Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea F/CP din data de 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus respingerea contestaţiei în anulare formulată de petentul A. cu privire la încheierea din data de 03.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel contestatorul A.
Examinând apelul formulat de contestatorul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că petentul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de acesta împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a soluţionat o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată întemeiată pe disp. art. 340 C. proc. pen.
Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., în cazul soluţionării contestaţiei în anulare, sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Astfel, se constată că nu îi este recunoscută contestatorului petent calea de atac a apelului împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a soluţionat o plângere cu privire la soluţia de netrimitere în judecată întemeiată pe disp. art. 340 C. proc. pen.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii F/CP din data de 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii F/CP din data de 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2020.
GGC - NN