Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1003/2020

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 16 aprilie 2018 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 552/R-Cont din 9 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Revizuenţii au solicitat anularea hotărârii atacate, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1243 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă la data de 4 ianuarie 2018.

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 15 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, invocată de instanţă din oficiu, iar cererea de revizuire a fost transpusă la secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti, fiind înregistrată sub nr. x/2018*, la data de 12 iulie 2018.

Prin decizia civilă nr. 3649/2018 din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. împotriva deciziei nr. 552/R-CONT, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130.

În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, nu se poate dispune revizuirea deciziei nr. 552/R-Cont din 09.03.2018 a Curţii de Apel Piteşti.

S-a arătat că prima hotărâre definitivă, respectiv sentinţa civilă nr. 1243 din 3 noiembrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, pronunţată în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2018, a fost pronunţată în contradictoriu cu reclamanţii H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., având calitatea de personal contractual în cadrul societăţii pârâte.

În schimb, cea de-a doua hotărâre, decizia nr. 552/R-Cont din 09.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Piteşti, a cărei revizuire se cere, a fost pronunţată în contradictoriu cu alţi reclamanţi, respectiv A., B., C., D., E., F. şi G., având calitatea de funcţionari publici.

Curtea de Apel Piteşti a reţinut că pronunţarea unor soluţii diferite în ceea ce priveşte legalitatea deciziei nr. 49/2015 a Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale-Unitatea Teritorială nr. 130, prin care s-a dispus cu privire la sporul de izolare pentru ambele categorii de angajaţi ai instituţiei, în cele două dosare având părţi diferite, cu calităţi diferite, nu atrage contrarietatea dispoziţiilor celor două hotărâri şi nici încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei dintâi.

Astfel, s-a constatat că anularea deciziei s-a dispus în prima cauză şi are efecte, în ceea ce priveşte acordarea sporului salarial, doar pentru reclamanţii din acel dosar, având calitate de personal contractual, în timp ce, în cea de-a doua cauză, decizia ce vizează acelaşi spor salarial, dar pentru reclamanţii având altă calitate, respectiv aceea de funcţionari publici, a fost considerată legală de către instanţă.

S-a concluzionat în sensul că este vorba despre alte părţi, respectiv de angajaţi cu calităţi diferite, astfel încât cele două hotărâri judecătoreşti se pot pune în executare în mod diferit (plata salariilor făcându-se, în mod individual, pentru fiecare angajat în parte), în funcţie de soluţia adoptată definitiv de către instanţă, după aprecierea situaţiei fiecărei categorii de reclamanţi angajaţi.

Nu a fost reţinut argumentul revizuenţilor, potrivit căruia identitatea de părţi, cerută pentru întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se referă doar la persoana de drept, în calitate de angajat al societăţii pârâte, indiferent de numele pe care îl poartă, întrucât tripla identitate trebuie să fie analizată ca şi raport juridic, iar nu neapărat în funcţie de numele persoanei.

Instanţa de revizuire a arătat că pentru a exista autoritate de lucru judecat, care să conducă la revizuirea hotărârii, trebuie să fie întrunită tripla identitate, printre care şi cea a părţilor, condiţie neîndeplinită în cauza de faţă.

Mai mult, a relevat faptul că este vorba despre două categorii de reclamanţi, care au şi calităţi diferite, ceea ce a atras disjungerea cauzelor şi judecarea separată, de către instanţele competente din punct de vedere funcţional, iar împrejurarea că toţi reclamanţii ar fi fost îndreptăţiţi la acordarea sporului salarial este un aspect de fond, ce nu poate fi analizat în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Împotriva deciziei civile nr. 3649/2018 din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă au declarat recurs revizuenţii K., B., D., E., W., L., T., R., C., N., M., P., G., O., F., I., S., A., J., H., Q., V. şi U., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 18 februarie 2019.

Recurenţii-revizuenţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

În esenţă, au criticat decizia instanţei de revizuire din perspectiva faptului că s-a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv a sentinţei civile nr. 1243 din 3 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul x/2017, rămasă definitivă la data de 4 ianuarie 2018.

S-a arătat că au fost pronunţate două hotărâri contradictorii cu privire la Decizia nr. 49 din 01.10.2015, emisă de Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială nr. 130, prin care s-a dispus sistarea sporului de izolare pentru tot personalul unităţii.

În opinia recurenţilor, Curtea de Apel Piteşti a apreciat, în mod greşit, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a exista autoritate de lucru judecat pentru motivul că nu este întrunită identitatea de părţi în cele două dosare, reclamanţii fiind persoane diferite.

Au susţinut că, în realitate, legea nu se referă la identitatea fizică a părţilor, ci la o identitate juridică.

Recurenţii au opinat că atâta timp cât instanţa a dispus, prin sentinţa civilă nr. 1243 din 3 noiembrie 2017, anularea Deciziei nr. 49 din 01.10.2015, aceasta nu mai poate produce efecte juridice nici faţă de funcţionarii publici şi nici faţă de personalul contractual, întrucât toţi angajaţii Unităţii Teritoriale 130 au aceleaşi drepturi şi obligaţii, care izvorăsc din aceleaşi raporturi juridice.

S-a învederat faptul că Decizia nr. 49 din 01.10.2015 nu face vreo diferenţă între personalul angajat pe bază de contract şi funcţionarii publici, întrucât din anul 1993, în temeiul H.G. nr. 281/1993 şi H.G. nr. 511/1993, întregului personal din structura ANRSPS i s-a acordat sporul de izolare, care a fost introdus în salariul de bază, potrivit Legii cadru nr. 330/2009 şi O.U.G. nr. 1/2010.

Recurenţii-revizuenţi au apreciat că la momentul pronunţării deciziei nr. 552 din 09.03.2018 de către Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2016, exista autoritate de lucru judecat pentru primul capăt de cerere (petitul principal).

Totodată, au susţinut că nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în dosarul nr. x/2016, deoarece nu au avut cunoştinţă de apariţia acestui impediment de natură juridică.

S-a mai arătat că hotărârile pronunţate asupra aceluiaşi litigiu conţin dispoziţii potrivnice, în sensul că ambele au avut ca obiect anularea Deciziei 49/2015, petit care a fost admis prin sentinţa civilă nr. 1243 din 3 noiembrie 2017 şi a fost respins prin cea de-a doua hotărâre, a cărei revizuire se solicită.

Totodată, s-a relevat faptul că, în urma cercetării efectuate de Corpul de Control al Ministrului - Serviciul Cercetări şi Verificări Interne, s-a stabilit că toţi angajaţii unităţii sunt îndreptăţiţi să primească sporul de izolare.

În fine, recurenţii-revizuenţi au susţinut că practica judecătorească şi literatura de specialitate nu fac o interpretare restrictivă a textului de lege care reglementează autoritatea de lucru judecat, astfel încât efectele hotărârii judecătoreşti de anulare a Deciziei nr. 49/2015 trebuie să se extindă asupra întregului personal al unităţii, fără nicio distincţie.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

Intimata ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ŞI PROBLEME SPECIALE - UNITATEA TERITORIALĂ 130 a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat să se constate, pe de o parte, că recursul este inadmisibil, în sensul că motivele de recurs invocate de recurenţi nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, este vădit nefondat.

Pentru argumentele expuse prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii deciziei civile nr. 3649/2018 din 22 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019, s-a dispus comunicarea acestuia către părţi.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2020, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen în şedinţă publică, pentru soluţionarea pe fond a acestuia.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ŞI PROBLEME SPECIALE - UNITATEA TERITORIALĂ 130 de a se constata inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, pe motiv că niciuna dintre criticile formulate de către recurenţii-revizuenţi nu se încadrează între cele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte a constatat că această apărare nu mai poate fi avută în vedere, cât timp, prin încheierea din 16 ianuarie 2020, a fost admis, în principiu, recursul şi s-a acordat termen în fond, cu citarea părţilor.

Totodată, Înalta Curte a reţinut, cu titlu prealabil, că deşi recurenţii-revizuenţi au invocat, în susţinerea căii de atac exercitate, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., criticile referitoare la modul în care a fost soluţionată cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte va analiza decizia ce formează obiectul recursului din perspectiva motivului de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, urmând să verifice dacă instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a respectat dispoziţiile legale care reglementează cazul de revizuire invocat de către revizuenţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, alin. (2) al aceluiaşi articol statuând asupra situaţiilor în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În conformitate cu art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, obiect şi aceleaşi părţi.

Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

În cauza de faţă, nu se poate reţine existenţa unor hotărâri potrivnice, pronunţate între aceleaşi părţi, care nu se pot concilia, atâta timp cât este vorba despre persoane având calităţi diferite, în cadrul A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială 130.

Astfel, hotărârea dată în primul litigiu, indicată ca fiindu-i încălcată autoritatea de lucru judecat, este sentinţa civilă nr. 1243 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a admis acţiunea formulată de către reclamanţii H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ŞI PROBLEME SPECIALE UNITATEA TERITORIALĂ 130, având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr. 188/1999), disjuns din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Vâlcea; s-a dispus anularea deciziei nr. 49 din 01.10.2015 şi a deciziilor nr. 59-74 din 01.10.2015, emise de pârâtă; pârâta a fost obligată să emită fiecărui reclamant decizii individuale de salarizare, prin includerea în salariul de bază a sporului de izolare în cuantum de 10%; de asemenea, a fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumelor de bani, reprezentând diferenţele rezultate ca urmare a diminuării drepturilor salariale, prin punerea în aplicare a deciziilor anulate, începând cu data de 01.10.2015 şi până la emiterea deciziilor individuale, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la reluarea plăţii sporului de izolare în cuantum de 10%.

În cel de-al doilea litigiu, soluţionat prin decizia nr. 552/R-CONT din 9 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a cărei retractare se solicită, instanţa a admis recursul formulat de pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ŞI PROBLEME SPECIALE - UNITATEA TERITORIALĂ 130 (A.N.R.S.P.S. U.T. 130) împotriva sentinţei civile nr. 935 din 23 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G., care a fost casată şi, în rejudecare, s-a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că una dintre hotărâri produce efecte cu privire la personalul angajat pe bază de contract, iar cealaltă îi vizează pe funcţionarii publici.

Întrucât demersul judiciar al revizuenţilor nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale invocate, ci relevă nemulţumirea acestora faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2016, în contextul în care personalul contractual al unităţii a câştigat în instanţă dreptul de a primi sporul de izolare de 10%, cererea de revizuire nu este admisibilă.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte a constatat că, în mod legal, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins calea de atac în retractare, reţinând că nu este incident cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge recursul declarat în cauză de către revizuenţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii K., B., D., E., W., L., T., R., C., N., M., P., G., O., F., I., S., A., J., H., Q., V. şi U. împotriva deciziei civile nr. 3649/2018 din 22 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2020.