Asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1587/17.10.2019 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul penal nr. x/2016 s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (6), (8) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1968 şi art. 124 C. pen./1968, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen./1968 şi art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (6), (8) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1968 şi art. 124 C. pen./1968, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen./1968 şi art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Bacău nr. x/P/2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. şi B. reţinându-se, în esenţă că:
- inculpatul A. la data de 22.11.2011, a redactat şi semnat un document reprezentând plângere împotriva soluţiei adoptată în Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care şi-a arogat în mod ilegal calitatea de avocat şi a folosit fără drept denumirile de "Barou" şi "U.N.B.R."
- inculpatul B. constând în aceea că la data de 22.11.2011 a semnat un document reprezentând plângere împotriva soluţiei adoptată în Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, arogându-şi în mod ilegal calitatea de avocat şi folosind fără drept denumirile de "Barou" şi "U.N.B.R.", iar la data de 26.01.2012 a adresat o cerere Judecătoriei Bacău pentru termenul de judecată din data de 31.01.2012 acordat în Dosarul nr. x/2011, în care şi-a arogat din nou calitatea de avocat şi a folosit fără drept denumirile "barou" şi "U.N.B.R.".
Instanţa de fond a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la faptele pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată şi a dispus încetarea procesului penal.
Inculpaţii A. şi B. au cerut continuarea procesului penal.
Având în vedere că nu au fost identificate elemente de fapt, stări, situaţii ori împrejurări diferite de cele expuse în situaţia de fapt nu au fost administrate probe suplimentare care să conducă spre altă situaţie de fapt ori de drept şi întrucât potrivit art. 16, alin. (1), lit. a)-d) C. proc. pen. acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea; d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; şi având în vedere că nu au fost constatate niciunul dintre cazurile prevăzute de norma juridică de drept procesual mai sus arătată, instanţa a pronunţat aceeaşi soluţie, respectiv, în temeiul art. 396 alin. (6), (8) C. proc. pen. art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. art. 18 C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1968 şi art. 124 C. pen./1968, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor.
Împotriva mai sus menţionatei hotărâri au declarat apel inculpaţii A. şi B..
Inculpat A. a invocat că a fost judecat de o instanţă necompetentă material, întrucât la data faptelor acesta era avocat în Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, cu sediul în Bacău, strada x, nr. 267/A/3; că a făcut dovada că este înscris în Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, precum şi faptul că este salariat în profesia de avocat;că atât Baroul Bacău, cu sediul în Bacău, strada x, 12/D, cât şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, cu adresa în Splaiul Independenţei, nr. 5 Bucureşti nu au acte de identificare în calitate de persoană juridică şi că nu există probe că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
La rândul său, apelantul - inculpat B. a invocat în principal faptul că în cauză există autoritate de lucru judecat, sens în care au fost menţionate două rezoluţii de scoatere de sub urmărire penală, dispuse în dosarele nr. x/2008 şi y/2008, fără a fi indicat emitentul acestora.
Apelantul-inculpat B. a făcut referiri la aplicarea principiului non bis in idem, în considerarea faptului că pentru aceleaşi fapte ar fi fost dispuse soluţii de neîncepere a urmăririi penale.
A mai precizat apelantul că după pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei în interesul legii 15/21.09.2015, acesta a încetat să practice acte specifice profesiei de avocat, iar pentru activitatea anterioară acestei decizii acesta a avut reprezentarea că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, dubiile profitând inculpatului.
În ceea ce priveşte redactarea plângerii împotriva soluţiei din Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpatul a arătat că a fost efectuată de numitul C..
În apel nu s-a solicitat administrarea de probatorii.
Prin Decizia penală nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 în temeiul art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanţii - inculpaţi B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 1587 din 17.10.2019 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2016.
În conformitate cu prevederile art. 275, alin. (2) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului câte 200 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că inculpatului A. nu a făcut dovada calităţii de avocat, în cadrul unui barou legal constituit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995, astfel cum au fost interpretate şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia în interesul legii 15/21.09.2015 acesta fiind condamnat pentru fapte similare, de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prin sentinţele penale nr. 1631/2014 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1002/2014 a Curţii de Apel Bacău, respectiv Sentinţa penală nr. 17/2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin decizia penală 251/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Referitor la aplicarea principiului ne bis in idem constă în identitatea de fapte (s.n.) între cele care s-au aflat la originea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, respectiv cele care au generat procedura penală finalizată cu trimiterea în judecată.
Instanţa de apel a reţinut că argumentele expuse în motivele de apel ar putea fi primite în cauză, în ipoteza în care ar fi întrunite condiţiile de similaritate mai sus expuse între faptele pentru care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale şi cele care au făcut obiectul sesizării penale.
Or, în cauza de faţă, faptele care au generat punerea sub acuzare au fost săvârşite în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2012, iar soluţiile de neîncepere a urmăririi penale invocate au fost dispuse pentru alte fapte, anterioare perioadei menţionate. Nefiind astfel îndeplinită condiţia identităţii de fapte, în cauză nu poate fi dispusă încetarea procesului penal faţă de inculpaţi, în considerarea principiului ne bis in idem.
În ceea ce priveşte motivele de apel care vizează fondul cauzei, s-a reţinut că ambii inculpaţi au invocat faptul că unul dintre înscrisurile la care face referire acuzarea, respectiv plângere împotriva soluţiei din Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost redactat de către o altă persoană. Această împrejurare nu este însă aptă să conducă la stabilirea nevinovăţiei, întrucât ceea ce li se impută efectiv inculpaţilor este folosirea, în mod nelegitim, în faţa organelor judiciare, a înscrisului menţionat, precum şi invocarea în aceleaşi condiţii şi împrejurări a termenilor specifici de "avocat" şi "barou".
Împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, la data de 26 august 2020 ambii inculpaţi B. şi A. au formulat recurs în casaţie.
În motivarea scrisă inculpaţii au solicitat admiterea cererilor de recurs în casaţie, casarea deciziei recurate şi, pe fond, în rejudecare, să fie dată o noua reinterpretarea şi o noua reevaluare a probelor administrate şi să fie administrate înscrisuri noi aflate în legătură cu cauza şi pronunţarea unei soluţii de achitare.
Inculpaţii au solicitat schimbarea temeiului de drept al achitării din cel prevăzut de art. 16 alin. (1), lit. f) C. proc. pen. în cel prevăzut de art. 16 alin. (1), lit. e). teza a III-a C. proc. pen., cu aplicarea art. 6 C. proc. pen. privind intervenirea ne bis in idem.
Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, pct. 8, pct. 9 şi pct. 14 C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 30 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au fost admise în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, numai cu privire de cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. "în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente" şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.." în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Referitor la cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 9 şi pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că acestea au fost abrogate prin art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515/14.08.2013.
Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 28 octombrie 2020, când au avut loc dezbaterile, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi B. şi A. au invocat ca prim caz de recurs în casaţie prevederile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când:" în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente".
Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când judecata a fost făcută de o instanţă inferioară celei legal competente, după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa intervenind în cursul judecăţii.
În sfera acestui caz de recurs în casaţie inculpaţii au arătat că au fost judecaţi în fond de o instanţa necompetenta material din punct de vedere al calităţii persoanelor, deoarece la data faptelor care au făcut obiectul cercetării penale şi al trimiterii în judecata pentru exercitarea fără drept a profesiei şi pentru folosirea fără drept a denumirilor de Barou, U.N.B.R., avocat, ambii inculpaţi erau înscrişi ca avocaţi în barouri, membre în U.N.B.R., din care: A. înscris în Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România iar B., era înscris în Baroul Ilfov, membru în Uniunea Naţionala a Barourilor din România, denumita succesoare a Uniunii Avocaţilor din România.
Susţinerile recurenţilor inculpaţi B. şi A. sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele argumente:
Potrivit art. 438 alin. (2) C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
Analizând decizia recurată Înalta Curte constată că aceste critici au fost invocate şi cu ocazia judecăţii cauzei în apel, iar în cuprinsul hotărârii atacate instanţa s-a pronunţat deja asupra cestor aspecte.
Atât cu ocazia dezbaterilor cât şi din conţinutul motivelor scrise de recurs în casaţie, inculpaţii susţin că structura în care au activat îndeplinea cerinţele de legalitate pentru activitatea de avocatură.
Aşa cum s-a arătat deja, inculpaţii B. şi A. au fost trimişi în judecată tocmai pentru săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.
Prin urmare, inculpaţii nu a făcut dovada calităţii de avocat, în cadrul unui barou legal constituit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995, astfel cum au fost interpretate şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia în interesul legii nr. 15/21.09.2015, motiv pentru care cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., nu este incident în speţă.
Inculpaţii au mai invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.." în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", în susţinerea căruia au arătat că instanţa de apel în mod greşit a dispus încetarea procesului penal fără a intra în cercetarea fondului iar menţinerea soluţiei doar pe intervenirea prescripţiei răspunderii penale este neîntemeiată cât timp ambii inculpaţi au cerut continuarea judecaţii.
În opinia inculpaţilor instanţa de apel ar fi trebuit să schimbe încadrarea şi să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 6 C. proc. pen., în aplicarea conceptului ne bis in idem, cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h), şi) lit. i), C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Astfel, în speţă, se constată că instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel au constatat în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1968 şi art. 124 C. pen./1968, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 C. pen./1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi folosirea fără drept a denumirilor specifice profesiei de avocat, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen./1968 şi art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
Potrivit art. 26, alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (1) "Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale".
Potrivit art. 281 C. pen./1969 "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă, şi întrucât potrivit art. 60, alin. (6) din Legea nr. 51/1995. "Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".
Totodată, conform art. 122 alin. (1) lit. d), e) C. pen./1969 termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt:
- d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
- e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda, iar din norma juridică prevăzută de art. 124 C. pen./1969 rezultă că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 C. pen./1969 este depăşit cu încă jumătate.
În esenţă, inculpaţii au solicitat pe calea recursului în casaţie pronunţarea unei soluţii de încetarea procesului penal, în considerarea principiului ne bis in idem.
Înalta Curte, reaminteşte că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., este incident atunci când în mod greşit încetarea procesului penal.
Or, în cauza de faţă, faptele care au generat punerea sub acuzare a inculpaţilor au fost săvârşite în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2012, motiv pentru care în mod legal s-a dispus încetarea procesului penal, motiv pentru care cazul de casare invocat nu este incident în speţă.
Celelalte aspectele invocate de inculpaţi în conţinutul motivelor scrise de recurs dar şi cu ocazia dezbaterilor, care au avut loc nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate ci de netemeinicie, excedând cadrului procesual de faţă.
Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în Dosarul nr. x/2016.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în Dosarul nr. x/2016.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2020.
GGC - GV