Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 702/2020

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2020

Deliberând asupra contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1857 din 12 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Braşov, printre altele, s-a dispus, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.), ameninţare prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată C.), şantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D.) şi camătă prevăzută de art. 351 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen., în infracţiunile de ameninţare în formă continuată, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 din C. pen. (persoană vătămată B.), ameninţare în formă continuată, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 din C. pen. (persoană vătămată C.), şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D.) şi camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen.

În baza art. 193 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare în formă continuată (persoană vătămată B.).

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, cu ref. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 193 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare în formă continuată (persoană vătămată C.)

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, cu ref. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 207 alin. (1), (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) şi (5) din C. pen. şi art. 3 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată (persoană vătămată D.)

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu persoana vătămată D. pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D.), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 351 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) şi (5) din C. pen. şi art. 3 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de camătă.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menţionate, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, de 4 ani 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 1 an şi 2 luni închisoare, urmând astfel ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu persoana vătămată D. pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D.) pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 104 alin. (2) din C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului din executarea Sentinţei penale nr. 458 din 18 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Moreni, definitivă prin nerecurare la data de 16 mai 2012 şi s-a adiţionat la pedeapsa aplicată în cauză restul rămas neexecutat din sentinţa amintită, respectiv 207 zile (6 luni şi 27 zile închisoare), rezultând astfel o pedeapsă rezultantă de 6 ani, 2 luni şi 27 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu persoana vătămată D. pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D.) pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 29 aprilie 2015, ora 12:45 - 30 ianuarie 2015, ora 12:45, precum şi durata arestului preventiv din data de 30 ianuarie 2015 până în data de 30 martie 2015, durata arestului la domiciliu din data de 30 martie 2015 până la data de 29 mai 2015 şi durata arestului preventiv din data de 16 noiembrie 2015 până la data de 1 februarie 2016.

În temeiul art. 399 alin. (1) raportat la art. 211 şi art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A.

Pe latură civilă, s-a luat act că persoanele vătămate B., C. şi D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 5.950 euro şi 13.200 RON cu privire la care a fost instituit sechestru asigurător prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov din data de 30 ianuarie 2015 şi consemnate la E. conform recipiselor seria x nr. x din 2 februarie 2015 şi TA nr. x din 2 februarie 2015, aflate în volumul IV, dosar urmărire penală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov din 30 ianuarie 2015 asupra sumelor de 5.950 euro şi 13.200 RON.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 548/AP din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1857 din 12 octombrie 2016 a Judecătoriei Braşov.

În baza art. 422 din C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului şi perioada începând cu data de 18 februarie 2017 până la data de 21 iunie 2017, inclusiv.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Totodată, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul A. şi, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 548/AP din 21 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, la data de 23 octombrie 2017, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

Prin Decizia nr. 74/RC din data de 09 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 548/AP din 21 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Împotriva Deciziei nr. 74/RC din data de 9 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a formulat contestaţie la executare condamnatul A., invocând ca temei de drept art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. coroborat art. 16 alin. (1) din Constituţia României, art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 4 din Protocolul adiţional la Convenţie.

Cererea a fost înregistrată, iniţial, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 4 august 2020, sub nr. x/2020 şi repartizată, în mod aleatoriu, completului de judecată C5, cu prim termen de judecată fixat pentru data de 11 septembrie 2020.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 septembrie 2020, pronunţată de Completul C5 din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea contestaţiei pendinte la Completul C10 din cadrul aceleiaşi secţii, spre competentă soluţionare.

Pe cale administrativă, s-a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea contestaţiei la executare pendinte la data de 30 octombrie 2020, concluziile părţilor şi ale procurorului de şedinţă fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate, prin prisma excepţiei de necompetenţă invocată, din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 şi următoarele din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Braşov, în considerarea următoarelor argumente:

Procedura de soluţionare a contestaţiei la executare vizându-l pe condamnatul A. este guvernată de dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. care, în alin. (2), statuează că în cazul contestaţiei care vizează vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. - ipoteza speţei), cererea se adresează instanţei "care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

Dispoziţiile legale precitate disciplinează, aşadar, competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în funcţie de hotărârea asupra căreia poartă, în mod concret, nelămurirea ce constituie fundamentul cererii. Astfel, în ipoteza în care nelămurirea vizează o dispoziţie din hotărârea instanţei de fond, contestaţia la executare este de competenţa acestei instanţe, chiar şi în ipoteza în care hotărârea sa a fost atacată conform legii, fără a fi modificate, însă, în jurisdicţia superioară, dispoziţiile ce se execută. Numai în ipoteza în care nelămurirea vizează o dispoziţie pronunţată direct în hotărârea instanţei de apel sau recurs în casaţie, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei de control judiciar care a pronunţat respectiva hotărâre.

Stabilirea hotărârii asupra căreia poartă nelămurirea presupune, aşadar, identificarea precisă a aspectelor ce se impun a fi clarificate şi, în funcţie de natura acestora, a posibilităţii concrete pe care instanţa, prin prisma atribuţiilor jurisdicţionale specifice fiecărei faze procesuale în parte, o are în elucidarea lor.

Aplicând acest algoritm de interpretare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, în raport de solicitările concrete ale contestatorului A., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare vizându-l pe condamnat este Judecătoria Braşov, în prezent, contestatorul aflându-se în executarea pedepsei aplicată prin Sentinţa penală nr. 1857 din 12 octombrie 2016 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 548/AP din 21 iunie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală prin care a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.

Se constată astfel că dispoziţiile Sentinţei penale nr. 1857 din 12 octombrie 2016 a Judecătoriei Braşov, astfel cum acestea se execută la acest moment, nu au fost modificate în calea de atac a apelului şi nici în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie.

Or, Înalta Curte nu poate primi susţinerile contestatorului potrivit cărora acesta a formulat contestaţie la executare conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. împotriva Deciziei nr. 74/RC din 9 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, deoarece această hotărâre a fost pronunţată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnat întemeiată în drept pe dispoziţiile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

Niciuna dintre criticile contestatorului A. nu vizează vreo nelămurire cu privire la hotărârea pronunţată de instanţa supremă.

De altfel, Înalta Curte remarcă faptul că încă de la termenul de judecată din 25 septembrie 2020, procurorul de şedinţă a formulat concluzii de trimitere a cauzei la Judecătoria Braşov, spre competentă soluţionare, în raport de precizările concrete ale contestatorului din cadrul şedinţei de la acea dată, arătând, în mod explicit, că indiferent de dispoziţiile pe care condamnatul îşi întemeiază în drept cererea, respectiv pe art. 598 alin. (1) lit. c) sau lit. a) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei pendinte nu revine, în niciun caz, instanţei supreme.

În consecinţă, având în vedere că a fost precizat temeiul de drept al cauzei pendinte de către contestator la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2020 şi menţinut în cadrul şedinţei de judecată din data de 30 octombrie 2020 vizând incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., pentru argumentele prezentate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite cauza având ca obiect contestaţia la executare formulată de condamnatul A. la Judecătoria Braşov, spre competentă soluţionare.

Potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza având ca obiect contestaţia formulată de condamnatul A. la Judecătoria Braşov, spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM