Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Prahova şi Tribunalul Constanţa de faţă, reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 183 din 5 mai 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa. În baza art. 50 din C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei ce o priveşte pe condamnata A., având ca obiect contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Prahova, instanţa din raza locului de deţinere.
Pentru a dispune această soluţie Tribunalul Constanţa a arătat că la data de 04 martie 2020 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa sesizarea formulată de Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târguşorul Nou, prin care a solicitat să se analizeze dacă pentru perioada dedusă din mandatul de executare nr. x emis la data de 26.02.2020 pe numele inculpatei A., se impune acordarea unui număr de 192 zile considerate executate ca urmare a aplicării art. 551 alin. (1), zile considerate executate suplimentar, urmare a executării unui număr de 974 zile în condiţii improprii executate în perioada 22.02.2017 - 06.12.2019.
S-a menţionat că sesizarea a fost calificată ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi a fost repartizată manual completului care a pronunţat hotărârea ce se execută, însă prin încheierea din data de 8 aprilie 2020, acest complet de judecată a calificat cererea ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., fiind vorba doar de acordarea sau nu a unor zile compensatorii aferente perioadei executate, s-a dispus trimiterea cauzei spre a fi repartizată aleatoriu.
Având în vedere noua calificare a cererii, respectiv că aceasta este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei Tribunalului Constanţa, în raport de dispoziţiile art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. şi a admis excepţia invocată din oficiu.
S-a arătat că potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., dispoziţiile alin. (1) - (5) ale acestui articol se aplică şi în cazul rezolvării uneia din situaţiile reglementate de prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
În aceste condiţii, fiind vorba despre o reglementare expresă în materia competenţei instanţei de soluţionare a cauzelor având ca obiect contestaţie la executare, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa.
Prin Sentinţa penală nr. 137 din 10 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, în baza art. 47 din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu în şedinţa din data de 26 mai 2020.
În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare, formulată în legătură cu situaţia condamnatei A., în prezent aflată în Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou, în favoarea Tribunalului Constanţa.
În baza art. 51 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării asupra conflictului negativ de competenţă.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Tribunalul Prahova a arătat că la termenul din data de 26 mai 2020 Tribunalul, din oficiu, a recalificat sesizarea Penitenciarului de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, având în vedere dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.
Analizând actele dosarului, Tribunalul Prahova a reţinut următoarele:
Condamnata A. se află în executarea pedepsei de 4 ani, 7 luni şi 438 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 229 C. pen., dispusă prin Sentinţa penală nr. 628/20.12.2017 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 164/26.02.2020 a Curţii de Apel Constanţa.
În baza sentinţei anterior menţionate a fost emis MEPÎ nr. x/26.02.2020 de către Tribunalul Constanţa. Pedeapsa a început la data de 27.02.2020 şi expiră la data de 23.02.2023, întrucât din pedeapsă se deduc 1019 zile.
Referitor la perioada dedusă, s-a arătat că A. a fost încarcerată anterior în baza MEPÎ nr. x/2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 2218/2018 de către Judecătoria Ploieşti (mandat în care a fost contopit mandatul nr. x/2016 emis în baza Sentinţei penale nr. 2817/2016 de Judecătoria Sector 2 Bucureşti) prin care a executat o pedeapsă de 3 ani, 10 luni şi 290 zile închisoare, persoana condamnată executând în perioada 22.02.2017 - 06.12.2019 un număr de 974 zile în condiţii improprii, fiind astfel considerate suplimentar un număr de 192 zile câştig ca urmare a aplicării art. 551 din Legea nr. 169/2017.
Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou a solicitat instanţei de executare să comunice dacă perioada dedusă din MEPÎ nr. x/26.02.2020 se mai impune acordarea zilelor considerate ca executate ca urmare aplicării Legii nr. 169/2017, respectiv a celor 192 zile.
S-a mai reţinut în cuprinsul sentinţei că potrivit art. 598 din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, Tribunalul Prahova a apreciat că solicitarea Penitenciarului de Femei Ploieşti Târgşorul Nou privind lămurirea situaţiei juridice a condamnatei, atrage incidenţa cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia fiind instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
*
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 24 iunie 2020, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 1 iulie 2020, cu citarea condamnatei A. la locul de deţinere şi cu asigurarea apărării.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Prahova, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnata A., Înalta Cure, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Prahova, pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte subliniază că aprecierea naturii juridice a cererii formulate de Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou este condiţia sine qua non a stabilirii competenţei materiale şi teritoriale.
Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou a sesizat Tribunalul Constanţa cu o cerere prin care se solicită să se analizeze dacă pentru perioada dedusă din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x emis la data de 26 februarie 2020 pe numele inculpatei A., se impune acordarea zilelor considerate ca executate, ca urmare a aplicării Legii nr. 169/2017, astfel încât acordarea încă o dată a celor 192 zile în baza Legii nr. 169/2017 ar reprezenta un dublu beneficiu.
În cuprinsul aceleiaşi sesizări se mai arată că MEPÎ x din 26 februarie 2020 a fost emis în baza Sentinţei penale nr. 628/20.12.2017 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 164/26.02.2020 a Curţii de Apel Constanţa, sentinţă prin care a fost condamnată A. la pedepsea de 4 ani, 7 luni şi 438 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 229 C. pen.. Pedeapsa a început la data de 27.02.2020 şi expiră, în termen, la data de 23.02.2023, întrucât din pedeapsa se deduc 1019 zile.
Pentru perioada dedusă s-a comunicat că A. a fost încarcerată anterior în baza MEPÎ nr. x/2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 2218/2018 de către Judecătoria Ploieşti (mandat în care a fost contopit mandatul nr. x/2016 emis în baza Sentinţei penale nr. 2817/2016 de Judecătoria Sector 2 Bucureşti) prin care a executat o pedeapsa de 3 ani, 10 luni şi 290 zile închisoare, persoana condamnată executând în perioada 22.02.2017 - 06.12.2019 un număr de 974 zile în condiţii improprii, fiind astfel considerate suplimentar un număr de 192 zile câştig ca urmare a aplicării art. 551 din Legea 169/2017.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., se poate face contestaţie împotriva executării unei hotărâri penale atunci când:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit Deciziei nr. 8 din 11 martie 2019 (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 427 din 30.05.2019) pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii - competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
În considerentele deciziei menţionate s-a arătat că "dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiţii necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenţie ori de reţinere şi arestare preventivă lipsite de condiţiile impuse de standardele europene. (...) zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noţiunii de "cauză de micşorare a pedepsei" în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaţilor având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispoziţiilor legale referitoare la contestaţia la executare."
Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi considerentele deciziei Completului competent să judece recursul în interesul legii nr. 8 din 11 martie 2019, în raport de conţinutul concret al sesizării formulate de Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Sub aspectul instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6).
Potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. "dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare."
Astfel cum rezultă din actele de la dosar condamnata A. se află în executarea pedepsei fiind încarcerată în Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou.
Prin urmare, coroborând dispoziţiile art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluţionarea contestaţiei la executare aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, respectiv, în speţă, Tribunalului Prahova.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Prahova, secţia penală, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 iulie 2020.
GGC - GV