Asupra cauzei constată următoarele:
Împotriva deciziei nr. 197 din 5 decembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă au declarat recursuri reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. (în prezent decedaţi), I., J., K., L. şi M., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 martie 2001.
Prin încheierea din 11 decembrie 2001, apreciindu-se asupra cererii formulate de recurenţi, s-a suspendat judecata, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La 9 februarie 2006, s-a amânat judecata cauzei la 11 aprilie 2006, pentru a da posibilitate recurenţilor - reclamanţi să depună dovezi privind stadiul soluţionării notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, dată la care s-a menţinut măsura suspendării judecăţii recursului, constatându-se că nu a fost finalizată procedura administrativă prevăzută de legea specială, măsură menţinută şi prin încheierile din 29 iunie 2010, 4 octombrie 2011 şi din 5 noiembrie 2013.
Prin încheierea din 11 martie 2020, a fost repusă cauza pe rol, acordându-se termen la 8 aprilie, cu citare părţi, în vederea discutării perimării, dată la care judecata recursului a fost suspendată de drept, urmare a stării de urgenţă.
Prin rezoluţia din 21 mai 2020, din oficiu, a fost fixat prezentul termen de judecată.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Or, în speţă, judecata dosarului a fost suspendată la data de 11 decembrie 2001, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la cererea recurenţilor, în vederea soluţionării, în procedura administrativă prevăzută de legea specială, a cererii de restituire a imobilului în litigiu.
Conform actelor şi înscrisurilor dosarului, notificările formulate de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001 au fost înaintate, potrivit dispoziţiei nr. 16228 din 20 februarie 2009 emisă de Primarul municipiului Craiova, Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului.
Înalta Curte a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei pentru finalizarea procedurii administrative o perioadă îndelungată de timp, în care a iniţiat o serie de demersuri în vederea comunicării stadiului soluţionării notificărilor.
Urmare a solicitărilor instanţei supreme, prin ultima adresă comunicată în 10 ianuarie 2019, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a menţionat că notificările formulate de recurenţi în temeiul Legii nr. 10/2001 nu au fost soluţionate, deoarece nu au fost depuse toate înscrisurile cerute.
Se observă astfel că deşi judecata dosarului a fost suspendată o perioadă îndelungată, părţile nu au efectuat niciun act de procedură, nu au solicitat repunerea pe rol a cauzei, singurele demersuri de solicitare a informaţiilor privind stadiul procedurii administrative fiind dispuse de instanţă din oficiu.
În acest sens, se constată cu urmare a adresei Înaltei Curţi, recurentul K. a comunicat că Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat depunerea actului de proprietate, a certificatelor de moştenitor sau calitate moştenitor, a declaraţiilor notariale pe proprie răspundere din care să rezulte că persoanele care se consideră îndreptăţite la măsuri compensatorii sau antecesorii acestora nu au beneficiat de restituiri sau nu au primit despăgubiri, înscrisuri care nu au putut fi depuse din cauza necooperării persoanelor implicate.
Se constată că deşi judecata cauzei a fost suspendată pentru desfăşurarea procedurii administrative iniţiate de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, în cadrul căreia au urmărit să obţină valorificarea aceloraşi drepturi, aceasta nu s-a finalizat tot din cauza petenţilor care nu au depus înscrisurile solicitate.
În ceea ce priveşte prezenta cauză, unica solicitare a recurenţilor de repunere pe rol a dosarului, a cărui judecată fusese suspendată la 11 decembrie 2001, a fost înregistrată la 4 martie 2020, ulterior fixării, din oficiu, a termenului de judecată din 11 martie 2020.
Se reţine, ca atare, că dosarul a rămas în nelucrare, din vina părţilor, o perioadă îndelungată de timp în care nu s-a solicitat întocmirea vreunui act de procedură în termenul legal prevăzut, motiv pentru care, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se vor constata perimate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimate recursurile declarate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. (în prezent decedaţi), I., J., K., L. şi M. împotriva deciziei nr. 197 din 5 decembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2020.