După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 19 august 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva candidaturilor propuse de B. la funcţia de consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, candidaturi admise prin Hotărârea nr. 6 din data de 18 august 2020 a Biroului Electoral al Circumscripţiei Electorale nr. 42 a Municipiului Bucureşti pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din 27 septembrie 2020.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă:
Prin Sentinţa civilă nr. 4/DEC/ALF din data de 20 august 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul B.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel contestatorul A.
Prin Decizia nr. 967 din data de 21 august 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins cererea apelantului de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă şi a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-contestator A. împotriva Sentinţei civile nr. 4/DEC/ALF din data de 20 august 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul B.
În ceea ce priveşte cererea apelantului-contestator de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acesteia.
În esenţă, a reţinut, pe de o parte, că sesizarea Curţii Constituţionale nu poate fi făcută în vederea modificării unor texte legale, iar, pe de altă parte, că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură cu cauza. În plus, a constatat şi că nu au fost respectate dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cererea neîndeplinind condiţia motivării.
4. Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva Deciziei nr. 967 din data de 21 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (7), art. 80 alin. (5), art. 123 alin. (3) din Legea nr. 115/2015, în termen legal, a declarat recurs petentul A.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-petent, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că prin hotărârea atacată au fost încălcate dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, care consacră dreptul de liber acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi cele prevăzute de art. 53 din Constituţia României, potrivit căruia exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege.
A arătat că a invocat neconstituţionalitatea art. 52 alin. (7), art. 80 alin. (5) şi art. 123 alin. (3) din Legea nr. 115/2015, întrucât acestea sunt neconforme cu prevederile cuprinse în art. 53 din Constituţia României.
Recurentul-petent a susţinut, în esenţă, că, în speţă, cererea pe care a formulat-o îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, are legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii şi respectă dispoziţiile art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ.
5. Apărările formulate în cauză:
Intimatul B. nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului:
Examinând cererea de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, este limitată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi soluţionarea cauzei deduse judecăţii.
Astfel, instanţa este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei ori nerelevanţei textului denunţat ca fiind contrar legii fundamentale pentru soluţionarea cauzei cu care a fost învestită şi în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din directa legătură a prevederilor legale în discuţie cu rezolvarea litigiului aflat pe rolul instanţei.
Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.
În speţă, cu privire la relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate ar avea-o în prezenta cauză, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului-petent, neexistând legătură între soluţia ce ar fi putut fi dată apelului şi normele juridice a căror neconstituţionalitate a fost invocată de parte.
Astfel, în cauză, contestatorul A. a învestit Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva Hotărârii nr. 6 din data de 18 august 2020 a Biroului Electoral al Circumscripţiei Electorale nr. 42 a Municipiului Bucureşti pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din 27 septembrie 2020, vizând candidaturile propuse de B. la funcţia de consilier în cadrul Consiliului General al municipiului Bucureşti.
În susţinerea contestaţiei, petentul a invocat dispoziţiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020, art. 2 alin. (1) şi art. 54 alin. (1) din Constituţia României şi art. 2 din Legea nr. 14/2003.
În calea de atac a apelului exercitat împotriva Sentinţei nr. 4/DEC/ALF din data de 20 august 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, recurentul-petent a susţinut că admiterea candidaturilor contestate este nelegală, întrucât nu prezintă garanţii suficiente de îndeplinire a dispoziţiilor legale, respectiv art. 47 alin. (5) şi art. 52 alin. (8) din Legea nr. 115/2015, iar tribunalul a aplicat greşit art. 249 şi 297 din Legea nr. 134/2010.
Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale adresată instanţei de apel, recurentul-petent a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (7) din Legea nr. 115/2015, potrivit cărora:
"În termen de 24 de ore de la înregistrarea fiecărei candidaturi, unul dintre exemplarele propunerii de candidatură se afişează de către biroul electoral de circumscripţie la sediul acestuia, la loc vizibil"), art. 80 alin. (5) ("Soluţionarea plângerilor şi a contestaţiilor se face în termen de 3 zile de la înregistrarea lor, iar hotărârile date se publică în presă şi se afişează în mod vizibil la sediul biroului electoral care le-a emis") şi art. 123 alin. (3) ("Pe întreaga perioadă a alegerilor, birourile electorale şi instanţele de judecată trebuie să asigure permanenţa activităţii necesare în vederea exercitării de către cetăţeni a drepturilor electorale. Programul de activitate a acestora pentru toată perioada electorală este afişat la loc vizibil şi respectat cu stricteţe".
Or, dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se susţine, nu au fost invocate prin cererea de învestire a instanţei şi, prin urmare, nu au fost avute în vedere de instanţa de fond la pronunţarea Sentinţei nr. 4/DEC/ALF din data de 20 august 2020, supusă analizei instanţei de apel.
De altfel, motivele contestaţiei invocate prin cererea de sesizare a instanţei vizează pretinsa calitate de colaboratori ai forţelor de represiune comuniste, ai D.G.P.I. şi C.I.A. a lui C. şi a candidaţilor la funcţia de consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, din partea B., iar prevederile pretins a fi neconstituţionale se referă la locul afişării unor acte emise în procedura de depunere şi contestare a candidaturilor.
Ca atare, o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pretins a fi contrare legii fundamentale, care, de altfel, nu au fost indicate nici în cuprinsul cererii de apel, nu ar fi de natură a influenţa în niciun fel soluţionarea căii de atac a apelului.
Prin urmare, în mod legal şi temeinic Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a reţinut că în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, vizând existenţa unei legături între textele atacate şi soluţionarea cauzei în care se invocă excepţia.
Pe de altă parte, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie să fie făcute în formă scrisă şi motivate, iar lipsa unei motivări concrete a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în care partea să indice aspectele care determină admisibilitatea unei asemenea cereri, face imposibilă verificarea de către instanţă a condiţiilor de admisibilitate a sesizării impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În speţă, se constată că în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a reţinut că lipsa motivării face ca sesizarea să fie inadmisibilă, întrucât fără cunoaşterea motivelor este cu neputinţă efectuarea controlului de constituţionalitate.
Astfel, deşi recurentul-petent a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 52 alin. (7), art. 80 alin. (5) şi art. 123 alin. (3) din Legea nr. 115/2015, prin raportare la art. 53 alin. (1) din Constituţia României, acesta nu a arătat în concret în ce constă încălcarea prevederilor constituţionale, limitându-se la a reda doar conţinutul textelor legale pretins neconstituţionale şi la a solicita modificarea unor sintagme din conţinutul acestora, împrejurare care nu respectă cerinţele impuse de norma reglementată de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
În ceea ce priveşte susţinerile formulate prin cererea de recurs vizând o pretinsă încălcare prin hotărârea recurată a dispoziţiilor art. 21 şi 53 din Constituţia României, se constată că acestea sunt pur formale, recurentul-petent nearătând în ce mod instanţa de apel a nesocotit prevederile constituţionale indicate, împrejurare care determină imposibilitatea instanţei de recurs de a analiza o eventuală nelegalitate a hotărârii atacate din această perspectivă.
Faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel în mod legal şi temeinic a apreciat că, în cauză, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel încât va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 967 din data de 21 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2020.
GGC - NN