Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
1. Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia civilă nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de apel formulată de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 9690 din 9 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D.; a fost schimbată, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta A. având ca obiect rectificarea înscrierii în CF nr. x-C1-U3 (nr. CF vechi x) nr. cad. x; a fost menţinută, în rest, sentinţa civilă apelată.
2. Cererea de revizuire
2.1. Motivele cererii
Revizuenţii B., C. şi D. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat anularea deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, apreciată ca fiind potrivnică sentinţei civile nr. 4679 din 25 februarie 2011 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 811 din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiş, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, hotărâri pronunţate în dosarul nr. x/2009.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că decizia atacată a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2009, prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român asupra apartamentul nr. x, situat în Timişoara, str. x şi cotei de 4/20 părţi din teren, respectiv 429 mp, înscris în Cartea Funciară37098 nr. top x, C.F col x, s-a dispus obligarea intimatei să lase revizuenţilor în deplină proprietate imobilul, rectificarea Cărţii Funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului şi întabularea dreptului de proprietate al revizuenţilor.
Revizuenţii învederează că instanţa de apel a ignorat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara şi a reţinut că dreptul de folosinţă al intimatei din prezenta cauză este înscris în cartea funciară, prin urmare, nu este necesar un titlu care să fie emis pentru a consfinţi drepturile acesteia.
Apreciază greşit acest raţionament al instanţei de apel care, în lipsa unei analize şi interpretări atente a înscrisurilor depuse în probaţiune, a omis să observe efectele juridice ale acestora, raportat la succesiunea evenimentelor.
Susţin că instanţa de apel a omis a avea în vedere următoarele: la 22 martie 2012 s-a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român asupra apartamentul nr. x, situat în Timişoara, str. x şi cotei de 4/20 părţi din teren, respectiv 429 mp, înscris în Cartea Funciară37098 nr. top x, C.F col x şi s-a dispus rectificarea Cărţii Funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului, întabularea dreptului de proprietate al revizuenţilor şi obligarea intimatei să lase revizuenţilor în deplină proprietate imobilul; intimata şi soţul acesteia şi-au înscris dreptul de proprietate asupra apartamenului nr. 1 situat în Timişoara, b-dul x nr. 12, jud. Timiş şi dreptul de folosinţă asupra celor 429 mp teren abia la 22 iulie 2013, deşi contractul de vânzare-cumpărare nr. 16372 a fost încheiat cu Primăria municipiului Timişoara la 22 octombrie 1999; apelanta şi soţul acesteia au mai solicitat în 2002 înscrierea dreptului de proprietate în cartea Funciară, însă cererea le-a fost respinsă; la 22 iulie 2013, la momentul înscrierii în C.F. a dreptului de poprietate al apelantei şi soţului acesteia asupra imobilului şi a dreptului de folosinţă asupra suprafeţei de teren de 429 mp, se constatase deja, prin hotărâre irevocabilă pronunţată în 2012, nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra respectivei suprafeţe de teren, iar foştii proprietari aveau intabulat dreptul de proprietate asupra aceluiaşi teren.
Revizuenţii susţin că nu se impune ca acţiunea având ca obiect rectificarea înscrierii în CF nr. x-C1-U3 (nr. CF vechi x) nr. cad x, prin care s-a solicitat radierea dreptului de folosinţă asupra terenului de 429 mp, înscris în favoarea intimatei şi soţului acesteia, să fie subsecventă unei acţiuni principale prin care să se constate unul dintre cazurile prevăzute limitativ de art. 34 din Legea nr. 7/1996 întrucât prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la suprafaţa de 492 mp teren se impune şi radierea dreptului de folosinţă al intimatei asupra acestei suprafeţe, fiind un drept înscris în Cartea Funciară în considerarea unui titlu de proprietate nevalabil.
Prin decizia civilă nr. 1468 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu, şi a fost declinată, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenţii B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosar nr. x/2017.
2.3. Analiza admisibilităţii revizuirii
Cu caracter prealabil, întrucât prin cererea de revizuire s-a invocat faptul că hotărârea a cărei anulare se impune ar fi nesocotit cele statuate în mod definitiv prin sentinţa civilă nr. 4679 din 25 februarie 2011 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 811 din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiş, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, hotărâri pronunţate în dosarul nr. x/2009, în respectarea prevederilor art. 24 C. proc. civ. şi art. 3 din Legea nr. 76/2012, Înalta Curte constată că cererea de revizuire urmează a fi analizată în lumina prevederilor noului C. proc. civ., de vreme ce procesul în care a fost pronunţată decizia ce se cere a fi revizuită a început la 27 iulie 2017, după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.
Sub un alt aspect, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010, a fost modificat alin. (4) al art. 513 C. proc. civ., potrivit căruia "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat."
Însă, în raport de data la care a fost demarat procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. urmând a fi analizată prin raportare la acest text de lege, care prevede că "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite.
În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".
În speţă, invocând incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 4679 din 25 februarie 2011 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 811 din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiş, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, hotărâri pronunţate în dosarul nr. x/2009.
Înalta Curte, raportat la datele speţei, constată că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc cerinţa identităţii de obiect, părţi şi cauză prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Verificând hotărârile deduse analizei prin prezenta revizuire, Înalta Curte apreciază că obiectul, respectiv pretenţia concretă dedusă judecăţii, părţile şi cauza celor două litigii nu au fost aceleaşi.
Astfel, în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit rectificarea înscrierii în Cartea Funciară nr. x-C1-U3 Timişoara (nr. vechi 32231) nr. cad x, în sensul radierii dreptului de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 429 mp, înscris în favoarea pârâtei A., reprezentată legal de tutore E. şi a soţului acesteia, F..
În acest litigiu au avut calitatea de părţi reclamanţii B., C. şi D., pârâtă fiind A., reprezentată legal de tutore E..
În procesul finalizat prin decizia civilă nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F.individual Timişoara nr. x, nr. top x, c.f.col. nr. x, constând în apartament nr. x situat în str. x, Timişoara şi cota de 4/20 părţi teren, respectiv 429 mp, a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil; obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul manţionat anterior; rectificarea C.F Timişoara ind. nr. x, nr. top x şi colectiv nr. x şi anume radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor, cu titlu restabilire situaţie anterioară.
În acest dosar, în calitate de părţi figurează reclamanţii G. şi H., pârâţi fiind Consiliul Local al municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin Primar.
Faţă de cele ce preced, rezultă că în litigiile anterior menţionate nu a existat identitate de părţi şi obiect, dar şi de cauză, astfel cum se reţine în penultimul paragraf de la fila x.
Or, lipsa de identitate raportată fie şi la un singur element dintre cele trei, faţă de care se apreciază autoritatea lucrului judecat, este de natură să atragă inadmisibilitatea revizuirii.
Sub un alt aspect, Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, revizuenţii au susţinut că decizia civilă nr. 774/A din 12 iunie 2019 a Tribunalului Timiş a fost pronunţată fără a analiza efectele deciziei civile nr. 888/R din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român asupra apartamentul nr. x, situat în Timişoara, str. x şi cotei de 4/20 părţi din teren, respectiv 429 mp, înscris în Cartea Funciară37098 nr. top x, C.F col x, s-a dispus obligarea intimatei să lase revizuenţilor în deplină proprietate imobilul, rectificarea Cărţii Funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului şi întabularea dreptului de proprietate al revizuenţilor.
Se constată că, prin decizia atacată, instanţa de apel reţine că, în raport de dispoziţiile art. 34 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, rectificarea menţiunilor din cartea funciară poate fi cerută doar dacă anterior a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat existenţa uneia din situaţiile prevăzute de textul de lege, situaţie care nu se regăseşte în speţă şi, prin urmare, actul în baza căruia a fost înscris în cartea funciară dreptul de folosinţă al pârâtei îşi produce efectele în mod valabil. Se mai reţine că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului nu pot fi examinate în cadrul unei acţiuni în rectificare de carte funciară, câtă vreme titlul în baza căruia s-a înscris dreptul real al pârâtei nu a fost desfiinţat printr-o hotărâre judecătorescă.
Prin urmare, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, reţine cele statuate prin decizia a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, însă se apreciază că, pentru a fi admisibilă cererea de rectificare a înscrierii dreptului de folosinţă în cartea funciară, este necesară o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat că dreptul de folosinţă al pârâtei asupra terenului a încetat sau a fost desfiinţat.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.
În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a revizuenţilor, Înalta Curte va obliga pe revizuenţi la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 12 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Obligă pe revizuenţi la plata sumei de 2.500 RON, cheltuieli de judecată, către intimata A., prin tutore E..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.