Deliberând asupra sesizării Curţii de Apel Ploieşti, având ca obiect întreruperea cursului justiţiei în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată următoarele:
Prin încheierea din 08.10.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat întrerupt cursul justiţiei.
În baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a se pronunţa faţă de întreruperea cursului justiţiei în prezenta cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Ploieşti a avut în vedere următoarele:
În data de 20.01.2020, pe rolul Tribunalului Prahova s-a înregistrat sub nr. x/2020, contestaţia la executare formulată de contestatoarea-condamnată A., privind Sentinţa penală nr. 575/12.11.2015 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 801/29.06.2017 a Curţii de Apel Ploieşti.
În drept, au fost invocate disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în fapt arătându-se: în cursul urmăririi penale a formulat un "denunţ/autodenunţ", iar în anul 2017 a mai formulat un denunţ împotriva altor persoane, printr-o adresă comunicată de DNA-Serviciul Teritorial Ploieşti rezultând că în cauza respectivă s-a dispus începerea urmăririi penale in rem în privinţa unor infracţiuni de corupţie. Rezultă că, iniţial, în Dosarul nr. x/2008 se dispusese neînceperea urmăririi penale, dar, ulterior, s-a ajuns la o infirmare parţială a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Prahova în data de 19.05.2016, în Dosarul nr. x/2016, fiind confirmată redeschiderea urmăririi penale în privinţa persoanelor denunţate şi infracţiunilor de corupţie sesizate. În aceeaşi adresă, s-a arătat că, ulterior, la data de 08.06.2016, s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2015 al D.N.A.-Serviciul Teritorial Ploieşti la dosarul cu nr. x/2015 al aceleiaşi unităţi de parchet, în care, în prezent, se efectuează urmărirea penală in rem sub aspectul infracţiunilor de corupţie menţionate anterior.
Contestatoarea-condamnată a mai arătat că în urma acestei poziţii procesuale pe care a adoptat-o, cercetarea penală a fost facilitată, iar în urma celui de-al doilea denunţ făcut la aceeaşi unitate de parchet, în perioada 2016 - 2017 s-a început cercetarea faptelor şi persoanelor indicate şi identificate de către contestatoarea-condamnată, constituindu-se un nou dosar.
Contestatoarea-condamnată a mai arătat că apreciază că ar fi trebuit să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002. Practic, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel susţin că au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19, dar, în realitate, această aplicare nu se reflectă în cuantumul pedepsei.
Concluzionând, a solicitat admiterea contestaţiei şi aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Ulterior, la data de 04.03.2020, contestatoarea-condamnată a depus la dosar precizări ale contestaţiei la executare formulate, arătând că îşi întemeiază contestaţia la executare pe cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în sensul că în cauză există o cauză de stingere a executării pedepsei, prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor şi formulării denunţului, în baza denunţului său sesizându-se organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care ulterior a fost emis rechizitoriul şi s-a dispus sesizarea instanţei cu cauza în care s-a pronunţat hotărârea în executarea căreia se află. De asemenea, a solicitat lămurirea dispozitivului hotărârii în sensul de a se menţiona pentru care dintre denunţurile depuse de ea a fost acordat beneficiul prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
La termenul din 01.04.2020, contestatoarea-condamnată a arătat, în cele din urmă, că solicită lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 801/2017 a Curţii de Apel Ploieşti şi lasă la aprecierea instanţei temeiul de drept (discuţiile s-au purtat cu privire la incidenţa articolul 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sau a articolului 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.). A arătat că nu s-a făcut aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a reţinut al doilea denunţ, însă nu s-a făcut referire la cel mai important dintre denunţuri, pentru care contestatoarea ar putea fi exonerată de pedeapsă, şi că lasă la aprecierea instanţei dacă această chestiune ţine de lămurirea conţinutului dispozitivului sau de lămurirea dosarului în sine.
Tribunalul Prahova, prin Sentinţa penală nr. 74 din 03.04.2020, în baza art. 598 alin. (2) şi art. 50 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 801/29.06.2017 a Curţii de Apel Ploieşti în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea a constatat că, deşi în înseşi considerentele sentinţei penale prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei s-a reţinut invocarea unei cauze de micşorare a pedepsei, iar în susţinerea contestaţiei la executare s-a făcut referire şi la o cauză de nepedepsire prevăzută de legea specială (Legea nr. 39/2003), Tribunalul a ales să dea relevanţă exclusiv dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în integralitate în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti în data de 14.04.2020, prin rezoluţia din data de 16.04.2020 dispunându-se înregistrarea şi înaintarea cauzei completului care a pronunţat decizia, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
În data de 22.04.2020, domnii judecători B. şi C., membrii completului C3APa, au formulat declaraţie de abţinere în temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., referitor la soluţionarea Dosarului nr. x/2002, "întrucât contestaţia la executare formulată de condamnata A. şi declinată la această instanţă, are ca obiect, conform aprecierii judecătorului de la Tribunalul Prahova, Decizia penală nr. 801/29.06.2017, dosar fond, pronunţată de acest complet, iar cu privire la aspectele din contestaţie, dosar, am făcut referire în mod expres în paragrafele 10, 11 fila x din decizie şi 82 dosar fond."
Prin încheierea din data de 24.04.2020, completul învestit cu soluţionarea declaraţiilor de abţinere, în temeiul disp. art. 68 alin. (5) C. proc. pen. a admis "declaraţiile de abţinere formulate în cauză de către domnii judecători B. şi C. de la soluţionarea Dosarului nr. x/2020 având ca obiect contestaţie la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. 1 lit. c) şi d) C. proc. pen., formulată de persoana-condamnată A., născută la 16.03.1974, în prezent aflată în stare de deţinere în Penitenciarul de Femei Târgşor, privind lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 801 din data de 29 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2008", potrivit art. art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, cu modificările şi completările ulterioare, dispunându-se repartizarea aleatorie a cauzei.
În considerentele încheierii s-au reţinut următoarele:
"Contestaţia la executare ce face obiectul prezentei cauze penale este întemeiată atât pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. c) - C. proc. pen., cât şi pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. d) - C. proc. pen.; eventuala stare de incompatibilitate va fi analizată cu privire la ambele temeiuri.
Analiza actelor şi lucrărilor cauzei demonstrează că domnii judecători B. şi C. au soluţionat apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii A., D., E., F., G. şi H. şi de petentul I. împotriva Sentinţei penale nr. 575/12.11.2015, pronunţată de Tribunalul Prahova şi au pronunţat Decizia penală nr. 801 din data de 29 iunie 2017
Astfel, se constată că prin Decizia penală nr. 801 din data de 29 iunie 2017, domnii judecători B. şi C. şi-au exprimat anterior părerea cu privire la aspectele învederate în contestaţie de către persoana condamnată A. referitor la aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002, fiind astfel incompatibili să judece o cauză (inclusiv pe calea contestaţie la executare) în care se solicită reducerea (sau stingerea) pedepsei ca urmare a aplicării prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, faţă de contestatoarea A., deoarece prin decizia penală mai sus menţionată şi-au exprimat opinia asupra acestei probleme de drept.
Deşi domnii judecători B. şi C. nu sunt în stare de incompatibilitate pentru soluţionarea unei contestaţii la executare întemeiate pe prevederile art. 598 alin. (1), lit. c) - C. proc. pen. (într-o asemenea ipoteză, prin prevederea legii, chiar completul de judecată care a pronunţat hotărârea se va pronunţa asupra contestaţiei la executare), întrucât prezenta contestaţie la executare este întemeiată atât pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. c) - C. proc. pen. cât şi pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. d) - C. proc. pen. (vizând reducerea pedepsei ca urmare a aplicării prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002), Curtea a apreciat în sensul că starea de incompatibilitate referitoare la motivele de contestaţie prevăzute de art. 598 alin. (1), lit. d) - C. proc. pen. (vizând constatarea stingerii pedepsei) împiedică respectivul complet de judecată să soluţioneze contestaţia la executare.
Aşa fiind, pentru a fi înlăturată suspiciunea rezonabilă la care face referire textul mai sus menţionat, în temeiul disp. art. 68 alin. (5) C. proc. pen., declaraţiile formulate de domnii judecători B. şi C., urmează a fi admise, iar potrivit art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se va dispune repartizarea aleatorie a cauzei."
Curtea a constatat că, deşi temeiul declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Prahova l-a constituit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi completul învestit cu soluţionarea declaraţiilor de abţinere a sesizat că, în concret, contestaţia la executare este întemeiată atât pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cât şi pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., menţionând expres că membrii completului din cadrul Curţii de Apel Ploieşti învestit cu soluţionarea cauzei sunt incompatibili, exclusiv prin raportare la cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind în stare de incompatibilitate pentru soluţionarea unei contestaţii la executare întemeiate pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dimpotrivă, într-un astfel de caz, potrivit legii, chiar completul care a pronunţat hotărârea fiind cel care trebuie să se pronunţe asupra contestaţiei la executare.
În considerentele încheierii prin care au fost soluţionate declaraţiile de abţinere nu se face referire expres la aceste dispoziţii legale care prevăd că o contestaţie la executare prin care se tinde la lămurirea hotărârii ce se execută (art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.), se soluţionează de însuşi completul care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită. Curtea învederează că este vorba despre prevederile art. 11 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti adoptat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.
În urma admiterii declaraţiilor de abţinere, s-a procedat la repartizarea aleatorie a cauzei, aceasta fiind repartizată spre soluţionare completului 5 APa.
La termenul din 03.07.2020, instanţa a subliniat că au intervenit unele modificări ale temeiului iniţial al contestaţiei la executare, în sensul că în forma finală a motivelor contestaţiei, s-a invocat, pe de o parte, că ar fi existat o cauză de nepedepsire prevăzută de legea specială, Legea nr. 39/2003, care ar fi trebuit să atragă din punctul de vedere al contestatoarei, încetarea procesului penal, şi, pe de altă parte, o nelămurire a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, contestaţia fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Ploieşti. De asemenea, a învederat că, potrivit legii, competentă să soluţioneze în primă instanţă contestaţia la executare întemeiată pe prev. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este instanţa care s-a pronunţat în primă instanţă ca instanţă de fond, iar în cazul prev. la lit. c), competentă este instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită. Curtea a arătat că, în ipoteza în care o contestaţie la executare a fost întemeiată pe cazuri de contestaţie la executare distincte, faţă de care competenţa de soluţionare este diferită, se pune problema dacă intervine o prorogare de competenţă a instanţei ierarhic superioare şi pentru cazul de contestaţie la executare care în mod normal ar atrage competenţa instanţei ierarhic inferioare, sau fiecare din aceste instanţe ar trebui să se pronunţe cu privire la cazul de contestaţie la executare de competenţa sa, existând în cazul de faţă posibilitatea unei disjungeri a contestaţiei întemeiate pe lit. d), urmată de declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova şi soluţionarea de către Curtea de Apel Ploieşti a contestaţiei întemeiate pe lit. c).
În aceste împrejurări, contestatoarea-condamnată, prin apărător ales, a precizat că motivele contestaţiei la executare, deşi aparent ar face incident articolul 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în realitate se subsumează cererilor formulate în ceea ce priveşte lămurirea dispozitivului, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Faţă de această precizare cu privire la temeiurile de fapt şi de drept ale contestaţiei la executare, Curtea, prin încheierea din data de 09.07.2020, a apreciat că nu se mai impune disjungerea judecării cauzei în privinţa cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi a constatat că temeiul în drept al contestaţiei la executare este art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Faţă de această precizare cu privire la temeiurile contestaţiei la executare, prin încheierea din data 08.09.2020, completul 5APa a dispus înaintarea cauzei completului iniţial învestit, şi anume, completul 3 APa, care a soluţionat prin Decizia penală nr. 801 din 29 iunie 2017 apelurile declarate în Dosarul nr. x/2008.
Astfel, s-a învederat că la momentul la care s-a primit dosarul la Curtea de Apel Ploieşti erau invocate atât cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., dar şi cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; s-a admis declaraţia de abţinere formulată de către membrii completului care au pronunţat decizia a cărei lămurire se cerea, tocmai în considerarea invocării şi a cazului de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Între timp, faţă de precizările de la termenul din 03.07.2020, s-a clarificat că obiectul sesizării instanţei îl reprezintă lămurirea hotărârii pronunţate de completul de apel, sub aspectul denunţurilor care au fost avute în vedere la reţinerea în beneficiul contestatoarei-condamnate a cauzei de reducere prevăzut de art. 19 din Legea privind protecţia martorilor, contestaţia la executare întemeindu-se pe prev. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti anterior citate, s-a apreciat că se impune înaintarea acestei cauze completului iniţial investit, C 3APa, care a pronunţat decizia al cărui dispozitiv se cere să fie lămurit, urmând ca acest complet să fixeze termen.
Completul C3APa a dispus prin încheierea din 06.10.2020 înaintarea cauzei completului învestit prin repartizare aleatorie - 5APa, faţă de "dispoziţiile încheierii din 24.04.2020, prin care s-a constatat incompatibilitatea completului 3APa de a soluţiona prezentul dosar, dar şi principiul repartizării aleatorii care, aşa cum este înscris în art. 11 din Legea nr. 304/2004, primează celui al continuităţii la care a făcut referire apărătorul ales al contestatoarei dând citire Deciziei nr. 14/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
Membrii completului 5 APa şi-au menţinut punctul de vedere potrivit căruia prezenta cauză se impune a fi soluţionată de completul care a pronunţat decizia penală a cărei lămurire se solicită, neintervenind modificări în privinţa situaţiei de fapt avute în vedere la pronunţarea încheierii din data de 08.09.2020; de asemenea, nici prin încheierea din data de 06.10.2020 nu au fost aduse argumente care să conducă la o reconsiderare a acestei poziţii anterior exprimate. Astfel, în continuare, este valabil faptul că, faţă de precizarea pe care contestatoarea-condamnată a adus-o la termenul din 03.07.2020 cu privire la temeiurile contestaţiei la executare, precizare pe care avea posibilitatea legală să o facă, având în vedere disponibilitatea ce guvernează materia contestaţiei la executare (a se vedea Decizia nr. 34/2006 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii), în acest moment, contestaţia la executare se întemeiază exclusiv pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., în raport de care, completul învestit cu soluţionarea declaraţiilor de abţinere ale membrilor completului C 3 APa, a menţionat expres că domnii judecători nu sunt incompatibili. Prin urmare, nu se poate reţine că prin dispoziţia de trimitere a cauzei la completul C3 APa s-ar încălca sau cenzura, într-un mod neprevăzut de lege, încheierea de soluţionare a declaraţiilor de abţinere, în condiţiile în care, ulterior pronunţării acestei încheieri, a intervenit o modificare a temeiurilor contestaţiei la executare tocmai în sensul renunţării de către contestatoarea-condamnată la temeiul faţă de care s-a apreciat că membrii completului C 3 APa sunt incompatibili (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.). Menţiunea din dispozitivul încheierii de soluţionare a declaraţiilor de abţinere, de admitere a declaraţiilor de abţinere formulate în cauză de către domnii judecători B. şi C. "de la soluţionarea Dosarului nr. x/2020 având ca obiect contestaţie la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. 1 lit. c) şi d) C. proc. pen..", nu poate fi interpretată în sensul că s-a apreciat că domnii judecători ar fi incompatibili atât în raport de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dar şi art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contrariul rezultând din înseşi considerentele încheierii, ci este vorba doar despre a preciza care este obiectul cauzei de la soluţionarea căreia domnii judecători s-au abţinut.
În ceea ce priveşte dispoziţia de soluţionare a contestaţiei la executare vizând lămurirea hotărârii ce se execută de către chiar judecătorii care au pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, aceasta se regăseşte în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, adoptat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, act administrativ cu caracter normativ în vigoare, a cărui legalitate sub acest aspect nu a fost contestată şi stabilită în modalităţile prevăzute de lege, şi a cărui respectare este obligatorie pentru magistraţi.
La termenul din 08.10.2020, completul 5 APa a pus în discuţie faptul întreruperii cursului justiţiei, cu consecinţa înaintării cauzei, în temeiul disp. art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a se pronunţa faţă de acest aspect.
Faţă de situaţia de fapt expusă mai sus, care presupune că două completuri ale secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Ploieşti, C 5APa şi C 3 APa, şi-au trimis reciproc spre soluţionare prezenta cauză, argumentând fiecare de ce cauza ar trebui soluţionată de celălalt complet, şi în condiţiile în care nu există o prevedere legală sau regulamentară care să reglementeze modalitatea de tranşare a unei astfel de situaţii, în sensul stabilirii completului care să soluţioneze prezenta contestaţie la executare, Curtea a apreciat că sunt întrunite condiţiile întreruperii cursului justiţiei, devenind incidente prevederile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., care atribuie în exclusivitate instanţei supreme competenţa de a se pronunţa în cazurile de întrerupere a cursului justiţiei.
Pentru a reţine că nu există o prevedere legală sau regulamentară care să reglementeze modalitatea de tranşare a unei astfel de situaţii, Curtea a avut în vedere că nu se pot aplica prin analogie dispoziţiile C. proc. pen. referitoare la conflictul negativ de competenţă, iar articolul 111 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti ("Dacă anterior luării oricăror măsuri procedurale de către completul căruia i-a fost repartizată cauza se constată o eroare la repartizarea acesteia, preşedintele de secţie sau preşedintele instanţei, după caz, stabileşte existenţa erorii şi necesitatea unei noi repartizări aleatorii") nu este incident, acest text având în vedere intervenţia preşedintelui de secţie doar în ipoteza sesizării unei erori la repartizare imediat după o primă repartizare a cauzei, anterior dispunerii oricăror măsuri, moment care a fost depăşit în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 136 C. proc. civ., care, în virtutea articolului 2 C. proc. civ., s-ar putea aplica şi în procedura penală în lipsa unor dispoziţii contrare în legislaţia procesual penală, Curtea a apreciat că, de asemenea, nu sunt incidente, vizând existenţa unui conflict între secţii ale aceleiaşi instanţe sau completuri ale aceleiaşi instanţe având specializare diferită, în cazul de faţă fiind vorba despre completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, având aceeaşi specializare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind repartizată aleatoriu completului de judecată nr. 2 Penal, cu termen de judecată la data de 20.10.2020.
Înalta Curte, examinând sesizarea Curţii de Apel Ploieşti având ca obiect întreruperea cursului justiţiei în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, prin interpretarea greşită a instituţiei procedurale "întreruperea cursului justiţiei" a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, în concluziile reprezentantului Ministerului Public s-a menţionat că, practic, este o situaţie juridică faţă de care nu sunt incidente nici reglementările "întreruperii cursului justiţiei" şi nici cele ale "conflictului de competenţă".
Este adevărat că legiuitorul român nu a clarificat expresia "întreruperea cursului justiţiei", aspect relevat şi de doctrina de specialitate, lăsând în sarcina literaturii juridice, dar mai ales a jurisprudenţei să identifice cazurile care constituie cazuri de întrerupere a cursului justiţiei.
Din jurisprudenţa extrem de restrânsă a instanţei supreme - consecinţă a ideii acceptate unanim că situaţiile care echivalează cu "întreruperea cursului justiţiei" au caracter excepţional, fiind extrem de rar întâlnite în practica judiciară de-a lungul anilor - se poate concluziona că această expresie presupune situaţia în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanţe judecătoreşti, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilităţii niciuneia dintre prevederile procedurale referitoare la competenţă, astfel încât nu se poate determina instanţa competentă a dispune o soluţie legală (de exemplu, dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză nu există un conflict negativ de competenţă, a restituit dosarul spre soluţionare instanţei civile de apel, iar aceasta a trimis cauza unei instanţe militare fără a respecta prevederile legale privind modul de sesizare al unei instanţe judecătoreşti, există un caz de întrerupere a cursului justiţiei, care se soluţionează, potrivit art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen.. anterior de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 5330 din 21 septembrie 2005).
Or, în prezenta cauză cauză penală, pretinsa "întrerupere a cursului justiţiei" este generată de interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale ori regulamentare pe fondul precizărilor apărării cu referire la cazul de contestaţie invocat, la interpretarea cazurilor de abţinere şi, mai ales, la efectele unei hotărâri de admitere a declaraţiilor de abţinere, iar nu o chestiune care ţine de "instanţa competentă" ori de "competenţa unei instanţe de a soluţiona o cauză penală", în sensul că, pe baza textelor C. proc. pen. şi pe baza textelor ROII nu s-ar putea stabili "completul de judecată" competent din cadrul instanţei investite cu soluţionarea cauzei.
În sfârşit, potrivit C. proc. pen. nu există "conflict de competenţă între două completuri de judecată din cadrul aceleiaşi instanţe/secţii a instanţei".
Înalta Curte menţionează şi un alt aspect care interesează soluţionarea cauzei:
Principiul disponibilităţii, recunoscut deopotrivă în procesul civil, dar şi în procesul penal, are aspecte particulare în acest ultim caz.
Principiul disponibilităţii implică, inerent, alegerea nu numai a căii de atac, a opţiunii pentru una sau alta dintre căile de atac, dar şi a opţiunii/alegerii unui cadru legal al cererii (temeiurile de drept invocate), a opţiunii pentru argumentele juridice, de fapt ori de natură probatorie, etc.
Înalta Curte constată că, în final, apărarea a precizat expres care este cazul pe care îşi întemeiază contestaţia, astfel că atât "instanţa competentă", potrivit C. proc. pen., cât şi "completul competent", potrivit ROII, se pot determina fără neînţelegeri cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei penale, neexistând un vid legislativ din care să rezulte că nu se poate stabili o instanţă competentă să judece cauza.
Celelalte aspecte invocate în hotărârile care au "justificat" trimiterea cauzei la Înalta Curte (efectele unor declaraţii de abţinere ori efectele unei încheieri de admitere a declaraţiilor de abţinere, motivarea efectivă de către condamnată a cazului de contestaţie, etc.) exced competenţelor de examinare ale Înaltei Curţi, urmând a fi soluţionate prin aplicarea la nivelul instanţei/secţiei instanţei a dispoziţiilor legale şi regulamentare care se referă la soluţionarea contestaţiilor la executare prin observarea cazului anume invocat de condamnat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge sesizarea Curţii de Apel Ploieşti având ca obiect întreruperea cursului justiţiei în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnata A., în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03 noiembrie 2020.
GGC - NN