Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 112 din data de 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.04.2020 de Judecătoria Frankfurt am Main în Dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane pentru executarea restului de pedeapsă de 347 zile rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare stabilită prin hotărârea din 26.08.2013 a Judecătoriei Frankfurt am Main, definitivă la 24.09.2013, cu respectarea regulii specialităţii, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.
În baza art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a revocat măsura controlului judiciar dispusă prin Încheierea nr. 53 din data de 26.06.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 10.07.2020 până la data de 08.08.2020, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare şi s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 ore la data de 26.06.2020.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut că, la data de 26.06.2020 a fost înregistrată Adresa nr. x/2020 din data de 26.06.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea Biroului SIRENE nr. x/SIRENE/DIM din data de 26.05.2020, transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 23.04.2020 de autorităţile judiciare din Germania - Tribunalul din Frankfurt am Main, Dosar nr. x/12, pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de luare a măsurii arestării provizorii.
Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 26.06.2020 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Ordonanţa de reţinere nr. 24/2020 din 26.06.2020, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 26.06.2020, ora 15:30 până la 27.06.2020, ora 15:30.
În cuprinsul semnalării s-a arătat că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare în baza mandatului de arestare naţional, persoana solicitată fiind cercetată pentru comiterea a 14 infracţiuni de furt calificat în grup organizat, prev. de secţiunile 242 (1), 243 (1), 263 a din C. pen. german, ce a avut la bază Decizia nr. x, definitivă şi irevocabilă la data de 24.09.2013, pronunţată de către Tribunalul din Frankfurt am Main.
Prin Încheierea nr. 53 din 26.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de arestare provizorie a persoanei solicitate şi s-a dispus măsura controlului judiciar cu o durată de 15 zile, începând cu data de 26.06.2020 până la data de 10.07.2020, inclusiv şi s-a stabilit termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.
La data de 02.07.2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 23.04.2020 de Judecătoria Frankfurt am Main în Dosarul nr. x/12 pe numele persoanei solicitate A.
În cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că acesta a fost emis în baza hotărârii Judecătoriei Frankfurt am Main din data de 26.08.2013 pronunţată în Dosarul nr. x, definitivă la 24.09.2013, prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare în urma cumulului pedepselor individuale aplicate prin: sentinţa Judecătoriei Frankfurt am Main din 25.06.2012 în Dosar nr. x, sentinţa Judecătoriei Wurzburg din data de 14.08.2012 în dosar 101 Cs 841 Js 9816/12 şi sentinţa Judecătoriei Frankfurt am Main din 20.01.2013 în Dosar nr. x/12, cu includerea hotărârii din 25.06.2012 a Judecătoriei Frankfurt am Main, pentru executarea restului de pedeapsă de 591 zile închisoare.
S-a menţionat că, în perioada 16.09.2011 - 30.12.2011 condamnatul A. şi alţi complici cercetaţi separat au decis să comită furturi utilizând diferite trucuri în dauna unor persoane vârstnice pentru a-şi asigura un venit considerabil nu doar provizoriu.
În data de 16.09.2011 condamnatul şi un complice cercetat separat s-au deplasat la centrul comercial B. din Konigstein im Taurus, unde complicele i-a distras atenţia păgubitei C., în vârstă de 94 de ani, în timp ce A. a introdus mâna în poşetă şi i-a sustras do acolo portmoneul, în care se aflau 44 euro, cardul de asigurare şi cardul EC al păgubitei. Apoi, condamnatul A. şi complicele s-au deplasat la filiala D. şi au ridicat din contul păgubitei, cu ajutorul codului PIN aflat în portmoneu, sumele do 1.000 de euro şi 1.500 de euro.
În data de 22.09.2011 condamnatul A., în complicitate conştientă şi intenţionată cu o complice necunoscută, a sustras din spaţiile comerciale ale firmei E. din Frankfurter Strabe 94, Wurzburg, portmoneul păgubitei F., în valoare de 100 euro, în care se aflau bani numerar 185 euro, un carnet cec cu numărul x de la banca G..
În data de 29.09.2011, în jurul orei 12:30, condamnatul A., însoţit de o complice cercetată separat, s-au deplasat la magazinul E. din Glashutten, unde, conform planului de acţiune făcut împreună, au căutat o victimă mai în vârstă şi apoi i-au sustras din poşeta păgubitei H., în vârstă de 70 de ani, portmoneul acesteia împreună cu 600 euro, apoi s-au deplasat la filiala D. din Kónigstein şi au ridicat din contul păgubitei cu cardul EC aflat în portmoneu suma totală de 2500 euro.
În data de 08.10.2011, în jurul orei 12:30, condamnatul şi o complice cercetată separat s-au deplasat la magazinul I. din Kronberg, unde complicea i-a distras atenţia păgubitei J. cu o întrebare, în timp ce condamnatul A. a introdus mâna în poşeta acesteia şi i-a sustras de acolo portmoneul, în care se aflau 460 euro, cardul de asigurare şi cardul EC al păgubitei. Condamnatul şi complicea lui au plecat apoi cu autovehiculul spre Usingen, unde au intrat în magazinul I. situat la adresa din Usingen. În timp ce complicea i-a distras atenţia păgubitei K. cu o întrebare, condamnatul A. a introdus mâna în plasa păgubitei şi a sustras portmoneul în care se aflau cardurile şi 400 euro.
În data de 20.10.2011, în jurul orei 18:00, condamnatul şi complicea cercetată separat s-au deplasat la magazinul I. din Butzbach, unde aceasta a întrebat-o pe păgubita L. despre ciocolată, în timp ce A. a introdus mâna în poşetă şi i-a sustras de acolo portmoneul împreună cu 250 de euro, precum şi bani mărunţi, nefiind cunoscută suma.
În data de 03.11.2011 A. a sustras în colaborare conştientă şi intenţionată cu o complice cercetată separat portmoneul păgubitului M., prin sustragerea acestuia din buzunarul pantalonilor purtaţi de păgubit. Apoi condamnatul însoţit de complicea sa, s-au deplasat la bancomatul N. din centrul comercial O. şi a ridicat de acolo bani numerar în valoare de 530 de euro.
În data de 16.12.2012 condamnatul şi o complice cercetată separat s-au deplasat la magazinul E. din Bad Ems, unde conform planului de acţiune prealabil, complicea cercetată separat a intrat în vorbă cu păgubita P. în vârstă de 71 ani în timp ce A. a introdus mâna în poşeta păgubitei şi i-a sustras de acolo portmoneul acesteia împreună cu bani numerar în valoare de aproximativ 40 euro, precum şi cardul de asigurare de sănătate.
În data de 21.12.2011, în jurul orei 11:25, condamnatul şi o complice cercetată separat s-au deplasat la magazinul E. din Schmalkaldenerstrabe 4, Frankfurt am Main. Executând planul de acţiune prealabil complicea a abordat-o pe păgubita Q., în vârstă de 83 ani şi a antrenat-o într-o discuţie Condamnatul A. s-a folosit de această ocazie pentru a introduce mâna neobservat în geanta purtată de aceasta şi a sustras portmoneul în care se aflau 70 euro.
În data de 30.12.2011 păgubita R. în vârstă de 77 de ani, se afla în magazinul I. din Wiesbaden, însoţită de fiul ei. Conform intenţiei prealabile, o complice cercetată separat s-a aşezat în faţa căruciorului de cumpărături al păgubitei, unde aceasta îşi aşezase poşeta, în timp ce A. a profitat de aceasta ocazie şi i-a sustras portmoneul din poşetă. Apoi ei s-au deplasat la filiala D. din Florshelm şi au ridicat bani numerar în valoare de 500 euro, utilizând cardurile EC ale păgubitei.
S-a arătat că, faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat deosebit de grav şi fraudă informatică prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) nr. 3, art. 263a, art. 25 alin. (2), art. 53 C. pen. german.
A fost emisă adresă către autoritatea judiciară din Germania - Staatsanwaltschaft Frankfurt am Main pentru a transmite o copie certificată a hotărârii de condamnare a persoanei solicitate, în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare şi să precizeze şi durata executată din pedeapsă cu indicarea perioadei în care a fost executată, măsurile la care a fost supusă persoana condamnată şi orice alte date privind situaţia juridică a acesteia.
În răspunsul comunicat la data de 09.07.2020 autorităţile din Germania au precizat că prin hotărârea pronunţată de Judecătoria Frankfurt am Main la data de 26.08.2013 în Dosarul nr. x, definitivă la 24.09.2013, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare în urma cumulului pedepselor individuale aplicate astfel: 1 an şi 10 luni închisoare prin sentinţa Judecătoriei Frankfurt am Main din 25.06.2012 în Dosar nr. x, definitivă la 03.07.2012, pentru săvârşirea a 6 infracţiuni de furt calificat şi 3 infracţiuni de fraudă informatică comise de mai multe persoane care acţionează împreună, 40 zile-amendă a câte 20 euro prin sentinţa Judecătoriei Wurzburg din data de 14.08.2012 în dosar 101 Cs 841 Js 9816/12, definitivă la 13.09.2012, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt şi 2 ani şi 1 lună închisoare prin sentinţa Judecătoriei Frankfurt am Main din 20.01.2013 în Dosar nr. x/12, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de furt calificat şi o infracţiune de fraudă informatică, comise de mai multe persoane care acţionează împreună, cu includerea hotărârii din 25.06.2012 a Judecătoriei Frankfurt am Main. Condamnatul A. s-a aflat în arest preventiv în perioadele: 03.08.2012 - 25.10.2012 (84 zile), 05.12.2012 - 05.05.2013 (162 zile), 20.01.2012 - 25.06.2012 (158 zile), care au fost deduse din pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare, precum şi pedeapsa cu închisoarea ca sancţiune alternativă din 26.10.2012 - 04.12.2012 (40 zile), rezultând un rest de pedeapsă de 347 zile închisoare.
La termenul din data de 10 iulie 2020 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că se prevalează de efectele regulii specialităţii şi nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania, întrucât a executat 15 luni şi 15 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. 2 al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002."
S-a reţinut că, din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rep - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.
De asemenea, s-a arătat că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv hotărârea Judecătoriei Frankfurt am Main din data de 26.08.2013 pronunţată în Dosarul nr. x, definitivă la 24.09.2013, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, furt calificat deosebit de grav şi fraudă informaţională, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată pedeapsa pronunţată.
De asemenea, a constatat că infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate sunt infracţiuni grave, în privinţa cărora, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 18 şi 20 din Legea nr. 302/2004 rep, nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
Totodată, a constatat din înscrisurile depuse la dosar că persoana solicitată A. este persoana căutată de către autorităţile judiciare din Germania pentru comiterea infracţiunilor indicate în mandatul european de arestare, iar aceasta, la interpelarea instanţei a arătat că nu are obiecţiuni cu privire la datele de identitate.
Cât priveşte obiecţiunile formulate de persoana solicitată, Curtea a constatat că acestea, pe de o parte, nu privesc identitatea, iar pe de altă parte, motivul pentru care persoana solicitată nu a exprimat un acord de predare, nu se încadrează între motivele obligatorii sau facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, motive prevăzute de dispoziţiile art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep.
Astfel, s-a menţionat că persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, motivând că a executat 15 luni şi 15 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare. S-a arătat că, art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep nu prevede o astfel de situaţie între motivele pentru care se refuză executarea, motiv facultativ de refuz fiind potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din lege doar situaţia în care persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.
Or, în cauză, din datele existente la dosar, persoana solicitată este cercetată în România pentru comiterea unei fapte diferite de cele pentru care s-a emis mandatul european de arestare şi anume pentru o infracţiune la regimul circulaţiei rutiere.
Concluzionând, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, prev. de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea 302/2004 rep.
În ceea ce priveşte solicitarea de amânare a predării s-a constatat că a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 114 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep conform cărora "În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei."
Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 58 alin. (2) din acelaşi act normativ ar rezulta că, în cazurile în care faţă de persoana solicitată se efectuează cercetări penale de autorităţile judiciare române, amânarea predării se dispune în mod obligatoriu, art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 reglementând, spre deosebire de art. 58 alin. (1) din acest act normativ cazurile în care predare "poate" fi amânată.
S-a arătat că, art. 58 din Legea nr. 302/2004 rep este cuprins în capitolul ce reglementează "Extrădarea pasivă" în vreme ce art. 112 face parte din Capitolul III Titlul III, denumit "Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre".
Or, conform art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI/2009 autoritatea judiciară de executare, după ce a decis să execute mandatul european de arestare "poate să amâne predarea persoanei solicitate" astfel încât aceasta să poată fi anchetată în statul membru de executare sau, dacă a fost deja condamnată, aceasta să poată executa, pe teritoriul acestui stat o sentinţă pronunţată pentru o altă faptă decât cea la care se referă mandatul de arestare european.
S-a considerat că interpretarea dispoziţiilor art. 114 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep prin prisma dispoziţiilor art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI impune concluzia că amânarea predării, în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal în statul de executare, este facultativă. O interpretare contrară poate fi de natură să contravină obiectivelor avute în vedere prin adoptarea acestei decizii între care obiectivul prevăzut la paragraful 5 conform căruia decizia în cauză urmăreşte transformarea teritoriului Uniunii într-un "spaţiu de libertate, securitate şi justiţie" care duce la "eliminarea extrădării între statele membre şi la înlocuirea acesteia cu un sistem de predare între autorităţile judiciare. Conform aceluiaşi paragraf "introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor condamnate sau bănuite, cu scopul executării sentinţelor de condamnare sau a urmăririlor, în materie penală, permite eliminarea complexităţii şi a riscurilor de întârziere inerente procedurilor actuale de extrădare. Relaţiile de cooperare clasice care au dominat până în prezent între statele membre ar trebui să fie înlocuite cu un sistem de liberă circulaţie a deciziilor judiciare în materie penală, atât a celor anterioare sentinţei de condamnare, cât şi a celor definitive, într-un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie."
Prin urmare, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, analizând solicitarea formulată de persoana solicitată prin prisma acestor considerente, a apreciat că nu se justifică amânarea predării până la finalizarea cercetărilor penale de către autorităţile judiciare române.
Astfel, din cuprinsul procesului-verbal încheiat de Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul I.P.J. Dolj, rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova este înregistrat Dosarul nr. x/2020, aflat în lucru la Poliţia Municipiului Craiova - Biroul Rutier, în care A. este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 337 C. pen., nefiind pusă în mişcare acţiunea penală.
S-a constatat că persoana solicitată este cercetată de autorităţile române pentru comiterea unei infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, infracţiune de o gravitate redusă, care nu ar justifica aplicarea unei măsuri preventive în dosarul intern şi nu presupune un probatoriu complex.
S-a apreciat că, în ipoteza în care se va pune ulterior în mişcare acţiunea penală faţă de acesta, dată fiind perioada relativ redusă pe care acesta o mai are de executat din pedeapsa aplicată de autorităţile germane, pedeapsă faţă de care există riscul prescrierii executării acesteia, nu se justifică amânarea predării acesteia până la finalizarea cercetărilor efectuate faţă de acesta de autorităţile române, acestea putând fi realizate şi după executarea mandatului european de arestare.
Raportat la ansamblul datelor obiective ale cauzei, la natura şi gravitatea infracţiunilor, precum şi faptul că mandatul european de arestare a fost emis pentru executarea unei pedepse, instanţa a apreciat că este oportună predarea de îndată a persoanei solicitate.
În privinţa măsurilor privative de libertate dispuse în cauză s-a reţinut că persoana solicitată a fost reţinută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Ordonanţa de reţinere nr. 24/2020 pentru 24 ore, iar prin Încheierea nr. 53 din 26.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus măsura controlului judiciar pe o durată de 15 zile, începând cu data de 26.06.2020 până la data de 10.07.2020, inclusiv, ce va fi revocată prin prezenta sentinţă, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 rep. conform cărora, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
S-a reţinut astfel că măsura privativă de libertate este motivată, în procedura mandatului european de arestare şi în acord cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. f) teza a II-a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora "nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazului în care este vorba despre detenţia legală a unei persoane împotriva căreia se află în curs o procedură de extrădare", deoarece mandatul european de arestare se execută în conformitate cu principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, consacrat de art. 84 alin. (2) din Legea 302/2004.
Împotriva Sentinţei penale nr. 112 din data de 10 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie persoana solicitată A.
În susţinerea contestaţiei a invocat faptul că există un motiv ce impune amânarea predării persoanei solicitate, iar în raport de faptul că persoana solicitată a menţionat că doreşte executarea pedepsei într-un penitenciar din România a considerat că este necesară trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea parcurgerii procedurii recunoaşterii hotărârii străine. De asemenea, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura controlului judiciar.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate, acesta fiind cercetat pentru comiterea a comiterea a 14 infracţiuni de furt calificat în grup organizat, prev. de secţiunile 242 (1), 243 (1), 263 a din C. pen. german, ce a avut la bază Decizia nr. x, definitivă şi irevocabilă la data de 24.09.2013, pronunţată de către Tribunalul din Frankfurt am Main.
Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea şi fac obiectul mandatului european de arestare sunt cuprinse în cele enumerate de dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări.
Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;
d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;
e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;
h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;
i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:
(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.
Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite cerinţele de refuz facultativ al predării prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată invocând faptul că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Germania deoarece are doi copii minori în întreţinere, este asociat la o firmă de unde obţine venituri legale pentru întreţinerea familiei sale şi a executat 15 luni şi 5 zile din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.
De asemenea, instanţa de control judiciar reţine şi faptul că persoana solicitată A. este cercetată penal de către autorităţile judiciare române sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 337 C. pen., cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova sub nr. x/2020.
Înalta Curte constată că prin hotărârea Judecătoriei Frankfurt am Main din data de 26.08.2013 pronunţată în Dosarul nr. x, definitivă la 24.09.2013, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare în urma cumulului pedepselor individuale aplicate prin: sentinţa Judecătoriei Frankfurt am Main din 25.06.2012 în Dosar nr. x, sentinţa Judecătoriei Wurzburg din data de 14.08.2012 în dosar 101 Cs 841 Js 9816/12 şi sentinţa Judecătoriei Frankfurt am Main din 20.01.2013 în Dosar nr. x/12, cu includerea hotărârii din 25.06.2012 a Judecătoriei Frankfurt am Main, pentru executarea restului de pedeapsă de 591 zile închisoare.
În baza hotărârii anterior menţionate Judecătoria Frankfurt am Main a emis mandatul european de arestare la data de 23.04.2020 în Dosarul nr. x/12 pe numele persoanei solicitate A.
Astfel, în contextul existenţei unui motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare şi al cercetării penale de către autorităţile judiciare române a persoanei solicitate sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 337 C. pen., Înalta Curte constată că se impune parcurgerea procedurii recunoaşterii hotărârii Judecătoriei Frankfurt am Main în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi executarea acesteia pe teritoriul României.
Curtea de Apel Craiova va întreprinde demersurile necesare în vederea parcurgerii procedurii şi verificării îndeplinirii condiţiilor impuse de Legea nr. 302/2004, republicată pentru recunoaşterea hotărârii autorităţilor germane.
În ceea ce priveşte solicitarea apărătorului ales al persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestului cu măsura controlului judiciar, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motivat de faptul că măsura controlului judiciar este aptă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procedurii de recunoaştere a hotărârii autorităţii străine.
Fără a minimaliza gravitatea faptelor pentru care a fost condamnată persoana solicitată A., instanţa de control judiciar constată că circumstanţele concrete ale cauzei şi persoana contestatorului ce are doi copii în întreţinere, precum şi obligaţiile impuse în conţinutul măsurii controlului judiciar pot asigura buna desfăşurare a procedurii recunoaşterii hotărârii străine.
Mai mult, se are în vedere că faţă de persoana solicitată a mai fost dispusă măsura controlului judiciar prin Încheierea nr. 53 din data de 26 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul manifestând o bună conduită, respectând obligaţiile impuse de instanţă, nefiind identificate date că acesta ar fi încercat să se sustragă de la executarea acestei proceduri.
Conchizând sub acest aspect, instanţa constată că procedura recunoaşterii hotărârii străine se poate realiza în bune condiţii prin dispunerea unei măsuri preventive mai uşoare, măsura controlului judiciar, prin măsurile de supraveghere impuse şi buna conduită de care persoana solicitată a dat dovadă, fiind suficientă pentru preîntâmpinarea sustragerii persoanei de la parcurgerea procedurii.
Faţă de aspectele anterior evocate, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 112 din data de 10 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va desfiinţa sentinţa penală contestată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Va dispune înlocuirea măsurii arestării persoanei solicitate cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 iulie 2020, va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A., dacă nu este reţinut, arestat sau deţinut în altă cauză şi va dispune pe durata măsurii controlului judiciar respectarea obligaţiilor impuse de art. 215 alin. (1) lit. a) - c), alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 112 din data de 10 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează sentinţa penală contestată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Dispune înlocuirea măsurii arestării persoanei solicitate cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 iulie 2020 şi dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A., dacă nu este reţinut, arestat sau deţinut în altă cauză.
În temeiul art. 215 alin. (1) lit. a) - c), alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., obligă persoana solicitată ca, pe durata măsurii controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii:
- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată instanţa cu privire la schimbarea locuinţei;
- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depăşească limita teritoriul României decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei.
În temeiul art. 215 alin. (4) din C. proc. pen. stabileşte ca organ desemnat cu supravegherea I.P.J. Dolj.
În temeiul art. 215 alin. (3) şi (7) din C. proc. pen., atrage atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor ce-i revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.
GGC - NN