Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii.
S-a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile din Statele Unite ale Americii, a lui A., cetăţean român B., născut la data de 15.05.1985 în Alexandria, x, faţă de care a fost emis rechizitoriu nr. x şi un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, la data de 19.09.2019.
Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută pentru 24 ore, la data de 03.12.2020 ora 12:30.
În temeiul art. 13 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre.
În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) şi art. 20 alin. (2) teza a II-a din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), cheltuielile judiciare ocazionate de desfăşurarea procedurii de extrădare, rămân în sarcina statului român, fiind suportate conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 (republicată).
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 19.09.2019 a fost înregistrat, sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, rechizitoriul prin care numitul A. este inculpat pentru comiterea următoarelor infracţiuni:
Cap de acuzare 1: Conspiraţie la comiterea unor infracţiuni "RICO" - Organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 ani.
Cap de acuzare 7: Conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1349 şi 1343 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.
Cap de acuzare 8: Conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea de până la 20 de ani.
Urmare a rechizitoriului, la data de 20.09.2019, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare pe numele lui A., mandat care rămâne valabil şi poate fi pus în aplicare pentru infracţiunile expuse anterior.
În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei extrădabile A. faptul că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetăţeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitaţii online, procedând ulterior la operaţiuni de spălare de bani prin reţeaua Alexandria Online Action Fraud (AOAF). Astfel, numitul A. şi ceilalţi membri ai reţelei AOAF postau anunţuri false pe site-uri de vânzări online şi cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole de lux, cum ar fi autovehicule. Ulterior, solicita persoanelor interesate plata, iar sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziţionarea de bitcoin şi transferate în afara Statelor Unite.
Autorităţile judiciare americane au transmis prin intermediul Ministerului Justiţiei documentele prevăzute de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, respectiv:
- Rechizitoriul nr. x, aflat pe rolul Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba A);
- Mandatul de arestare nr. 5:19-CR-157REW emis la data de 20.09.2019 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba B);
- copia dispoziţiilor legale aplicabile în cauză (proba C);declaraţia sub jurământ a ofiţerului echipei speciale C. (proba D);
- fotografii ale numitului A. (proba E).
Examinând documentele transmise de statul solicitant, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile A. îşi regăsesc corespondent în legislaţia penală română actuală, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., fraudă informatică, prev. de art. 249 C. pen., efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen. şi spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată.
Din analizarea acestor documente, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale extrădării, prev. de dispoziţiile art. 24, art. 26 şi art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, precum şi art. 24 din Convenţia Consiliului Europei privind Criminalitatea Informatică adoptată la Budapesta la data de 23 noiembrie 2001.
De altfel, aceste aspecte au fost comunicate şi de către Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară care, prin Adresa nr. x/2020 din data de 25.11.2020, în urma controlului de regularitate efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, a precizat următoarele:
- Persoana a cărei extrădare se cere este cetăţean român,
- Între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 8 mai 2009,
- Extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008,
- La cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, traduse în limba română,
- Nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Autorităţile judiciare americane au solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Tratat, predarea bunurilor, documentelor şi dovezilor aflate în posesia persoanei extrădabile A. la momentul depistării. Solicitarea face obiectul cererii de asistenţă judiciară internaţională în materie penală înregistrată la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală sub nr. x/2020, unitate de parchet care va proceda la predarea bunurilor, aşa cum rezultă din adresa din data de 03.12.2020.
Curtea a constatat că, în cauză nu sunt incidente nici unele din motivele de refuz prevăzute de art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 302/2004, fiind întrunite condiţiile extrădării potrivit art. 52 alin. (1) lit. c). din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că persoana extrădabilă A., nu a înţeles să formuleze opoziţie la extrădare în sensul dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, aspect arătat în mod clar şi de către apărătorul său ales, afirmaţiile potrivit cărora este nevinovat, şi solicitarea de administrare de probe în vederea stabilirii nevinovăţiei, nefiind relevante în cadrul acestei proceduri.
În acest sens, Curtea a reamintit că în cadrul acestei proceduri, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Legea 302/2004, Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării, iar potrivit art. 52 alin. (3) din Legea 302/2004, în cazul în care Curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.
Curtea a mai mai constatat că persoana extrădabilă A. a precizat că în ipoteza, în care va fi extrădat, înţelege să beneficieze de drepturile conferite de regula specialităţii.
În fine, raportat la dispoziţiile stricte prevăzute de art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 57 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea extrădării, sub forma arestului la domiciliu, astfel cum a fost solicitată de către persoana extrădabilă, prin apărător ales, nu poate fi dispusă în mod legal.
Împotriva Sentinţei penale nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, persoana extrădabilă A. a formulat contestaţie.
Prin motivele de contestaţie susţinute oral de apărătorul ales al contestatorului, s-a solicitat, în principal, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanţa a apreciat în mod greşit că persoana extrădabilă nu a formulat opoziţie la extrădare, conform dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar pe de altă parte, nu au fost respectate prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care impun ca statul solicitant să dea asigurări că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.
În subsidiar, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei, sub aspectul dispunerii măsurii arestării provizorii faţă de persoana extrădabilă, solicitându-se înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu.
Examinând Sentinţa penală nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin prisma criticilor de contestaţie formulate, precum şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Contestatorul persoană extrădabilă A. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul înregistrat la 19.09.2019 sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, pentru comiterea următoarelor infracţiuni:
Cap de acuzare 1: Conspiraţie la comiterea unor infracţiuni "RICO" - Organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 ani.
Cap de acuzare 7: Conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1349 şi 1343 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.
Cap de acuzare 8: Conspiraţie la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secţiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea de până la 20 de ani.
În fapt, în sarcina contestatorului persoană extrădabilă A., s-a reţinut faptul că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetăţeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitaţii online, procedând ulterior la operaţiuni de spălare de bani prin reţeaua Alexandria Online Action Fraud (AOAF). Astfel, numitul A. şi ceilalţi membri ai reţelei AOAF postau anunţuri false pe site-uri de vânzări online şi cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole de lux, cum ar fi autovehicule. Ulterior, solicita persoanelor interesate plata, iar sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziţionarea de bitcoin şi transferate în afara Statelor Unite.
Totodată, pe numele contestatorului persoană extrădabilă a fost emis de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky Mandatul de arestare nr. 5:19-CR-157REW din data de 20.09.2019.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale, la care România este parte în situaţiile nereglementate.
Dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd următoarele:
(1) Cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale multilaterale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;
b) persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant;
c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) şi c), atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, o condiţie suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.
(3) Cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
(4) În scopul constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) - (3), Ministerul Justiţiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competentă a statului solicitant.
Astfel, din perspectiva dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, prioritar, omisiunea aplicării de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât se impunea ca prima instanţă să facă demersuri, prin Ministerul Justiţiei, pentru a solicita autorităţilor statului american emiterea unor acte prin care să se dea asigurări suficiente că, în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate, contestatorul persoană extrădabilă va fi transferat în vederea executării pedepsei în România.
În consecinţă, se apreciază ca fiind întemeiată critica formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. privind nerespectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, impunându-se desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate doar în privinţa măsurii extrădării şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate.
Cu privire la măsura arestării provizorii în vederea extrădării dispusă faţă de contestatorul persoană extrădabilă A., se constată că soluţia primei instanţe este legală, arestarea provizorie fiind singura în măsură să preîntâmpine sustragerea persoanei extrădabile de la procedura extrădării.
Faţă de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va complini hotărârea atacată, în ceea ce priveşte durata măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile şi va stabili că aceasta este de 15 zile, de la 3 decembrie 2020 până la 17 decembrie 2020.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată doar în privinţa măsurii extrădării şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Va stabili că durata măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile este de 15 zile, de la 3 decembrie 2020 până la 17 decembrie 2020.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată doar în privinţa măsurii extrădării şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Stabileşte că durata măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile este de 15 zile, de la 3 decembrie 2020 până la 17 decembrie 2020.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.
GGC - NN