Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 96 din data de 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul A., fiind obligat la plata sumei de 150 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 101 din 13 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău (Dosar nr. x/2018), definitivă la data de 13 decembrie 2018, în temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) şi b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind transferul persoanei condamnate A., deţinut într-un loc de detenţie din Marea Britanie, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii şi, în consecinţă, s-a recunoscut sentinţa penală cu nr. de referinţă x, pronunţată în data de 6 mai 2016 de Curtea Coroanei Canterbury, s-a constatat că prin această hotărâre penală, persoana transferabilă A. - cu date cunoscute, a fost condamnată la pedeapsa principală de 13 ani şi 3 luni închisoare, extinsă cu 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de secţiunea 226A, cap. 42 din Legea infracţiunilor sexuale 2003.
S-a constatat că fapta pentru care s-a dispus condamnarea persoanei transferabile este încriminată şi de legea penală română prin art. 218 alin. (1) şi (3) lit. f) C. pen.
În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a adaptat pedeapsa aplicată de statul solicitant şi s-a redus cuantumul pedepsei principale de 13 ani şi 3 luni închisoare, extinsă cu 3 ani, până la maximul special al pedepsei în cuantum de 12 ani închisoare, prevăzut de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei principale de 12 ani închisoare ca urmare a adaptării pedepsei de 13 ani şi 3 luni închisoare, extinsă cu 3 ani termen de extensie (supraveghere) aplicată de Curtea Coroanei Canterbury prin sentinţa penală sentinţa penală cu nr. de referinţă x, până la maximul special al sancţiunii prevăzut de 218 alin. (1) şi (3) lit. f) C. pen.
În temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare britanice durata deja executată, începând cu data de 20 noiembrie 2015 la zi.
După transferarea sa în România, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 101 din 13 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău (Dosar nr. x/2018), definitivă la data de 13 decembrie 2018, formându-se la Curtea de Apel Bacău prezentul dosar. În susţinerea contestaţiei la executare, contestatorul A. a arătat că este nemulţumit de pedeapsa ce o execută, aceasta fiind prea mare şi, în opinia sa, se impune reducerea cuantumului pedepsei ca urmare a faptului că a recunoscut comiterea infracţiunii, astfel că se aplică reducerea pedepsei cu 1/3 conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., contestatorul fiind nemulţumit de modalitatea în care a fost adaptată pedeapsa de către instanţa română.
Contestaţia la executare reprezintă procedeul jurisdicţional prevăzut de legea procesual penală pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive. Potrivit art. 598 C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În situaţia prevăzută de art. 598 lit. d) C. proc. pen., cazurile ce ţin de stingerea ori micşorarea pedepsei trebuie să intervină ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de aceasta la data soluţionării cauzei.
Curtea a constatat că, în prezenta speţă, contestatorul A. invocă faptul că se impune reducerea pedepsei ce o execută cu 1/3 conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., legea procesual penală română, însă acest aspect nu constituie o cauză de stingere sau micşorare a pedepsei pentru a putea fi analizat pe calea contestaţiei la executare. Odată recunoscută hotărârea străină de condamnare, executarea acesteia are loc potrivit dispoziţiilor din legislaţia română, însă, în cadrul contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat. În cadrul contestaţiei la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive. Or, contestatorul invocă tocmai nelegalitatea şi netemeinicia pedepsei ce o execută, aspecte ce nu pot face obiectul analizei în contestaţia la executare promovată în prezenta speţă.
Mai mult, Curtea a observat că motivele invocate de contestator vizează fondul cauzei, motive ce pot face obiectul unei căi de atac, ci nu a contestaţiei la executare. Însă, conform art. 156 alin. (4) cu referire la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, competenţa judecării unei căi de atac, exercitate de către persoana condamnată, după transferarea în statul de executare, în vederea desfiinţării sau modificării hotărârii judecătoreşti de condamnare, aparţine instanţei de condamnare din statul emitent a cererii de recunoaştere hotărâre străină.
Împotriva Sentinţei penale nr. 96 din data de 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie condamnatul A.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul condamnat A., în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Astfel, contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.
În speţa de faţă, prin cererea formulată condamnatul nu a invocat în mod expres niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., însă a susţinut faptul că pedeapsa aplicată de către instanţa străină şi recunoscută de către Curtea de Apel Bacău este prea mare şi a solicitat, ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să îi fie redusă cu 1/3 pedeapsa aplicată, conform dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. ca urmare a recunoaşterii faptelor pentru care a fost condamnat, astfel încât instanţa a constatat că obiectul cauzei este reprezentat de o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa fondului a reţinut că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. întrucât pe calea contestaţiei la executare formulată în baza art. 598 din C. proc. pen. nu poate fi pusă în discuţie legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare dintr-un alt stat în condiţiile în care această hotărâre a fost recunoscută pe cale principală de o instanţă din România.
În acest sens, se constată că prin Sentinţa penală nr. 101 din 13 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău a fost recunoscută sentinţa aplicată de instanţa din Anglia prin care contestatorul fusese condamnat la pedeapsa principală de 13 ani şi 3 luni închisoare, extinsă cu 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol, a fost adaptată pedeapsa aplicată de statul solicitant şi s-a redus cuantumul pedepsei principale până la maximul special al pedepsei în cuantum de 12 ani închisoare, prevăzut de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei principale şi s-a dedus din pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare britanice durata deja executată, începând cu data de 20 noiembrie 2015 la zi.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
În cauză, criticile contestatorului privesc pedeapsa recunoscută şi adaptată prin Sentinţa penală nr. 101/2018 a Curţii de Apel Bacău, în sensul că nu a beneficiat de reducerea cu o treime a pedepsei ca urmare a recunoaşterii faptelor, conform dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
Or, acestea nu se circumscriu cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin prezenta contestaţie la executare nefiind relevat faptul că au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind contestat cuantumul pedepsei pe care o execută ca urmare a recunoaşterii de către Curtea de Apel Bacău a hotărârii străine şi adaptării pedepsei aplicate.
În consecinţă, având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, precum şi faptul că prin intermediul contestaţiei la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea, nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive şi nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, instanţa fondului a apreciat că nu este incident cazul de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată legală şi temeinică sentinţa penală atacată, neexistând motive pentru reformarea acesteia, astfel încât, în baza art. *4251 alin. (7) pct. 1 lit. b), va) respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 96 din data de 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 96 din data de 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2020.
Procesat de GGC - LM