Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1375/2019 pronunţată la data de 11 decembrie 2019 de către Judecătoria Piteşti, secţia penală, în baza art. 50 C. pen. şi art. 585 C. proc. pen., s-a dispus declinarea cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Argeş, reţinându-se că la data de 25 octombrie 2019 petentul condamnat a formulat, în temeiul art. 585 C. proc. pen., o cerere de modificare a pedepselor în executarea cărora se află.
Prin Sentinţa penală nr. 34 din data de 27 februarie 2020 a Tribunalului Argeş, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect alte modificări ale pedepsei (art. 585 C. proc. pen.) formulată de petentul A., în favoarea Curţii de Apel Piteşti, constatându-se, în esenţă, că prin cererea petentului acesta a solicitat descontopirea şi recontopirea în mod corect a pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentinţa în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii şi deducerea în mod corespunzător a perioadelor de detenţie pe care le-a executat.
În cauză, Tribunalul Argeş a reţinut că petentul se află în executarea unei pedepse ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 70 din 14 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin neapelare la data de 26 iunie 2019, în baza căreia a fost emis MEPI nr. x/26 iunie 2019.
Astfel, constatând că petentul A. execută o pedeapsă aplicată de Curtea de Apel Ploieşti şi este încarcerat în PNT Mioveni, potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Piteşti - instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Curtea de Apel Piteşti a fost învestită cu soluţionarea cererii la data de 3 aprilie 2020.
Prin Sentinţa penală nr. 51/F din data de 27 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Mioveni.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că persoana condamnată solicită o descontopire a unei pedepse rezultante care a fost realizată de către o instanţă din Italia şi ulterior recunoscută prin Sentinţa penală nr. 70 din 14 iunie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, apreciindu-se că, în realitate, contestatorul solicită o nouă contopire efectuată după dispoziţiile din legea română.
La solicitarea instanţei, a fost comunicată de către Curtea de Apel Ploieşti copie de pe Sentinţa penală nr. 70 din 14 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019. În baza acestei hotărâri a fost emis MEPI nr. 73 din 26 iunie 2019 ataşat în fotocopie la dosarul Tribunalului Argeş.
Analizând cererea petentului, instanţa a apreciat că aceasta este inadmisibilă, întrucât Curtea de Apel Ploieşti s-a pronunţat deja cu privire la contopire, soluţionând cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii străine, prin urmare există autoritate de lucru judecat cu privire la această împrejurare.
S-a menţionat că solicitarea formulată de către petent de contopire potrivit legii române a fost analizată în mod expres de către Curtea de Apel Ploieşti, care în considerentele Sentinţei penale nr. 70 din 14 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 a arătat că "prin Decizia nr. 23/2009 RIL, ICCJ a statuat că în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie sa se observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen..".
Instanţa a constatat că în situaţia de faţă, aspectele invocate de contestator au fost puse în discuţia unei instanţe de judecată (Curtea de Apel Ploieşti), care a analizat dispoziţiile Legii nr. 302/2004 coroborate cu dispoziţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la tratamentul penal al concursului de infracţiuni şi s-a pronunţat cu privire la acesta, apreciind că pedeapsa rezultantă pe care o execută persoana condamnată este de 6 ani, 2 luni şi 28 zile închisoare, sentinţa de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine dobândind autoritate de lucru judecat.
În consecinţă, prima instanţă a apreciat că solicitarea contestatorului de a se reveni asupra hotărârii judecătoreşti definitive pe calea contestaţiei este inadmisibilă, motiv pentru care, în baza art. 585 C. proc. pen., s-a dispus respingerea contestaţiei.
*****
Împotriva Sentinţei penale nr. 51/F din data de 27 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 iunie 2020, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 23 octombrie 2020, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului şi ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată în cauză de contestatorul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerentele:
Potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:
a) concursul de infracţiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediară;
d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
În speţă, contestatorul condamnat A. nu se află în niciuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile legale anterior menţionate, în condiţiile în care aşa cum în mod corect s-a reţinut în cauză se solicită o descontopire a unor pedepse stabilite prin hotărârile străine de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Italia şi care au făcut ulterior obiectul procedurilor de recunoaştere şi transfer în condiţiile Legii nr. 302/2004, prin Sentinţa penală nr. 70 din data de 14 iunie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul nr. x/2019, definitivă, dispunându-se executarea de către persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a pedepsei de 6 ani, 2 luni şi 28 zile închisoare, astfel cum s-a stabilit prin Decizia de executare a pedepselor concurente nr. S.I.E.P. nr. 294/2018 emisă de Biroul Executări Penale din cadrul Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Tivoli, Italia, recunoscută în cauză prin sentinţa menţionată.
Astfel, prin Sentinţa penală nr. 70 din 14 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 26 iunie 2019, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei nr. 2116 din 17 pronunţată la 12 octombrie 2017 de Tribunalul din Tivoli, Italia, definitivă la 19 decembrie 2017, precum şi a Deciziei de executare a pedepselor concurente cu număr S.I.E.P. nr. 294/2018 a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Tivoli - Biroul de Executări Penale.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 34 CC din 10 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la 4 decembrie 2018, au fost recunoscute Sentinţa penală nr. 804/2015 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul Ordinar din Velletri, definitivă la 8 noiembrie 2017 şi Sentinţa penală nr. 16880/2014 R.G. din 5 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Roma, definitivă la 22 decembrie 2014, privind condamnarea numitului A., dispunându-se transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei rezultante de 5 ani, 7 luni şi 28 de zile închisoare.
Totodată, s-a luat act că prin Decizia de executare a pedepselor concurente cu număr S.I.E.P. nr. 294/2018 a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Tivoli - Biroul de Executări Penale, s-a stabilit că restul de pedeapsă pe care condamnatul A. trebuie să îl execute în temeiul celor trei sentinţe menţionate, inclusiv în temeiul Sentinţei penale nr. 2116 din 17 pronunţată la 12 octombrie 2017 de Tribunalul din Tivoli, este de 6 ani, 2 luni şi 28 de zile închisoare, dispunându-se în consecinţă executarea în România a acestei pedepse, astfel cum s-a stabilit prin decizia a cărei recunoaştere şi executare s-a dispus în cauză.
În concret, cu privire la persoana condamnată A., s-a constatat că deşi s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea mai multor infracţiuni, acestuia i-a fost aplicată o singură pedeapsă (6 ani, 2 luni şi 28 zile închisoare), autorităţile judiciare din Italia printr-o decizie de contopire stabilind, prin cumul aritmetic, pedeapsa pe care condamnatul trebuie să o execute, solicitându-se recunoaşterea deciziei de executare a pedepselor concurente anterior menţionată.
În procedura reglementată de Legea nr. 302/2004 privind recunoaşterea hotărârii de condamnare, instanţa a avut în vedere că prin Decizia nr. 23/2009 pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie sa se observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen.
Prin urmare, în această procedură, instanţa a constatat că natura pedepsei aplicate, închisoarea, corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea penală română, precum şi că durata acesteia este compatibilă cu legea română.
Aşa fiind, în cauză în mod corect prin sentinţa penală atacată, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. în baza dispoziţiilor art. 585 C. proc. pen., constatând existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa de recunoaştere şi executare a hotărârilor străine - Sentinţa penală nr. 70 din 14 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 26 iunie 2019, prin care au fost analizate inclusiv aspectele invocate de contestator cu privire la pedeapsa în executarea căreia se află în prezent.
Astfel, reţinându-se că petentul A. solicită în concret să se realizeze o contopire potrivit legii române a pedepselor aplicate prin hotărârile străine de condamnare ce au fost recunoscute prin sentinţa penală definitivă anterior menţionată în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia acesta se află (MEPI nr. 73/371/42/2019 din 26 iunie 2019 - dosar Tribunalul Argeş), Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată în cauză, în mod judicios prima instanţă a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 585 C. proc. pen.
În consecinţă, se constată că soluţia atacată în cauză este legală şi temeinică, motiv pentru care instanţa de control judiciar va respinge ca nefondată contestaţia de faţă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 51/F din data de 27 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondată.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 51/F din data de 27 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2020.
GGC - CL