Deliberând asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 44 din data de 04 martie 2020,Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinţei penale nr. 6 din 13.01.2020 a Curţii de Apel Suceava, definitivă, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 6/13.01.2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 452 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 73 dată în camera de consiliu din data de 26.10.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din prezenta cale de atac.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut următoarele:
Prin cererea adresată iniţial Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înaintată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava pe rolul căreia a fost înregistrată sub numărul x/2019 din data de 28.11.2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea încheierii judecătorului de camera preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosar penal nr. x/2018
Astfel, revizuentul A., prin cererea formulată, a arătat că hotărârile pronunţate în dosarele sale de către instanţele judecătoreşti sunt nelegale şi netemeinice, invocând faptul că prin soluţiile pronunţate se urmăreşte tergiversarea cauzelor în care acesta este parte, s-a apreciat că cererea depusă la dosarul cauzei nu cuprinde o motivare concretă pentru care se solicită revizuirea încheierii pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Suceava.
În drept, revizuentul a invocat încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 456 din C. proc. pen., Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 64 din C. proc. pen., art. 266 - 288 din C. pen., art. 297 din C. pen., art. 301, art. 291 din C. pen., art. 13 alin. (1)/(2) din Legea nr. 78/2000, art. 94 alin. (1), (2) şi (3) din C. proc. pen., art. 81 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, art. 48 alin. (din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., fiecare cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. a dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 78/2000; art. 2531 din C. pen. rap. la art. 5 din C. pen. art. 244 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
Prin cererea formulată în cauză revizuentul A. nu a indicat cazul de revizuire pe care înţelege să îl invoce şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru susţinerea cererii.
Pentru soluţionarea cauzei, instanţa a dispus ataşarea Dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Curţii de Apel Suceava.
La termenul din data de 13.01.2020, judecătorul de cameră preliminară a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulată de A.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat o cerere de revizuire petentul A. pentru motivele prezentate pe larg în cererea depusă la dosarul cauzei.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin raportare la disp. art. 459 din C. proc. pen. instanţa a constatat următoarele:
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Potrivit art. 459 alin. (3) lit. f) din C. proc. pen. rap. la art. 456 alin. (2), (3) şi (4) din acelaşi cod persoana care formulează cererea de revizuire trebuie să indice în mod expres cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea.
Întrucât în cererea depusă la dosarul cauzei revizuentul A. nu a indicat expres cazurile de revizuire pe care se întemeiază cererea, sancţiunea este respingerea cererii ca inadmisibilă conform art. 459 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.
Pe de altă parte, s-a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă şi raportat la obiectul cauzei. Astfel, s-a constatat că se solicită revizuirea unei sentinţe prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire a unei încheieri prin care a fost soluţionată o plângere împotriva unei soluţii de clasare întemeiată pe disp. art. 340 din C. proc. pen.
Or, aşa cum s-a arătat şi în sentinţa a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmăreşte revizuirea soluţiilor prin care se soluţionează conflictul de drept penal, respectiv condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, condiţie ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.
În consecinţă, în baza art. 459 din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinţei penale nr. 6 din 13.01.2020 a Curţii de Apel Suceava, ca inadmisibilă, aceasta fiind inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
*****
Împotriva acestei Sentinţe nr. 44 din data de 04 martie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, petentul A. a formulat calea de atac de faţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind stabilit termen de soluţionare la data de 25.06.2020, ocazie cu care Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei formulate în cauză, împotriva unei hotărâri definitive.
Examinând prezenta cale de atac, prin prisma excepţiei invocate în cauză,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Conform art. 16 (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale."
Astfel, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că petentul a formulat contestaţie împotriva unei sentinţe care este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
În această ordine de idei, se constată că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Se reţine că prin sentinţa 44 din data de 04 martie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinţei penale nr. 6 din 13.01.2020 a Curţii de Apel Suceava.
Prin urmare, petentul a formulat contestaţie împotriva unei sentinţe definitive, care a fost pronunţată în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a din C. proc. pen.,"(...) Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."
În speţa de faţă, revizuentul a contestat o sentinţă care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel încât din această perspectivă contestaţia declarată de revizuent este inadmisibilă.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), aşa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În consecinţă, având în vedere că petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei sentinţe definitive, cum, de altfel, era şi hotărârea ce a făcut obiectul soluţiei atacate, se va constata inadmisibilitatea prezentei contestaţii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 04 martie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Reţinând culpa procesuală în formularea prezentei căi de atac în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va obliga contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 04 martie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 iunie 2020.
GGG - NN