Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Încheierea nr. 445/2020

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2491 din 01.10.2019 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 47 şi a art. 50 rap. la art. 598 alin. (2) şi la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul - condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova.

S-a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 19.09.2019 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, petentul A. a formulat contestaţie la executare împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii în a cărui executare se află în prezent, motivând că există o hotărâre ce împiedică şi pune în imposibilitatea executării pedepsei, precum şi o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., iar la dosarul cauzei s-au depus: fişele privind mutările şi situaţia juridică a petentului, extrase din baza de date pusă la dispoziţie de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, copia de pe cazierul judiciar, copia Sentinţei penale nr. 123/2018 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 170/2018 emis de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.

La termenul de judecată din data de 01.10.2019, contestatorul a arătat că invocă faptul că există o cauză de reducere a pedepsei, întrucât în momentul judecării fondului nu au fost aplicate dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel că instanţa a calificat contestaţia la executare ca fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, instanţa a constatat că la data formulării contestaţiei la executare (16.09.2019), petentul condamnat se afla încarcerat în executarea pedepsei anterior menţionate la Penitenciarul Craiova (astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor), iar instanţa de executare este judecătoria, apreciind că Judecătoria Craiova este competentă să soluţioneze cauza ca instanţă egală în grad cu instanţa de executare şi în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere unde este încarcerat condamnatul la momentul formulării contestaţiei.

Prin Sentinţa penală nr. 138 din 23.01.2020 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Prin Decizia penală nr. 235 din 10.04.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a admis contestaţia formulată de contestatorul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Craiova, împotriva Sentinţei penale nr. 138 din data de 23.01.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2019.

A fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 138 din data de 23.01.2020 contestată şi, în rejudecare, s-a constatat că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze în fond contestaţia la executare este Tribunalul Militar Timişoara, fiind trimisă cauza spre soluţionare instanţei competente.

Analizând sentinţa instanţei de fond, Tribunalul Dolj a constatat următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 25 din 08.08.2017 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 42 din 26.10.2017 a Curţii Militare de Apel Bucureşti s-a dispus:

"În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 rap. la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen. II.1.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. rap. la art. 78 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul cap. clasa a III-a A. la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 rap. la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen. cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. b) teza I C. pen. 2.

În baza art. 67 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) şi (2) C. pen. aplică inculpatului cap. clasa a III-a A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; lit. d) - dreptul de a alege; lit. e) - drepturile părinteşti; lit. f) - dreptul de a fi tutore sau curator; şi lit. h) C. pen. - dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate şi pedeapsa complementară a degradării militare, respectiv pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă militară de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

3. În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului cap. clasa a III-a A. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f) şi h) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

4. În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului cap. clasa a III-a A.

5. În baza art. 72 alin. (1) C. pen. compută din durata pedepsei închisorii pronunţate perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 03.03.2017 la zi. (…)"

În prezent, petentul condamnat execută pedeapsa de 14 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 123 din 22.01.2018 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin necontestare, prin care s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat A.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an 7 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i) cu ref. la art. 6 pct. 6 O.U.G. nr. 195/2002 stabilită prin Sentinţa penală nr. 24/08.08.2017 a Tribunalului Militar Timişoara, def. d.p. nr. 44/09.11.2017 a C.M.Ap. B., în pedepsele componente, respectiv:

- 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i) cu ref. la art. 6 pct. 6 O.U.G. nr. 195/2002 apl. în baza art. 334 alin. (1) C. pen. cu apl. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 1 an şi 3 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i) cu ref. la art. 6 pct. 6 O.U.G. nr. 195/2002 apl. în baza art. 336 alin. (1) cu apl. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - Sporul de 4 luni închisoare (fapte din 30.10.2016)

În baza art. 40, art. 38, art. 39 C. pen. s-au contopit pedepsele repuse în individualitatea lor mai sus cu pedeapsa de 13 ani 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), e), f), h) C. pen. şi pedeapsa complementară a degradării militare aplicată prin Sentinţa penală nr. 25/08.08.2017 a Tribunalului Militar Timişoara, def. d.p. nr. 42/26.10.2017 a C.M.Ap. B., petentul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani 6 luni închisoare sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 1 an + 1 an 3 luni = 1/3 din 2 ani 3 luni = 9 luni), în final 14 ani 3 luni închisoare.

În baza art. 45 C. pen. s-au contopit pedepsele complementare aplicate petentului prin sentinţele menţionate, acesta urmând să execute pedeapsa complementară cu interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), e), f), h) C. proc. pen. o durată de 4 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. i) cu ref. la art. 6 pct. 6 O.U.G. nr. 195/2002 pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a pedepsei şi pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 45 rap. la art. 65 C. pen. face apl. art. 66 lit. a), b), d), e), f), h), i) C. pen. cu ref. la art. 6 pct. 6 O.U.G. nr. 195/2002 pe durata executării pedepsei.

S-a dispus anularea mandatelor de executare emise pentru pedepsele contopite şi emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă principală perioada executată de la 03.03.2017 la zi.

S-a menţinut măsura prev. de art. 7 Legea nr. 76/2008 aplicată prin Sentinţa penală nr. 25/2017.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, 130 RON onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul MJ.

În baza Sentinţei penale nr. 123 din 22.01.2018 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, a fost emis MEPI nr. x/13.02.2018.

Completul colegial din cadrul Tribunalului Dolj a mai reţinut că prin cererea dedusă judecăţii şi înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr. x/2019, petentul a solicitat în esenţă aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 25 din 08.08.2017 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 42 din 26.10.2017 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Tribunalul a reţinut că determinarea competenţei materiale a instanţei se realizează în raport cu cazul de contestaţie la executare incident în cauză.

Astfel, când contestaţia la executare este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare sau instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, iar când este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine numai instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută.

Astfel, având în vedere solicitarea petentului din cererea dedusă judecăţii şi anume aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte (de competenţa tribunalului potrivit art. 36 lit. b) C. proc. pen.) pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 25 din 08.08.2017 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara în Dosarul nr. x/2017, instanţa de control judiciar a constatat că în situaţia contestatorului, condamnat militar care execută pedeapsa închisorii în regim de detenţie în Penitenciarul Craiova, pedeapsă aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) teza a II-a C. proc. pen., situaţie în care instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze în fond cererea dedusă judecăţii era Tribunalul Militar Timişoara, în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere (circumscripţie instanţei militare aşa cum este stabilită prin anexa nr. 2 la Legea nr. 304/2004).

Tribunalul a mai reţinut că potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. pen., determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind:

(…)

b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

(…)

(2) Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere.

(3) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a) - d) poate fi invocată în orice stare a procesului.

(4) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată:

a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;

b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii;

c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei.

Tribunalul a reţinut că, pentru a opera nulitatea, trebuie întrunite cumulativ trei condiţii, respectiv să existe o încălcare a legii la momentul efectuării actului procedural sau procesual, să se fi produs o vătămare a drepturilor părţilor, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului. În cazul nulităţii absolute reglementată de art. 281 C. proc. pen., încălcarea anumitor dispoziţii legale la efectuarea actului respectiv prezumă în mod absolut îndeplinirea celorlalte condiţii (privind existenţa vătămării şi necesitatea desfiinţării actului), în prezenta cauză instanţa de control judiciar constatând că este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. astfel că hotărârea pronunţată de către Judecătoria Craiova - instanţă ierarhic inferioară celei legal competente, respectiv Tribunalul Militar Timişoara - este lovită de nulitate absolută.

Prin Sentinţa nr. 15 din data de 10 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Militar Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a instanţei, iar în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) coroborat cu art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. şi-a declinat în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către contestatorul A., în prezent aflat în detenţie la Penitenciarul Craiova.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Militar Timişoara şi Judecătoria Craiova şi a sesizat instanţa ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Deliberând asupra cauzei, Tribunalul Militar Timişoara a constatat (pct. I) că, prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. x/2020 la data de 020.04.2020, contestatorul A., aflat la acea dată în detenţie în Penitenciarul Craiova, a înţeles să formuleze o contestaţie la executarea pedepsei cu închisoarea, invocând faptul că, prin Sentinţa penală nr. 25 din 08.08.2017 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 42 din 26.10.2017 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel că pedeapsa aplicată este în afara limitelor legale prevăzute pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, precum şi faptul că, în mod nelegal, instanţa de fond a dispus şi instanţa de apel a menţinut interzicerea exercitării drepturilor părinteşti prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. e) C. pen., atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.

În motivarea acestei contestaţii la executare s-a arătat pe larg că instanţa militară care a judecat cauza în primă instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută şi pedepsită de art. 195 rap. la art. 194 lit. b) şi e) C. pen., după care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa maximă de 12 ani închisoare, la care instanţa a adăugat un spor de 1 an şi 6 luni apreciind că pedeapsa maximă nu este îndestulătoare, astfel că a fost stabilită o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare. Contestatorul a apreciat că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale deoarece, după schimbarea încadrării juridice, erau aplicabile dispoziţiile art. 374 alin. 4 C. proc. pen. şi ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen., conform cărora instanţa de judecată trebuia să diminueze limitele de pedeapsă de la 6 - 12 ani la 4 - 8 ani de închisoare.

S-a invocat şi faptul că aplicarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte nu prevede interzicerea unor drepturi aşa cum în mod nelegal a dispus instanţa de fond.

Contestatorul a mai precizat şi faptul că a formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 25/08.08.2017 a Tribunalul Militar Timişoara, însă, prin Decizia penală nr. 42 din 26.10.2017 a Curţii Militare de Apel Bucureşti a fost respins apelul ca nefondat, menţionându-se că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Totodată, Tribunalul Militar Timişoara a făcut referire la cererea înregistrată la 19.09.2019 la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2019, referitor la care s-au pronunţat soluţiile menţionate anterior, cerere cu privire la a cărei competenţă de soluţionare s-a decis de către Tribunalul Dolj, după desfiinţarea hotărârii pronunţate de Judecătoria Craiova, că aparţine acestei instanţe militare (pct. II).

În data de 10.06.2020, Tribunalul Militar Timişoara a constatat că cele două cauze aflate pe rolul său au acelaşi obiect, respectiv contestaţiile la executare formulate de către contestatorul A. pentru aceleaşi motive, chiar dacă în cererea adresată instanţei militare a fost invocat un alt temei de drept, astfel că, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2020.

Totodată, apreciind pe de o parte ca la calificarea obiectului unei cereri se impune a fi avute în vedere motivele invocate în cuprinsul acesteia şi nu neapărat temeiul de drept indicat, care poate fi unul greşit, iar pe de altă parte, ţinând cont şi de faptul că, atât prin concluziile orale formulate în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la termenul de judecată din data de 01.10.2019, cât şi prin concluziile scrise depuse la dosarul Judecătoriei Craiova, contestatorul a precizat explicit că îşi întemeiază contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi că solicită instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună "reducerea pedepsei aplicată de instanţa de fond", instanţa a înţeles ca la acest ultim termen de judecată din data de 10.06.2020, aşa cum s-a arătat în practicaua prezentei hotărâri, să califice contestaţia la executare din prezenta cauză ca fiind una prin care se invocă o cauză "de micşorare a pedepsei", în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.

Implicit, ambele contestaţii la executare, care au fost conexate în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (3) C. proc. pen., au fost calificate ca fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen. şi într-adevăr, aşa cum de altfel a reţinut şi Tribunalul Dolj în decizia pronunţată, determinarea competenţei materiale a instanţei se realizează în raport de cazul de contestaţie la executare incident în cauză.

În continuare, după ce a prezentat un istoric al hotărârilor de condamnare aplicate contestatorului din prezenta cauză şi modul în care a fost stabilită pedeapsa rezultantă pe care acesta o execută în prezent în Penitenciarul Craiova (pct. IV), (Sentinţa penală nr. 25/2017 a Tribunalului Militar Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 42/2017 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, Sentinţa penală nr. 24/2017 a Tribunalului Militar Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 44/2017 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, Sentinţa penală nr. 123/2018 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin necontestare), Tribunalul Militar Timişoara a constatat că nu are competenţa de a soluţiona contestaţia la executare, întrucât nu se află în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor şi că excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu este întemeiată.

În acest sens, s-a menţionat în primul rând că în prezent Tribunalul Militar Timişoara nu mai poate fi considerată instanţă de executare întrucât, ulterior pronunţării celor două hotărâri de condamnare ale acestei instanţe militare, contestatorul A. a înţeles sa formuleze o cerere de contopire a pedepselor care i-au fost aplicate, iar prin Sentinţa penală nr. 123 din 22.01.2018 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin necontestare, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor şi, în baza art. 40, art. 38, art. 39 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate acestuia, fiind stabilită în final o pedeapsă rezultantă de 14 ani şi 3 luni închisoare.

Totodată, instanţa a mai dispus anularea mandatelor de executare emise pentru pedepsele contopite şi emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a hotărârii de contopire.

În baza Sentinţei penale nr. 123 din 22.01.2018 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti a fost emis Mandatul de Executare a Pedepsei închisorii nr. 170/2018 din 13.02.2018, în temeiul căruia se află încarcerat contestatorul din prezenta cauză în Penitenciarul Craiova, în vederea executării pedepsei rezultante de 14 ani 3 luni închisoare.

Ca efect al unei astfel de hotărâri de contopire a pedepselor, prin care, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se aduce modificare unor pedepse pronunţate prin hotărâri judecătoreşti definitive, instanţele judecătoreşti care au pronunţat hotărârile de condamnare anterioare, fie că este vorba de o singură instanţă aşa cum este cazul în speţa de faţă, fie că este vorba de mai multe instanţe, pierd calitatea de instanţă de executare, nefiind posibil să existe mai multe instanţe cu acest statut.

În conformitate cu dispoziţiile art. 553 alin. (1) C. proc. pen., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti are calitatea de instanţă de executare în speţa de faţă pentru Sentinţa penală nr. 123/22.01.2018 în temeiul căruia a fost emis Mandatul de Executare a Pedepsei închisorii nr. 170/2018, pentru executarea căruia se află încarcerat contestatorul din prezenta cauză în Penitenciarul Craiova.

Instanţa de faţă, chemată a se pronunţa doar asupra contestaţiei la executare formulată de către A., nu este în măsură a se pronunţa dacă instanţa care a dispus contopirea pedepselor aplicate acestuia a respectat dispoziţiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., respectiv dacă la acea dată Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti putea fi considerată "instanţa corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere", în condiţiile în care hotărârea pronunţată de către aceasta a rămas definitivă şi a devenit executorie conform art. 550 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, Tribunalul Militar Timişoara nu poate fi considerat nici instanţa în a cărei circumscripţie se află Penitenciarul Craiova unde îşi execută pedeapsa contestatorul, neputând fi reţinute în acest sens susţinerile Tribunalului Dolj din cuprinsul Deciziei penale nr. 235 din 10.04.2020, întrucât toate penitenciarele din România sunt considerate în raza teritorială a unor instanţe civile.

De altfel, în acest s-a exprimat şi instanţa supremă într-un regulator de competenţă, cu ocazia soluţionării unui conflict negativ de competenţă între o instanţă civilă şi una militară - cu referire la Încheierea nr. 508 din 28 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, prin care într-o speţă similară a fost stabilită competenţa în favoarea instanţei civile.

Ţinând cont de aspectele prezentate, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a unei astfel de contestaţii la executare revine fie instanţei de executare, în speţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, fie Judecătoriei Craiova, în a cărei circumscripţie se află Penitenciarul Craiova, unde este încarcerat în prezent condamnatul.

Întrucât prin dispoziţiile art. 597 alin. (2) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut în mod imperativ, ca regulă generală, că persoana, aflată în stare de detenţie trebuie adusă la (judecarea contestaţiei la executare, iar până la soluţionarea cauzei poate înceta starea de alertă pe perioada căreia s-a instituit o excepţie de la această regulă, instanţa apreciază că, pentru a se putea soluţiona cauza cu celeritate şi cu participarea contestatorului, se impune înaintarea acesteia către instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere).

S-a mai reţinut că, este adevărat că în speţa de faţă nu a existat o hotărâre a Judecătoriei Craiova prin care aceasta să îşi fi declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Timişoara, la vremea respectivă instanţa civilă apreciind că ar fi competentă a soluţiona cauza şi că aparent nu ar fi îndeplinite condiţiile pentru a constata ivit astfel de conflict negativ de competenţă. Hotărârea primei instanţe a fost însă atacată cu contestaţie, iar ca urmare a admiteri acesteia a rămas definitivă, aşa cum a fost modificată de către instanţa de control judiciar.

S-a apreciat aşadar de către instanţa militară, că prin Sentinţa penală nr. 138/23.01.2020 a Judecătoriei Craiova, aşa cum a fost ea modificată prin Decizia penală nr. 235 din 10.04.2020 a Tribunalului Dolj, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Militar Timişoara şi că, urmare a propriei declinări a competenţei, se poate constata ivit un conflict negativ de competenţă.

În opinia instanţei miliare, în cazul în care s-ar înainta dosarul Judecătoriei Craiova spre soluţionarea contestaţiei la executare formulată de către A., această instanţă nu ar putea trece peste cele stabilite de Tribunalul Dolj şi ar fi nevoită să îşi decline competenţa în favoarea Tribunalului Militar Timişoara şi să constate ivit conflictul negativ de competenţă cu consecinţa sesizării instanţei ierarhic superioare comune, situaţie în care s-ar ajunge la o tergiversare nejustificată a soluţionării cauzei de faţă, care are un caracter urgent.

Prin Încheierea nr. 253 din 02 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 s-a constatat că nu există conflict negativ de competenţă între Tribunalul Militar Timişoara şi Judecătoria Craiova şi s-a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Militar Timişoara.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa supremă a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a se pronunţa cu privire la instanţa competentă, pe calea regulatorului de competenţă, în condiţiile în care nu există o declinare reciprocă de competenţă între Judecătoria Craiova şi Tribunalul Militar Timişoara.

Cauza a fost trimisă Tribunalului Militar Timişoara, instanţă care a înaintat-o pe cale administrativă Judecătoriei Craiova, la data de 23.07.2020.

Prin Sentinţa penală nr. 1974 din 05 august 2020, Judecătoria Craiova a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Tribunalului Militar Timişoara, astfel cum s-a dispus prin Încheierea nr. 253 din 02.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 15 din 10 iunie 2020 Tribunalul Militar Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova şi reţinând existenţa conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Craiova şi Tribunalul Militar Timişoara, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa cu privire la instanţa competentă pe calea regulatorului de competenţă.

S-a reţinut, în esenţă, că Judecătoria Craiova se află în imposibilitate de a declina soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Militar Timişoara întrucât ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 235 din 10.04.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, hotărâre prin care s-a statuat cu titlu definitiv că Judecătoria Craiova nu este competentă material să soluţioneze contestaţia la executare formulată de condamnatul A.

Totodată, s-a arătat că, în mod greşit, instanţa militară a trimis dosarul Judecătoriei Craiova pe cale administrativă fără a-l înregistra în prealabil în sistemul informatizat Ecris, ulterior primirii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind încălcate astfel dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe îşi declină competenţa reciproc, conflictul negativ se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.

Conform art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt aplicabile regulile prevăzute de dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., nefiind îndeplinite condiţiile conflictului negativ de competenţă.

Astfel, având în vedere că Tribunalul Militar Timişoara şi Judecătoria Craiova s-au declarat necompetente material să soluţioneze cauza, fără a exista declinări reciproce de competenţă, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a întreruperii cursului justiţiei.

Analizând cererea formulată de condamnatul A., se constată că acesta a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen., pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 25 din 08.08.2017 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 42 din 26.10.2017 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Ca urmare, din modalitatea de formulare a cererii, rezultă că aceasta poate fi calificată ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (prin care se invocă o cauză de micşorare a pedepsei).

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cererii condamnatului revine, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (1) sau 6 C. proc. pen., instanţei de executare ori celei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Or, Tribunalul Militar Timişoara este instanţa de executare a ultimei hotărâri (Sentinţa penală nr. 25 din 08.08.2017 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 42 din 26.10.2017 a Curţii Militare de Apel Bucureşti).

Prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 (publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018), pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Ca urmare, întrucât la data formulării cererii condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Craiova, competenţa de soluţionare a solicitării acestuia revine Tribunalului Militar Timişoara, în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere (circumscripţia instanţei militare astfel cum este stabilită prin anexa nr. 2 la Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va trimite cauza Tribunalului Militar Timişoara spre competenta soluţionare.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., urmând a lăsa în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Trimite cauza la Tribunalului Militar Timişoara spre competenta soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2020.

GGC - NN