Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 15 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus menţinerea arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 37 EAW din data de 09.07.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.08.2020 şi până la data de 06.09.2020, inclusiv.
S-a reţinut de către instanţă că prin Sentinţa penală nr. 126/F/09.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 10.02.2020 emis de Tribunalul Regional de Land Korneuburg - Austria, pe numele persoanei solicitate A. S-a luat act de consimţământul la predare al persoanei solicitate şi s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile austriece, cu condiţia respectării regulii specialităţii.
În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a prevăzut că predarea persoanei solicitate A. se face sub condiţia ca, în cazul în care va fi pronunţată o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România.
De asemenea, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 09.07.2020 până la data de 07.08.2020, inclusiv, şi s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 25.06.2020 la 09.07.2020.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 23 din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":
"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate. (2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare. (3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită. (4) În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită. (5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate".
Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":
"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie de pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare. (2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. (3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".
Raportat la cadrul legal enunţat, instanţa Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv, s-a dispus prelungirea stării de alertă, ultima oară pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.06.2020, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16.06.2020 şi art. 4 din Anexa 3, au fost restricţionate anumite zboruri, situaţia actualizându-se periodic de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.
S-a arătat că această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forţă majoră" deopotrivă mai sus menţionată, astfel cum aceasta a fost interpretată şi în Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobişnuită şi imprevizibilă, ale cărei consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă, stabilită şi în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium şi alţii, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, şi Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).
Dintr-o asemenea perspectivă, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că erau aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună că Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.
Examinând cauza din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":
"(9) Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112. (10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai dusă ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 de zile".
În acest context, în cazul în care autorităţile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispoziţiilor legale precitate, s-a arătat că instanţa este chemată să decidă asupra menţinerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.
Aşa fiind, s-a constatat că procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenţiei nu avea caracter excesiv întrucât nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile.
Ca urmare, constatând că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate, în baza dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus menţinerea arestării persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 zile, de la 08.08.2020 la 06.09.2020 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie. În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate, revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv control judiciar sau arestul la domiciliu.
În susţinerea contestaţiei formulate a invocat situaţia sa personală şi împrejurarea că soţia este însărcinată şi urmează să nască curând.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:
În cauză, se reţine că faţă de persoana solicitată A. s-a dispus arestarea în vederea predării către autorităţile judiciare austriece ca urmare a sesizării privind punerea în executare a Mandatului european de arestare nr. 37 EAW din data de 09.07.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.08.2020 şi până la data de 06.09.2020, inclusiv.
Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 110.
Totodată, dispoziţiile prevăzute de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că prin Sentinţa penală nr. 292/F din data de 21.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
De asemenea, s-a reţinut că situaţia generată de epidemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
Înalta Curte, apreciază că, în mod corect, prima instanţă a dispus menţinerea arestării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.08.2020 şi până la data de 06.09.2020, inclusiv a persoanei solicitate A., în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, întrucât până la această dată, din motive obiective, nu a putut fi realizată predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante şi nu a fost depăşită o durată rezonabilă a măsurii arestării dispusă faţă de persoana solicitată
Aşadar, raportat la datele cauzei, pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau a împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte consideră că măsura arestării este oportună şi nu se impune a se dispune o altă măsură preventivă neprivativă de libertate (a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar astfel cum a cerut în contestaţie persoana solicitată). În raport de particularităţile cauzei, se apreciază că o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru atingerea scopului menţionat de lege.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2020, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2020, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.
GGC - NN