Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 196 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 169 din 24 septembrie 2018 a aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut, în esenţă, că decizia atacată cu recurs este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, fiind, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., o hotărâre definitivă, care nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, nefiind posibilă exercitarea recursului la recurs, întrucât recurentul a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege.
2. Calea de atac formulată
Împotriva deciziei susmenţionate a formulat cerere de revizuire A..
3. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători
Având în vedere dispoziţiile art. 248 şi 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu dispoziţiile citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În cauză, revizuirea este exercitată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători s-a pronunţat asupra unui recurs în procedura de filtrare, care este reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Astfel, decizia a cărei revizuire se cere a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. (...)".
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că hotărârea judecătorească dată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu poate forma nici obiectul unei revizuiri, întrucât recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi legale citate anterior, prin raportare la principiul legalităţii căii de atac reglementate de norma procesuală.
Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) şi art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 196 din 23 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 196 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 29 iunie 2020.
GGC - CL