Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 859/2020

Şedinţa publică din data de 22 decembrie 2020

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 215 din 04 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 15 noiembrie 2019 de autorităţile judiciare din Germania - Judecătoria Heilbronn, în dosarul nr. x Gs 3454/19, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

A fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 06 decembrie 2020 până la data de 04 ianuarie 2021 inclusiv.

S-a constatat că în această procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 20 noiembrie 2020 la zi.

S-a mai constatat că prin Sentinţa penală nr. 196 din 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, definitivă la aceeaşi dată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 octombrie 2020 de autorităţile judiciare din Italia - Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno, în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 10 septembrie 2020, în dosarul în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele cetăţeanului român A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 116 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea cu prioritate a mandatului european de arestare emis la data de 21 octombrie 2020 de autorităţile judiciare din Italia - Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno, în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele persoanei solicitate A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, prin adresa din 20.11.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a înaintat semnalarea Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/RTR din 20.11.2020 transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 15.11.2019 de către autorităţile judiciare din Germania - Judecătoria Heilbronn în dosarul nr. x Gs 3454/19, pe numele persoanei solicitate A., procesul-verbal încheiat la data de 20.11.2020 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi ordonanţa de reţinere nr. 49/2020 din aceeaşi zi, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pentru 24 ore, cu începere de la 20.11.2020, ora 14:15, până la 21.11.2020, ora 14:15.

Prin încheierea nr. 103 din 21.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020/a1, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată pe o durată de 15 zile, începând cu data de 21.11.2020 până la data de 05.12.2020 inclusiv şi s-a stabilit termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.

La data de 27.11.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 15.11.2019 de autorităţile judiciare din Germania-Judecătoria Heilbronn, în dosarul nr. x Gs 3454/19, pe numele persoanei solicitate A., în al cărui cuprins se arată că se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis de Judecătoria Heilbronn la data de 15.11.2019 în dosarul nr. x Gs 3451/19 (nr. 14 Js 29822/19 Parchetul Public Heilbronn), persoana solicitată fiind cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în bandă, prev de art. 242, 243, 244a din C. pen. german.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că, la o dată care nu s-a putut stabili, înainte de 19 septembrie 2019, A. s-a asociat cu B. şi C. cu intenţia de a săvârşi infracţiuni de furt, în special furturi de quad-uri şi astfel de a-şi asigura o sursă de venit. În aplicarea acestui plan infracţional, învinuiţii s-au deplasat la data de 19 septembrie 2019, ora 02:50, pe proprietatea persoanei vătămate D., Im Wiesental 8 din Eppingen, unde au ridicat din balamale poarta de la intrarea în curtea atelierului auto, au dat-o la o parte şi apoi au intrat în locaţie şi au luat două quad-uri parcate acolo, cu numerele de înmatriculare HP-X 919 şi PF-MH 57 şi cu o valoare de 13000 euro, respectiv 10000 euro şi le-au pus în vehiculul marca x. Învinuitul B. a condus apoi vehiculul Sprinter menţionat în direcţia Republicii Cehia, în timp ce învinuiţii A. şi C. au condus în spatele acestuia şi foarte aproape de acesta autoturismul marca x ca şi vehicul însoţitor, pentru a oferi siguranţă.

Autovehiculul marca x a putut fi recunoscut pe o cameră de supraveghere instalată în apropierea locului faptei la scurt timp înainte şi după săvârşirea faptei. Sprinter-ul menţionat a mai putut fi recunoscut conform datelor GPS de la staţia de benzină F1 situată în Rozdvadan în Republica Cehia. Autoturismul x care a fost condus de învinuiţii A. şi C. se poate, de asemenea, vedea în imaginile camerei de supraveghere. În cadrul unei examinări a imaginilor obţinute a devenit evident faptul că învinuiţii au legătură şi se deplasau împreună. Acest lucru a fost coroborat şi cu faptul că învinuitul B. a primit din pachetele de ţigări pe care ceilalţi doi învinuiţi le sustrăseseră anterior din staţia de benzină. Învinuitul B. a fost ulterior verificat de către autorităţi într-o parcare de pe autostrada M5 din Ungaria; quad-urile au fost confiscate şi datele personale ale învinuitului au fost înregistrate. În plus, învinuitul B. a putut fi arestat în Norvegia ca urmare a unui furt a unui quad, după ce, şi acolo, acesta condusese autovehiculul x cu numerele de înmatriculare bulgăreşti cunoscute de autorităţile germane. Un automobil x a putut fi stabilit în imediata apropiere în cadrul unui control efectuat de autorităţi şi învinuitul A. s-a aflat în interiorul acestui autovehicul printre alte persoane. O comparaţie a imaginilor de pe camera de supraveghere de la staţia de benzină F1 din Republica Cehia indică faptul că una dintre persoanele din autoturismul x a fost A.. Învinuitul C. a putut fi, de asemenea, identificat ca şi complice şi ca fiind cel de-al doilea ocupant al autoturismului x, întrucât învinuitul B. comunicase de mai multe ori cu un anume "C." şi s-a putut stabili că acesta conducea un autoturism x. Autoturismul x menţionat este înmatriculat pe numele unui anume E. care este, de asemenea, proprietarul în acte al autoturismului x care a fost folosit de făptuitori. Nu este clar dacă această persoană există de fapt. În orice caz, învinuitul C. conducea şi autoturismul x şi autoturismul Golf ca pe propriile sale vehicule şi se comporta ca şofer al amândurora. Acţionând astfel, acesta se încadrează în evaluarea imaginilor de pe camera de supraveghere de la staţia de benzină F1 din Republica Cehia, care au fost înregistrate imediat după ce a fost săvârşită fapta. În cele din urmă, telefonul său mobil a putut fi stabilit în cadrul reţelei radio de la locul faptei din Eppingen la momentul la care a fost săvârşită fapta. Luând în considerare aceste circumstanţe învinuiţii B., A. şi C. sunt suspectaţi, în calitate de membri ai unei bande, de a fi sustras quad-urile persoanei vătămate, domnul D., în vederea valorificării ulterioare a acestora în România.

Instanţa de fond a mai arătat că, fiind audiată la termenul din data de 04 decembrie 2020, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Germania, că nu înţelege să formuleze obiecţiuni privind identitatea şi nu invocă în favoarea sa vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, obligatorii sau opţionale.

Procedând la verificarea mandatului european de arestare prin prisma dispoziţiilor art. 84 şi art. 97 şi urm. din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a constatat că acesta a fost emis de autorităţile judiciare germane, este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 la Legea nr. 302/2004 şi conţine datele de identitate ale persoanei solicitate, actul în baza căruia a fost emis, respectiv mandatul de arestare naţional emis de Judecătoria Heilbronn la data de 15.11.2019 în dosarul nr. x Gs 3451/19 (nr. 14 Js 29822/19 Parchetul Public Heilbronn), încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată - art. 242, 243, 244a din C. pen. german, descrierea circumstanţelor în care a fost săvârşită infracţiunea şi gradul de implicare al persoanei solicitate, precum şi limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului emitent pentru acest tip de infracţiuni - 10 ani închisoare.

Totodată, a reţinut că infracţiunea menţionată anterior este sancţionată cu o pedeapsă al cărei maxim depăşeşte limita prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, nefiind, astfel, necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări şi că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, iar persoana solicitată nu face obiectul unor proceduri în curs în România. A mai constatat că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că A. este persoana a cărei predare a fost solicitată de autorităţile judiciare germane, precum şi că acesta nu are obiecţiuni cu privire la datele de identitate.

Faţă de refuzul persoanei solicitate A. de a fi predat către autorităţile judiciare germane, întrucât, printr-o hotărâre judecătorească definitivă a Curţii de Apel Craiova pronunţată într-un alt dosar, s-a dispus predarea sa autorităţilor judiciare italiene, curtea de apel a arătat că lipsa consimţământului acestuia nu constituie o împrejurare de natură să conducă la respingerea cererii formulate de cele dintâi autorităţi, câtă vreme nu se regăseşte între cazurile de refuz al executării unui mandat european de arestare şi nici nu a invocat un alt astfel de motiv.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, că au fost respectate drepturile persoanei solicitate şi nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare, curtea de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 109 din Legea 302/2004, a admis executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane.

În privinţa măsurilor privative de libertate dispuse în cauză, s-a observat că persoana solicitată a fost reţinută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin ordonanţa de reţinere nr. 49/20.11.2020 pentru 24 ore, iar prin încheierea nr. 103 din 21.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020/a1 s-a dispus măsura arestării provizorii pe o durată de 15 zile, începând cu data de 21.11.2020 până la data de 05.12.2020 inclusiv. În acest context, conform art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut măsura arestării luată anterior, arătându-se că privarea de libertate a persoanei solicitate reprezintă o consecinţă directă a admiterii executării mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, în lipsa căreia nu se poate proceda la predarea de către organele de poliţie române şi, respectiv, la preluarea de către autorităţile statului solicitant.

Curtea de apel a reţinut, totodată, că din verificările efectuate în sistemul ECRIS a rezultat că autorităţile judiciare italiene-Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno au emis, la data de 21.10.2020, mandatul european de arestare în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele persoanei solicitate A., a cărui executare a format obiectul dosarului nr. x/2020. Prin Sentinţa penală nr. 196 din data de 12.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, definitivă la aceeaşi dată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21.10.2020 de autorităţile judiciare din Italia- Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno, în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 10.09.2020, în dosarul în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele cetăţeanului român A., s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, menţinându-se, totodată, măsura arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2020 până la data de 15.12.2020 inclusiv.

Constatând existenţa unui concurs de cereri formulate de două state membre UE, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 116 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi, reţinând că ambele mandate europene de arestare au fost emise în vederea efectuării urmăririi penale, că persoana solicitată este cercetată pentru aceeaşi infracţiune - furt calificat, că limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea menţionată este aceeaşi - 10 ani închisoare, precum şi faptul că emiterea şi executarea mandatului emis de autorităţile judiciare italiene s-a realizat anterior emiterii de către autorităţile judiciare germane, a decis executarea cu prioritate a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei. Astfel, a arătat că este cetăţean român, cu un domiciliu stabil, la care poate fi citat pentru administrarea procedurilor şi şi-a exprimat refuzul de a fi predat autorităţilor germane, întrucât este nevinovat. Totodată, a apreciat că buna desfăşurare a procedurilor de predare poate fi asigurată şi dacă s-ar afla în stare de libertate, de vreme ce nu urmăreşte să se sustragă sau să îngreuneze în vreun fel aceste proceduri. Ca urmare, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa de îndată în libertate, iar, în subsidiar, luarea măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare întocmit la data de 15.11.2019 de autorităţile judiciare din Germania-Judecătoria Heilbronn, în dosarul nr. x Gs 3454/19, că aceeaşi judecătorie a emis faţă de cetăţeanul român A., în dosarul nr. x Gs 3451/19, la 15.11.2019, un mandat naţional de arestare (nr. ref. 14 Js 29822/19 al Parchetului Public Heilbronn), în vederea efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în bandă, prevăzută de art. 242, art. 243, art. 244a din C. pen. german, constând în aceea că, în aplicarea convenţiei infracţionale stabilite anterior între membrii bandei, învinuiţii s-au deplasat la data de 19 septembrie 2019, ora 02:50, pe proprietatea persoanei vătămate D., Im Wiesental 8 din Eppingen, unde au ridicat din balamale poarta de la intrarea în curtea atelierului auto, au dat-o la o parte şi apoi au intrat în locaţie şi au luat două quad-uri parcate acolo, cu numerele de înmatriculare HP-X 919 şi PF-MH 57 şi cu o valoare de 13000 euro, respectiv 10000 euro şi le-au pus în vehiculul marca x, vehicul care a fost condus apoi de învinuitul B. în direcţia Republicii Cehia, în timp ce învinuiţii A. şi C. au condus, în spatele acestuia şi foarte aproape de acesta, autoturismul marca x ca şi vehicul însoţitor, pentru a oferi siguranţă. Ca atare, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, se observă că fapta reţinută de autoritatea judiciară emitentă se regăseşte printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 18) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, fapta imputată este incriminată şi de legea penală română în art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani, iar săvârşirea acesteia de trei sau mai multe persoane împreună constituie circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) din C. pen., a cărei reţinere poate atrage aplicarea unui spor de până la 2 ani închisoare.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 04 decembrie 2020, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului şi nu a invocat în favoarea sa niciunul din motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea .

De altfel, se observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond, lipsa consimţământului la predare nu se regăseşte printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.

În plus, se subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzaţiilor formulate în statul emitent împotriva persoanei solicitate excedează analizei în prezenta cauză, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât verificarea acestei apărări revine în competenţa exclusivă a autorităţii judiciare a statului emitent.

Pentru acelaşi motive, în deplin acord cu prima instanţă, Înalta Curte notează că, în procedura reglementată de art. 84 şi urm. din Legea nr. 302/2004, instanţa română nu are competenţa de a examina temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară din Germania şi nici oportunitatea emiterii mandatului european de arestare.

Deopotrivă, raportându-se la dispoziţiile art. 104 alin. (6)-(11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 15.11.2019 de autorităţile judiciare din Germania-Judecătoria Heilbronn, în dosarul nr. x Gs 3454/19, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Nu în ultimul rând, se observă că, în cauză, instanţa de fond a aplicat în mod judicios şi dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 302/2004, apreciind că, în ipoteza din speţă a concursului de cereri formulate de cele două state membre, se impune a se acorda prioritate la executare mandatului european de arestare emis la 21.10.2020 în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P. de către autorităţile judiciare italiene, care, deşi vizează acelaşi gen de fapte ce sunt sancţionate cu pedepse similare şi a fost emis tot în vederea efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată, este anterior celui transmis de autorităţile judiciare germane (emis la 15.11.2020), iar punerea sa în executare a fost dispusă definitiv prin Sentinţa penală nr. 196 din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2020 (definitivă la data pronunţării).

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 215 din 04 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată se află în culpă procesuală şi va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 215 din 04 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 decembrie 2020.

GGC - CL