat că aceasta a fost administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.
Din examinarea mandatului european de arestare, s-a reţinut, că acesta se referă la o infracţiune comisă astfel:
În fapt, persoana vătămată B., în luna octombrie a anului 2018, a făcut cunoştinţă pe internet şi s-a împrietenit cu persoana care afirmă că se numeşte C., este cetăţean american şi efectuează serviciul militar în Afganistan. Această persoană a promis persoanei vătămate că îşi va stabili domiciliul în Ungaria şi va cumpăra o locuinţă, iar din această cauză ar trimite deja un pachet şi a rugat persoana vătămată să-i împrumute costul expediţiei poştale. A indicat un cont bancar din România, în care persoana vătămată a transferat la data de 12 decembrie 2018 suma de 500.000 forinţi.
După aceasta, însă, persoana necunoscută nu a mai putut fi contactată de către persoana vătămată, a întrerupt legătura cu ea. Scopul său era, deja din momentul luării legăturii, să inducă în eroare persoana vătămată şi prin aceasta să-i cauzeze un prejudiciu de 500.000 forinţi, care nu s-a recuperat. S-a stabilit în cadrul procedurii ordinului european de anchetă - în colaborare eu autorităţile judiciare române - că contul bancar numărul x deschis la D. a fost deschis de A. la data de 08 martie 2018 şi la data de 21 ianuarie 2019 a fost închis.
În perioada de mai sus, în afară de persoana vătămată maghiară şi alţi cetăţeni austrieci şi germani au transferat sume de mai multe mii de euro în acest cont. Autoritatea străină (germană) efectuează, de asemenea, urmărire penală împotriva susnumitei persoane şi coautori pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune.
În drept, s-a arătat că fapta constituie infracţiunea de înşelăciune asupra unei valori minore, varianta delict, comisă prin un act material, prevăzută în articolul 373 alin. (1), dar calificată şi pedepsită conform alin. (2) lit. a) din Legea nr. C din anul 2012, privind C. pen. maghiar.
Astfel, examinând materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, fapta reţinuta în sarcina persoanei condamnate, având corespondenţă în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, fapta prev. de art. . 244 alin. 2 din C. pen., iar persoana condamnată ar fi fost sancţionabilă şi potrivit legislaţiei române.
Este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004, în sensul în care nu este incident niciun motiv de nerecunoaştere a hotărârii emise de autorităţile judiciare din Ungaria.
Faţă de aceste considerente, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva Sentinţei penale nr. 105/F din data de 19 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat contestaţie persoana solicitată A..
În dezbateri, contestatorul - persoană solicitată A., prin apărător din oficiu, în prezenţa interpretului de limbă engleză, a solicitat admiterea contestaţiei, revocarea mandatului de arestare în vederea predării şi punerea în libertate ori înlocuirea cu măsura controlului judiciar, motivele fiind prezentate pe larg în cuprinsul practicalei.
Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Din dispoziţiile art. 86 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.
Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile ungare au menţionat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 18.06.2020 de către Judecătoria Raională Nyregyhaya, Republica Ungaria.
În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă că fapta reţinută în sarcina persoanei solicitate de autorităţile ungare, respectiv infracţiunea de fraudă, prev. de art. 373 alin. (1) din C. pen. maghiar, are corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, fapta prev. de art . 244 alin. (2) din C. pen.
În acelaşi timp, Înalta Curte reţine că instanţa de fond procedând la ascultarea persoanei solicitate a reţinut că aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea. Totodată, în ultimul cuvânt acordat persoanei solicitate în faţa Înaltei Curţi, aceasta a precizat că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare ungare, invocând faptul că nu a participat la săvârşirea faptei şi este nevinovată.
În acest sens, Înalta Curte menţionează că acesta nu poate constitui un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
De altfel, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.
În ceea ce priveşte măsura arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reţine că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.
În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menţionează că:, În situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".
Rezultă, aşadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Prin urmare, predarea, ca o consecinţă directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reţine că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situaţia în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării preventive, aşa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 105/F din data de 19 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 105/F din data de 19 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă engleză se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 iulie 2020.
GGC - OB