Asupra apelului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 71/PI din 03 septembrie 2020 pronunţată de Curtea Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul revizuent A., de revizuire a Sentinţei penale nr. 7 din 05 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2020, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea de revizuire înregistrată la data de 21 iulie 2020, revizuentul condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 7/PI/2020 din 05 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2020, arătând că, prin sentinţa respectivă, s-a recunoscut o hotărâre pronunţată de autorităţile din Ungaria, reţinându-se dispoziţiile noului C. pen., deşi fapta pentru care a fost condamnat prin hotărârea străină a fost săvârşită în 2007, respectiv sub imperiul codificării anterioare.
S-a mai reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 7/PI/2020 din 05 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 172 raportat la art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 3. B.275/2015/73 a Tribunalului Kecskemet pronunţată la 08 decembrie 2015, definitivă prin Sentinţa nr. BF.III.33/2016/20 a Curţii de Apel Szeged pronunţată la 10 mai 2016, prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate A. la o pedeapsă privativă de libertate de 14 ani închisoare în regim de detenţie închis pentru săvârşirea infracţiunii de omor comisă în scopul obţinerii de foloase materiale, prevăzută de art. 166 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. ungar raportat la art. 20 alin. (1) din C. pen. ungar, incriminată şi de legislaţia naţională ca infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a dispus executarea de către persoana condamnată pe teritoriul României a pedepsei 14 ani (echivalentul a 5110 zile) închisoare în regim de detenţie şi emiterea mandatului de executare a pedepsei la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, fiind dedusă perioada de privare de libertate de 225 de zile executată cu titlu de arest preventiv (din 13.11.2007 până în 24.06.2008).
Curtea a constatat că nici prin cererea de revizuire formulată şi nici ulterior, revizuentul nu indică niciunul dintre cazurile de revizuire enumerate limitativ la art. 453 alin. (1) C. proc. pen. şi nici mijloacele de probă în dovedirea acestuia, iar cele menţionate de către în motivarea cererii nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) C. pen.
S-a mai observat că, în prezenta cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită este Sentinţa penală nr. 7/PI din 05 februarie 2020 a Curţii de Apel Oradea, or, hotărârile pronunţate în baza art. 166 din Legea nr. 302/2004 nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluţionat fondul, respectiv prin care să se fi soluţionat acţiunea penală, conform art. 396 C. proc. pen., prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
În realitate, s-a constatat că persoana condamnată critică hotărârea judecătorească anterioară sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile care a fost lămurită cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa penală nr. 66/P din 24 aprilie 2020 a Tribunalului Bihor (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 27/c/2020 a Curţii de Apel Oradea), prin care, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admisă cererea formulată de petentul-condamnat A. şi în baza art. 33 lit. a) C. pen..(1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 1482/30.10.2013 a Judecătoriei Satu Mare, din Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 167/04.04.2014 a Curţii de Apel Oradea, sunt concurente cu cea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare, depusă de autorităţile judiciare ungare (Tribunalul Kecskemet, Ungaria prin Sentinţa penală nr. 3. B.275/2015/73 din 08 decembrie 2015, definitivă prin Sentinţa nr. BF.III.33/2016/20 a Curţii de Apel Szeged la 10 mai 2016 şi care a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 7/P.I din 05 februarie 2020 a Curţii de Apel Oradea, definitivă prin neapelare la 07 februarie 2020).
Împotriva Sentinţei penale nr. 71/PI din 03 septembrie 2020 pronunţată de Curtea Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat apel revizuentul A., solicitând, potrivit concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, apreciind că, în mod greşit, Curtea de Apel Oradea, cu ocazia recunoaşterii hotărârii pronunţate de autorităţile ungare, a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă codificarea actuală, în condiţiile în care fapta a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a noului C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.
Astfel, Înalta Curte constată că Sentinţa penală nr. 7/PI din 05 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanţial, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoaşterea unei hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare ungare, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă privativă de libertate în regim de detenţie.
Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că apelantul revizuent nu a invocat niciunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. pen., criticile sale, referitoare la greşita aplicare a legii penale mai favorabile de către instanţa care a dispus recunoaşterea hotărârii pronunţate de o autorităţile judiciare ungare neputând fi încadrate în vreunul dintre cazurile de retractare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile legale anterior invocate.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. şi art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.
Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 71/PI din 03 septembrie 2020 pronunţată de Curtea Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi, având în vedere culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 71/PI din 03 septembrie 2020 pronunţată de Curtea Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.
GGC - NN