Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1206/2020

Decizia nr. 1206

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 9 decembrie 2016, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B. şi Cotidianul "C.", obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale.

2. Hotărârile pronunţate în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 7088/24.05.2017, Judecătoria Iaşi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iaşi.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 2174/2017 din 23 noiembrie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi Cotidianul "C.".

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel A..

Prin decizia civilă nr. 679/2018 din 1 octombrie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2174/2017 din 23 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, care a fost schimbată în parte.

A admis, în parte, cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Cotidianul "C.", în sensul că au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma de 3000 RON, cu titlu de daune morale.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, au declarat recurs pârâţii B. şi Cotidianul "C.", apreciind hotărârea atacată ca fiind nelegală.

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiat de dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurentul - pârât Cotidianul "C." a arătat că instanţa de apel nu şi-a îndeplinit obligaţia de a verifica întrunirea condiţiilor cerute de art. 194 C. proc. civ., cu privire la menţionarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a codului unic de înregistrare ori a codului de identificare fiscală şi a numărului de înmatriculare în registrul comerţului şi a "condamnat" astfel o persoană care nu există.

De asemenea, se mai susţine că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cu privire la indicarea denumirii, sediului, codului unic de înregistrare sau de identificare fiscală şi numărului de înmatriculare în Registrul Comerţului şi consideră că intimatului-reclamant îi va fi imposibil să pună în aplicare o hotărâre în care nu sunt menţionate datele de identificare ale pârâtului Cotidianul "C.".

Totodată, în temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a ziarului "C.", motivat de faptul că acest ziar este o marcă înregistrată, fără personalitate juridică, iar o marcă nu poate fi chemată în judecată întrucât aceasta este un semn susceptibil de reprezentare grafică care serveşte la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele care aparţin altor persoane.

Se arată că pot constitui mărci, semne distinctive precum: desene, cuvinte, inclusiv nume de persoane, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau ambalajului, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne, iar, în raport de dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., potrivit cărora trebuie să existe o identitate între părţile din litigiu, astfel cum a fost dedus judecăţii, raportul juridic litigios nu poate exista între o marcă, entitate abstractă, fără personalitate juridică şi reclamantul A..

Se susţine că s-a aflat în imposibilitate efectivă şi obiectivă de a formula anterior excepţia întrucât nu a fost citat niciodată în mod legal, iar la adresa la care s-a efectuat procedura de citare funcţionează mai multe publicaţii şi mai multe societăţi comerciale, citaţiile neajungând la un reprezentant al pârâtului.

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă B. formulează următoarele critici:

Instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. c) C. civ. şi art. 329 C. proc. civ., având în vedere că a fost dovedită în cauză împrejurarea potrivit căreia fotografia realizată de recurentă a fost depusă în dosarul penal şi nu a fost pusă la dispoziţia jurnalistului de către recurentă, situaţie în care instanţa de apel nu putea acorda întâietate prezumţiei relative că recurenta a pus la dispoziţia ziarului poza cu intimatul şi nici principiului de drept conform căruia urmărirea penală are caracter nepublic, în detrimentul probelor certe.

De asemenea, se mai arată că decizia atacată este dată cu încălcarea principiului imparţialităţii, prevăzut de art. 6 C. proc. civ., judecata fiind una inechitabilă, prin contestarea dreptului la exprimare liberă, pe care îl condiţionează de respectarea demnităţii altor persoane şi de aflarea adevărului. Se susţine că a existat bază factuală pentru afirmaţiile făcute de către jurnalistul ziarului, chiar dacă plângerea penală a fost formulată peste termen şi organele de urmărire penală nu au emis un rechizitoriu, ceea ce nu echivalează cu inexistenţa faptelor penale.

Apreciază recurenta că este inadmisibilă prevalarea instanţei de apel de pricipiul caracterului nepublic al urmăririi penale, arătând că este de notorietate faptul că în multe dosare au fost date publicităţii acte şi fapte de cercetare şi urmărire penală, chiar dacă urmărirea penală are caracter secret.

Se afirmă că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului privind dreptul la judecarea unui proces în mod echitabil, de către o instanţă de judecată independentă şi imparţială şi că sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 75 C. civ., iar depunerea fotografiei incriminate în dosarele penale în care recurenta a avut calitatea de parte vătămată, cu scopul dovedirii faptelor penale, nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute de acest text de lege.

În aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi lit. d) C. civ., instanţa de apel ignoră faptul că intimatul se afla într-un spaţiu privat care aparţine persoanei vătămate, respectiv în locuinţa recurentei B., fără acceptul acesteia şi, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. civ. şi nu pe cele ale art. 75 din acelaşi act normativ, text de lege care stabileşte anumite limite ale aplicării dispoziţiilor art. 74 C. civ., limite care au caracter de excepţie, derogatoare.

În speţă, apreciază recurenta că s-au interpretat greşit dispoziţiile art. 1349 alin. (1)-(3), art. 1357 şi art. 1386 C. civ., nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale sub aspectul vinovăţiei, prejudiciului, legăturii de cauzalitate, neexistând, astfel, răspundere juridică şi, în mod greşit, în aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa a acordat prevalenţă dreptului la imagine în detrimentul dreptului fundamental la protecţia vieţii private şi siguranţei fizice a persoanei.

Instanţa de apel trebuia să îşi exercite rolul activ, în baza art. 22 alin. (1) C. proc. civ., sub aspectul administrării probelor care erau necesare şi utile cauzei şi nu să pretindă mass mediei să probeze afirmaţiile pe care le lansează în spaţiul public, cunoscut fiind faptul că presa nu are competenţa legală de a proba, ci doar de a verifica afirmaţiile din trei surse.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursurilor formulate de recurenţii-pârâţi B. şi Cotidianul "C.", susţinând neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă B. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Cotidianul "C.", prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea sentinţei ca fiind temeinică şi legală.

Intimatul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta-pârâta B., solicitând respingerea susţinerilor acesteia.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19 martie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate de pârâţii Cotidianul "C." şi B. împotriva deciziei nr. 679 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestora.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin motivele de recurs deduse judecăţii, recurentul-pârât Cotidianul "C." a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., prin nerespectarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 194 C. proc. civ. şi art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit art. 194 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant.

Din lecturarea cererii de chemare în judecată, dar şi a actelor de procedură întocmite ulterior, rezultă că reclamantul nu a indicat datele de identificare ale pârâtului Cotidianul "C.", iar instanţele anterioare nu s-au preocupat a stabili care este cadrul procesual legal, respectiv, a stabili dacă persoana juridică chemată în judecată este sau nu constituită potrivit legii.

De asemenea, prin decizia atacată, Curtea de Apel, admiţând apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2174/23.11.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a admis în parte cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâţii B., cu domiciliul în jud. Iaşi şi Cotidianul "C.", cu sediul în municipiul Iaşi, Calea x, Clădirea D., jud. Iaşi - fără a identifica persoana juridică pârâtă prin codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice.

Procedând astfel, Curtea de Apel Iaşi a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde: c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

Faţă de considerentele anterior arătate urmează a se constata că sunt fondate susţinerile recurentului-pârât în sensul că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., în măsura în care o astfel de împrejurare a produs o vătămare procesuală părţii.

De asemenea, recurentul-pârât a susţinut că persoana juridică chemată în judecată nu există, că nu are personalitate juridică, neavând număr de înregistrare fiscală, cont bancar sau reprezentant, "C." fiind doar o marcă înregistrată.

Potrivit prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.

Având în vedere aceste dispoziţii, la termenul din data de 18 iunie 2020, Înalta Curte a calificat aceste susţineri, conform art. 152 C. proc. civ., în sensul că s-a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, rămânând în pronunţare asupra cauzei, după ce în prealabil a pus în discuţie acest aspect.

Cu privire la această excepţie, trebuie menţionat că, potrivit art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa trebuie a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, cu excepţia celor pentru dezlegarea cărora este necesară administrarea de dovezi, situaţie în care vor fi unite cu fondul cauzei.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, iar în ceea ce priveşte folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale, în special cu referire la capacitatea procesuală de folosinţă, art. 56 C. proc. civ. statuează că poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.

Cu toate acestea, potrivit alin. (2) al art. 56 C. proc. civ., pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.

Conform art. 25 alin. (3) C. civ., persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi de obligaţii civile.

De asemenea, potrivit art. 188 C. civ., sunt persoane juridice entităţile prevăzute de lege, precum şi orice alte organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 187, respectiv au o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general.

Ca atare, pentru persoanele juridice, capacitatea procesuală de folosinţă începe de la data înregistrării lor, iar pentru persoanele juridice, nesupuse înregistrării, de la data îndeplinirii cerinţei prevăzute de lege şi încetează prin comasare, divizare totală sau dizolvare la încheierea operaţiunilor de lichidare.

Potrivit art. 56 alin. (3) C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Ca atare, actele de procedură făcute de o persoană fizică sau juridică fără capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută, iar excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie ce poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului.

Susţinerile recurentului-pârât în sensul că ziarul "C." nu are capacitate procesuală de folosinţă au fost însoţite de dovezi din care rezultă că "C." este o marcă înregistrată în Registrul Mărcilor, aşa cum reiese din Certificatul de înregistrare a mărcii nr. x, eliberat în temeiul Legii nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice - dosar recurs.

Din acelaşi certificat rezultă că durata de protecţie a mărcii este de 10 ani cu începere de la data de 09.04.2008, cu posibilitatea de reînnoire. În cuprinsul capitolului cu titlul "Reînnoiri" nu apar menţiuni în acest sens, iar la capitolul privind "Modificări în situaţia juridică a mărcii", apare menţiunea că la data de 26.10.2012 a intervenit cesiunea totală asupra dreptului de marcă în favoarea S.C. E. S.R.L..

Deşi în cadrul întâmpinării reclamantul a arătat că acest cotidian este editat zilnic, atât în format electronic, cât şi în format fizic, iar datele de contact inserate în forma electronică sunt: sediul în Iaşi, Calea x, clădirea D., a depus la dosar doar un ziar în formă fizică, din cuprinsul căruia nu rezultă aceste date de identificare.

Cum intimatul-reclamant nu a făcut dovada contrară a susţinerilor recurentului-pârât, iar informaţiile rezultate din verificările efectuate la Registrul Comerţului nu confirmă identitatea cu partea din prezenta cauză a persoanei juridice ce deţine datele de identificare indicate, respectiv Codul fiscal x şi numărul de înregistrare x, Înalta Curte constată că este necesară suplimentarea probatoriilor pentru clarificarea acestor aspecte.

Aceste verificări privind existenţa sau nu a persoanei juridice pârâte, dar şi stabilirea corectă a cadrului procesual, în condiţiile în care reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta B., dar şi cu "Cotidianul "C." şi reprezentanţii săi", sunt incompatibile cu procedura de soluţionare a cauzei în faţa prezentei instanţe şi nu pot fi efectuate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, doar a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În atare condiţii, având în vedere că, instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor procedurale anterior menţionate, a pronunţat o hotârâre fără verificarea şi stabilirea corectă a cadrului procesual cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcând aplicarea art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârât şi, după casarea hotârârii atacate, va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel, respectiv Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Această instanţă, prealabil soluţionării fondului pricinii va face verificările privind existenţa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului şi va stabili cadrul procesul conform legii, după suplimentarea probatoriilor ce se impun a fi administrate.

Faţă de soluţia ce s-a impus a fi pronunţată, conform aceloraşi dispoziţii, enunţate anterior, urmează a fi admis şi recursul declarat de recurenta-pârâtă B., cu consecinţa casării hotârârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurenta-pârâtă, în cuprinsul cererii de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a invocat, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. c) C. civ. şi art. 329 C. proc. civ., art. 6 C. proc. civ., art. 22 alin. (1) C. proc. civ., art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului, art. 75 C. civ., art. 74 lit. c) şi lit. d) C. civ., art. 1349 alin. (1)-(3) C. civ., art. 1357 şi art. 1386 C. civ., apreciind că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale sub aspectul vinovăţiei, prejudiciului, legăturii de cauzalitate, neexistând, astfel, răspundere juridică şi că în mod greşit, în aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa a acordat prevalentă dreptului la imagine în detrimentul dreptului fundamental la protecţia vieţii private şi siguranţei fizice a persoanei, iar sub aspectul administrării probelor care erau necesare şi utile cauzei nu trebuia să pretindă mass mediei să probeze afirmaţiile pe care le lansează în spaţiul public.

Instanţa de apel, prin decizia atacată a obligat ambii pârâţi, în solidar, să plătească reclamantului suma de 3000 RON cu titlu de daune morale, dar, în raport de cele arătate anterior, asupra obligaţiei de plată instituită în sarcina pârâtului Cotidianul "C." se poate statua doar după stabilirea cadrului procesual.

Susţinerile recurentei-pârâte privind stabilirea existenţei obligaţiei sale de plată, considerată solidară de instanţa de apel cu cea a unui pârât a cărui capacitate procesuală de folosinţă este contestată, nu pot fi verificate în mod direct de către instanţa de recurs fără a fi puse în dezbaterea contradictorie a tuturor părţilor implicate în prezentul litigiu, după stabilirea cadrului procesual corect.

Pe cale de consecinţă, după solicitarea şi verificarea datelor de identificare a persoanei juridice pârâte şi a reprezentanţilor acesteia şi stabilirea cadrului procesual cu care instanţele de judecată au fost învestite, instanţa de trimitere se va pronunţa în deplină cunoştinţă de cauză asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de pârâtul Cotidianul "C.".

În funcţie de soluţia ce se va impune în cauză asupra acestei excepţii, raportat la situaţia de fapt astfel stabilită, dar şi în funcţie de dezlegarea problemelor de drept dată prin prezenta decizie, cu ocazia analizării fondului pricinii, instanţa va avea în vedere şi celelalte susţineri din cererile de recurs formulate şi care, raportat la economia soluţiei ce s-a impus în speţă, nu au mai putut fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Cotidianul "C." şi B. împotriva deciziei nr. 679 din 1 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2020.