Asupra cererii de revizuire,
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată cu numărul de dosar nr. x/2018 la 17 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC. au chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanţilor a contravalorii alimentaţiei de protecţie, începând cu luna aprilie 2017 şi până în prezent, la nivelul sumei de 10 RON/zi de persoană, alimentaţie prevăzută în contractul individual de muncă, Contractul colectiv de muncă, Legea nr. 319/2006, la acordarea în natură sau la plata contravalorii tichetelor de masă ce i se cuveneau, începând cu luna decembrie 2017 şi până în prezent, ţinându-se seama de Contractul colectiv de muncă, la plata dobânzilor legale aferente drepturilor susmenţionate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 3345 din data de 14 noiembrie 2018 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosar, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, secţia I Civilă, invocată prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A., B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Y., Z., AA., BB. ŞI CC. în favoarea Tribunalului Braşov.
Cauza privind pe reclamantul X. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 14 noiembrie 2018 sub numărul x/2018, cea privind pe reclamantul C. a fost înregistrată sub numărul x/2018 pe rolul aceleiaşi instanţe, la aceeaşi dată, în timp ce, ulterior declinării competenţei de către Tribunalul Prahova, cauza privind pe ceilalţi reclamanţi a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 4 decembrie 2018, sub numărul x/2018.
Prin sentinţa nr. 3348 din data de 14 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 privind pe reclamantul C., Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Cauza privind pe reclamantul C. a fost reînregistrată, subsecvent declinării competenţei, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă sub numărul de dosar x/2018, la data de 29 noiembrie 2018.
I. În litigiul privind pe reclamantul X., înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2018, instanţa de fond a pronunţat sentinţa civilă nr. 3349 la data de 14 noiembrie 2018, prin care a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta să achite reclamantului contravaloarea alimentaţiei de protecţie, aferentă perioadei aprilie 2017 până în prezent, la nivelul sumei de 10 RON/zi, alimentaţie cuvenită reclamantului în temeiul dispoziţiilor pct. K lit. d) din Contractul individual de muncă, art. 55.1 din Contractul colectiv de muncă, Anexei nr. 13 la Contractul colectiv de muncă şi art. 14 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.
A obligat pârâta să achite reclamantului contravaloarea tichetelor de masă care i s-ar fi cuvenit în perioada decembrie 2017 până în prezent, în temeiul dispoziţiilor art. 55.2 din Contractul colectiv de muncă şi Anexei nr. 25 la Contractul colectiv de muncă.
A obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale aferente drepturilor salariale mai sus menţionate şi a luat act că reclamantul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, judecând apelul declarat de pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A. împotriva sentinţei anterior menţionate, a pronunţat decizia nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019, prin care a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat, în tot, sentinţa nr. 3349 pronunţată de Tribunalul Prahova la data de 14 noiembrie 2018, în sensul că, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
II. În dosarul nr. x/2018 privind pe reclamantul C., prin sentinţa civilă nr. 17 pronunţată la 15 ianuarie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia Civilă a admis cererea, astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta să achite reclamantului contravaloarea alimentaţiei de protecţie aferentă perioadei aprilie 2017 - decembrie 2017, la nivelul de 10 RON/zi, a tichetelor de masă aferente lunii decembrie 2017, precum şi la plata către reclamant a dobânzii legale aferentă drepturilor salariale mai sus menţionate.
A respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Ulterior, prin decizia nr. 1574 din data de 28 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A. împotriva sentinţei civile anterior menţionate, în contradictoriu cu reclamantul C. şi a schimbat, în tot, sentinţa, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
III. În cadrul litigiului înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, prin sentinţa civilă nr. 270/Mas din 27 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Braşov a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. împotriva pârâtei COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A., prin reprezentant legal şi, în consecinţă:
A obligat pârâta la plata contravalorii alimentaţiei de protecţie, în echivalent, la nivelul sumei de 10 RON/zi de fiecare reclamant, începând cu luna aprilie 2017 până în prezent.
A obligat pârâta la acordarea în natură sau la plata contravalorii tichetelor de masă cuvenite reclamanţilor începând cu luna decembrie 2017 până în prezent.
A obligat pârâta la plata dobânzii legale aferentă drepturilor salariale de mai sus.
A respins cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din data de 20 decembrie 2019 dată în Cameră de consiliu, Tribunalul Braşov a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC., dispunând îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinta civila nr. 270/2019 a Tribunalului Brasov si în încheierile premergătoare date în acest dosar, în sensul ca numitii C. si X. nu au calitatea de reclamanţi în cauză, îndreptarea urmând a se face pe ambele exemplare ale hotărârii.
Împotriva sentinţei civile nr. 270/Mas din 27 martie 2019 a declarat apel, în termen legal, pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A., solicitând schimbarea acestei hotărâri, în tot, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă.
Instanţa de apel a pronunţat în cauză încheierea din data de 2 septembrie 2019, prin care a respins excepţia puterii de lucru judecat invocată de către apelanta pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A. prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză.
Ulterior, prin decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis apelul declarat de apelanta COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A. împotriva sentinţei Tribunalului Braşov pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A. Bucureşti.
A obligat pârâta la plata către reclamanţi a contravalorii alimentaţiei de protecţie în echivalent alimente, începând cu luna aprilie 2017 şi în continuare, în valoare de 10 RON/persoană pe zi, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumei menţionate, începând cu luna aprilie 2014 şi până la plata efectivă a debitului.
A respins pretenţiile reclamanţilor având ca obiect plata tichetelor de masă şi a dobânzii aferente acestei sume, ca nefondate.
A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.
În acelaşi dosar de apel, x/2018, urmare solicitării adresate de către intimaţii-reclamanţi A., B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Y., Z., AA., BB. ŞI CC., Curtea de Apel Braşov a pronunţat încheierea din Camera de consiliu din 9 martie 2020, prin care a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 pronunţată în dosarul civil nr. x/2018 al Curţii de Apel Braşov, în sensul că numiţii C. şi X. nu au calitatea de intimaţi reclamanţi în cauză, aceştia fiind menţionaţi din eroare.
A dispus a se face menţiune despre îndreptarea erorii materiale pe ambele exemplare originale ale hotărârii.
IV. Împotriva deciziei nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 şi a încheierii din data de 2 septembrie 2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018, a formulat cerere de revizuire COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A., ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2019.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., sub cel din urmă menţionat text de lege fiind invocată contrarietatea deciziei civile nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 şi a încheierii de şedinţă din data de 2 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2018, faţă de decizia civilă nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2018 şi decizia civilă nr. 1574 din data de 28 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2018.
Revizuenta a solicitat, în temeiul art. 512 din C. proc. civ., suspendarea executării deciziei civile suspuse revizuirii, până la soluţionarea caii extraordinare de atac, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul argumentului contrarietăţii de hotărâri, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea, în tot, a deciziei civile nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019, cu consecinţa admiterii apelului şi schimbării hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii introductive a intimaţilor, făcând trimitere revizuenta la textul art. 430 şi 431 din C. proc. civ.
A susţinut că decizia civilă nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 şi încheierea de şedinţă din data de 2 septembrie 2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2018, sunt potrivnice celor două decizii civile anterior menţionate, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, prin efectul cărora au fost respinse cererile formulate de reclamanţii X. şi C..
A menţionat că, deşi cererea privind pe cei doi intimaţi, ce a făcut iniţial obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Braşov, a fost disjunsă, reclamanţii X. şi C. au continuat să figureze ca părţi şi în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Braşov şi în cel de apel al Curţii de Apel Braşov, această din urmă instanţă pronunţând o hotărâre potrivnică deciziilor civile pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în soluţionarea aceleiaşi cereri.
Astfel, revizuenta a susţinut, în esenţă, că decizia supusă revizuirii a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, atât sub aspectul efectului său negativ - în ceea ce-i priveşte pe intimaţii X. şi C., cât şi sub aspectul efectului pozitiv - în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi intimaţi, făcând referire revizuenta, în acest ultim caz, la considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită, despre care a susţinut că încalcă puterea lucrului judecat ataşată considerentelor deciziilor Curţii de Apel Ploieşti.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimaţii au solicitat respingerea cererii de revizuire.
Au precizat că, numiţii X. şi C. au fost menţionaţi, din eroare, atât în fişa dosarului nr. x/2018 întocmită de Tribunalului Braşov, cât şi, după momentul disjungerii şi declinării competenţei de către Tribunalul Prahova, în hotărârile judecătoreşti pronunţate cu privire la cei doi intimaţi în dosarele nr. x/2018, respectiv 5228/105/2018. Au mai arătat intimaţii că au înaintat, atât către Tribunalul Braşov, cât şi către Curtea de Apel Braşov, cereri prin care au solicitat îndreptarea erorilor evidente strecurate în sentinţa civilă nr. 270/Mas/2019, respectiv în decizia civilă nr. 1106/Ap/2019 pronunţate în dosarul nr. x/2018, susţinând intimaţii că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 430 C. proc. civ.
La termenul din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Braşov a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (fiind constituit prezentul dosar) şi a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea acestei cereri.
Prin decizia civilă nr. 1611/Ap/2019 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a declinat competenţa materială de soluţionare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
VI. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar, la data de 9 ianuarie 2020.
La data de 12 iunie 2020, intimaţii au depus o nouă întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă şi au invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a intimaţilor X. şi C., excepţia ce a fost respinsă de instanţă, astfel cum reiese din partea introductivă a prezentei decizii.
VII. Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:
Pretinsa contrarietate de hotărâri este invocată ca existând, pe de o parte, între decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă dată în dosarul nr. x/2018 având ca obiect drepturi salariale (hotărâre a cărei revizuire se solicită) şi, pe de altă parte, deciziile nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019 şi nr. 1574 din data de 28 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, decizii prin care s-au soluţionat litigii cu acelaşi obiect, disjunse din cauza în care s-a pronunţat hotărârea supusă revizuirii (nr. 4341/105/2018).
a) Deşi cererea introductivă de instanţă a fost cea din dosarul înregistrat sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Prahova (competenţa de soluţionare fiind declinată către Tribunalul Braşov), această cauză s-a finalizat ultima, prin decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019, îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din Camera de consiliu dată la 9 martie 2020, ambele pronunţate în apelul declarat de revizuentă în contradictoriu cu intimaţii A., B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Y., Z., AA., BB. şi CC..
Cererea de revizuire vizează atât încheierea din data de 2 septembrie 2019 a instanţei de apel, prin care s-a respins excepţia puterii de lucru judecat invocată de către apelanta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A, cât şi decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019, hotărâre prin care instanţa a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A. împotriva sentinţei Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii, doar în parte, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A., fiind respinse pretenţiile reclamanţilor având ca obiect plata tichetelor de masă şi a dobânzii aferente acestei sume, ca nefondate.
Se observă că, deşi intimaţii C. şi X. au fost menţionaţi ca părţi în dosarul Curţii de Apel Braşov, ulterior, potrivit încheierii din Camera de consiliu din 9 martie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 pronunţată în dosarul civil nr. x/2018, în sensul că numiţii C. şi X. nu au calitatea de intimaţi reclamanţi în cauză, fiind menţionaţi din eroare.
b) Urmare sentinţei de declinare a competenţei nr. 3345 din data de 14 noiembrie 2018 a Tribunalului Prahova pronunţată în dosarul nr. x/2018, litigiul privind pe reclamantul X. a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2018, fiind pronunţată sentinţa civilă nr. 3349 la data de 14 noiembrie 2018, prin care s-a admis în integralitate acţiunea precizată formulată de reclamant.
Soluţia a fost schimbată, în tot, prin decizia nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019, prin care Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de revizuentă şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
c) O soluţie similară a pronunţat Curtea de Apel Ploieşti în judecarea apelului declarat de revizuentă în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul C. (a cărui cerere, disjunsă din dosarul iniţial, x/2018, fusese reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu nr. x/2018, în cadrul căruia a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Dâmboviţa).
Astfel, prin decizia civilă nr. 1574 din 28 mai 2019, Curtea a admis apelul revizuentei şi a schimbat, în tot, sentinţa civilă nr. 17 pronunţată la 15 ianuarie 2019 de Tribunalul Dâmboviţa, secţia Civilă, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.
În esenţă, revizuenta a susţinut că decizia supusă revizuirii a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, atât sub aspectul efectului său negativ cât şi sub aspectul efectului pozitiv, în acest ultim caz revizuenta afirmând că, prin considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită, a fost încălcată puterea lucrului judecat ataşată considerentelor deciziilor Curţii de Apel Ploieşti.
Astfel cum impun dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la analiza admisibilităţii cererii de revizuire şi la faptele pe care se întemeiază.
Pe de o parte, se reţine că scopul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela de înlăturare a efectelor judecăţii realizate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, în situaţia când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau, dacă această excepţie a fost invocată, de omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra acesteia.
Pornind de la aceste consideraţii de ordin teoretic, Înalta Curte constată că în cadrul litigiului finalizat prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a fost invocată puterea lucrului judecat vizând decizia nr. 1291 din 18 aprilie 2019, iar instanţa de apel a analizat aspectul invocat.
În acest sens, Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 2 septembrie 2019, instanţa de apel ce a judecat dosarul nr. x/2018 a reţinut următoarele:
"În urma deliberării, instanţa respinge excepţia puterii de lucru judecat invocată de către apelanta pârâtă Compania Naţională a Uraniului S.A. prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, ca neîntemeiată, întrucât din analiza dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ. instanţa reţine, conform rigorilor de interpretare logico-gramaticale, faptul că pentru existenţa puterii de lucru judecat este necesară întrunirea cumulativă a triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză şi în situaţia în care în procesul în care este opusă această excepţie are legătură cu soluţionarea unui alt proces în care s-a supus judecăţii aceeaşi chestiune de fapt şi de drept.
Din analiza susţinerii excepţiei, precum şi a deciziei civile menţionate, nr. 1219/2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, rezultă, astfel cum a învederat şi partea apelantă, faptul că în cauza de faţă şi în cauza ce a format obiectul judecăţii soluţionată definitiv prin decizia menţionată anterior, există identitate de cauză şi acelaşi obiect, însă, identitatea de părţi este numai parţială, în sensul existenţei aceluiaşi pârât, Compania Naţională a Uraniului S.A., reclamanţii fiind persoane diferite.
În aceste condiţii, instanţa reţine că nu este întrunită tripla identitate impusă de dispoziţiile art. 431 C. proc. civ., decizia civilă pe care se sprijină excepţia invocată va fi avută în vedere numai cu titlu de jurisprudenţă, care nu reprezintă un izvor de drept. Prin urmare, faptul că o altă instanţă a soluţionat un litigiu similar celui de faţă, în care reclamantul este altul, nu înseamnă existenţa puterii de lucru judecat, ci faptul că la nivel naţional există mai multe cauze similare în care soluţiile pot fi diferite, fără ca soluţia pronunţată de către una dintre instanţe să lege instanţa care se pronunţă în prezenta cauză."
Deşi revizuenta susţine că instanţa de apel nu a soluţionat chestiunea efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat, din considerentele anterior redate rezultă că instanţa a avut în vedere distincţia dintre excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia puterii de lucru judecat, precizându-se că, în raport cu textul art. 431 din C. proc. civ., instanţa va avea în vedere decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti cu titlu de jurisprudenţă, deoarece soluţia pronunţată într-un litigiu similar, în raport cu un alt reclamant, nu echivalează cu existenţa puterii de lucru judecat, ci reprezintă practică neunitară.
O scurtă, dar similară în concluzii analiză a fost realizată şi în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti privind pe intimatul C., instanţa de apel reţinând, mai întâi, că motivul de apel privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a fost tardiv invocat, cu toate acestea, arătând, ulterior, că:
"Pe de altă parte, se poate observa că nici în condiţiile în care erau invocate în termenul prevăzut de lege, aceste susţineri nu puteau fi primite. (…) În ceea ce priveşte excepţia puterii de lucru judecat de lucru judecat, se observă că hotărârea invocată constituie în realitate un precedent judiciar, care, potrivit dreptului român, nu constituie lege".
Pe baza celor mai sus arătate, Înalta Curte constată că, în litigiul în care s-a pronunţat decizia supusă revizuirii (dar şi în cel privind pe intimatul C., în care s-a pronunţat decizia nr. 1574 din 28 mai 2019), instanţa de apel s-a pronunţat asupra excepţiei puterii de lucru a deciziei civile nr. 1291 din 18 aprilie 2019, ceea ce face ca această analiză să nu mai poată fi realizată în cadrul cererii de revizuire.
În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a deciziei nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 cu decizia nr. 1574 din 28 mai 2019, se observă că, similar cu litigiul în care s-a pronunţat decizia 1219 din 18 aprilie 2019, în privinţa celor două cauze nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză juridică, întrucât reclamanţii din cele două litigii, finalizate cu hotărârile pretins contrare, sunt diferiţi.
Pe de altă parte, chiar dacă textul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, această prevedere legală nu permite ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că, prin considerentele sale ce rezolvă o problemă litigioasă, contravine unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în dosare diferite, între care nu există identitate de părţi.
Sub aspectul pretinsei încălcări a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, invocată de revizuentă, Înalta Curte subliniază că textul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. ("Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire …. ea va anula cea din urmă hotărâre") oferă soluţia legală doar în ceea ce priveşte efectul negativ al lucrului judecat, iar nu şi în ceea ce priveşte efectul pozitiv, deoarece cadrul legal arătat permite, exclusiv, anularea deciziei care încalcă autoritatea de lucru judecat, prin nesocotirea unei hotărâri anterioare, pronunţate în dezlegarea aceluiaşi raport juridic litigios, dar în sens contrar.
Acest mod de soluţionare a cererii de revizuire, singurul aflat la îndemâna instanţelor de revizuire la data introducerii acţiunii introductive, nu conferă posibilitatea unei continuări a judecăţii, în sensul reevaluării temeiniciei sau legalităţii hotărârii anulate, în raport cu efectele lucrului dezlegat definitiv în cadrul unui alt litigiu, aflat în legătură cu problema litigioasă rezolvată prin hotărârea anulată, dar care nu întruneşte caracteristicile tertei identităţi.
Se constată, astfel, că în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat prin art. 430 alin. (2) C. proc. civ., nu există un cadru legal de sancţionare a hotărârii supuse revizuirii, deoarece anularea acestei hotărâri ar lăsa nerezolvat raportul juridic litigios diferit, dar aflat în legătură cu cel soluţionat definitiv prin hotărârea ce se cere revizuită.
Acest cadru legislativ a fost interpretat, în practica covârşitor majoritară a instanţelor, ca relevând inexistenţa voinţei legiuitorului de a permite revizuirea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ipoteza confirmării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Ca atare, o cerere de revizuire în care se invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, cum este cea de faţă, nu poate fi analizată în contextul de strictă interpretare oferit de reglementarea legală aplicabilă acestei căi de atac extraordinare la momentul introducerii acţiunii, fiind inadmisibilă.
Prin urmare, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prescrise de lege pentru ca revizuirea deciziei civile nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 şi a încheierii din 02 septembrie 2019, întemeiată pe argumentul contrarietăţii de hotărâri, să poată fi primită, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A. (CNU S.A.) împotriva deciziei civile nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 şi a încheierii din 02 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018.
Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.