Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2017 la data de 27 iulie 2017, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul C., ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 80.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale cauzate prin producerea accidentului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, 1357, 1382, 1385, 1386, 1391 din C. civ. şi prevederile O.U.G. nr. 54/2016.
Prin încheierea civilă din data de 27 februarie 2018, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, a admis excepţia de necompetenţă funcţională a prezentei secţii şi a trimis cauza, spre competentă soluţionare, secţiei I civilă.
Prin încheierea civilă din data de 3 aprilie 2018, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Tribunalului Timiş, secţia I civilă, în soluţionarea cauzei.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă a Tribunalului Timiş.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă:
A suspendat, din oficiu, soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în vederea soluţionării conflictului de competenţă ivit.
Prin Sentinţa civilă nr. 277 pronunţată în camera de consiliu la data de 11 iunie 2018 în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în pretenţii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul C., în favoarea secţiei II-a civilă, pentru profesionişti a Tribunalului Timiş.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă sub nr. x/2017**.
Prin Sentinţa civilă nr. 953/2018 din 16 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A.
A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi a obligat pârâta la plata sumei de 85.000 de RON către reclamant, cu titlu de daune morale.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.814 RON, proporţional cu pretenţiile admise.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel principal reclamantul A., solicitând desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, majorarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale, în acord cu cele solicitate prin acţiunea introductivă, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată în întregime.
Pârâta B. S.A. a declarat apel incident, solicitând, în principal, schimbarea, în tot, a sentinţei apelate, în sensul, respingerii acţiunii, ca neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a renunţat la dreptul său de creanţă şi obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, conform dovezilor depuse la dosarul de fond la termenul din data de 2 octombrie 2018; în subsidiar, pârâta a solicitat schimbarea, în parte, a sentinţei apelate, în sensul, diminuării daunelor morale acordate reclamantului şi respingerii, în rest, a acţiunii, ca neîntemeiată; cu privire la petitul accesoriu formulat de reclamant referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, pârâta a solicitat aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, admiterea acestuia în măsura admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 413/A din 21 mai 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a respins atât apelul declarat reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 953 din 16 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul C., cât şi apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de pârâta B. S.A.
La data de 2 iulie 2019, reclamantul A. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 413/A din 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 august 2019.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
A solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.
În cadrul memoriului cuprinzând motivele de recurs, recurentul-reclamant a arătat că soluţia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale, pe care l-a apreciat drept jignitor pentru suferinţa îndurată.
În acest sens, a făcut referire la practica judiciară, precizând că sumele acordate pentru acelaşi tip de suferinţe sunt mult mai mari, iar circumstanţele cauzei nu justifică un altfel de tratament.
A menţionat că leziunile produse au necesitat pentru vindecare un număr de 85 de zile, urmând ca asupra unei infirmităţi permanente să se aprecieze printr-o noua expertiză medico-legală.
De asemenea, a precizat că, urmare accidentului, a suferit un traumatism cerebral, fiind internat la Spitalul Judeţean din Timişoara şi supus imediat unei intervenţii chirurgicale, împrejurare care l-a împiedicat să ajungă atât la soţia sa, care era internată în spital, cât şi la înmormântarea mamei sale.
Relatând schimbările profunde de comportament ce au survenit după accident, a făcut referire şi la împrejurarea că nu mai poate lucra şi nu îşi mai poate întreţine familia, dar şi la împrejurarea că urmează să fie supus unei noi intervenţii chirurgicale la nivelul capului.
În concluzie, a arătat că determinarea prejudiciului moral solicitat trebuie să corespundă tuturor consecinţelor negative produse şi implicaţiilor lor.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 13 septembrie 2019, intimata-pârâtă B. S.A a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 18 septembrie 2019, prin care a invocat excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată.
De asemenea, a precizat că, în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, este de acord cu soluţionarea acestuia de către completul de filtru, conform dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit de către magistratul asistent raportor desemnat, în baza art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a apreciat că recursul este admisibil şi a fost declarat în termenul legal, fiind legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, magistratul asistent raportor a considerat că recursul declarat în speţă este nul, deoarece dezvoltarea criticilor formulate de recurent nu poate fi analizată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 raportat la cele ale 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării, invocată de intimata-pârâtă, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea.
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanţelor civile urmare Ordonanţei de clasare din 23 mai 2017 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş în Dosarul penal nr. x/2017, prin care, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 16 lit. e) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind pe numitul C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) C. pen., ca urmare a faptului că persoana vătămată, recurentul-reclamant A., nu a formulat plângere prealabilă.
Prezenta cauză are ca obiect despăgubiri civile pentru prejudiciul decurgând din accidentul cercetat în Dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 C. civ.
Ca atare, în ceea ce priveşte timbrajul, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul formulat fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge excepţia netimbrării, invocată de intimata-pârâtă B. S.A.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, se reţine că, recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.
Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.
Concret, pentru ca susţinerile dezvoltate de recurentul-reclamant să se încadreze în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., acesta trebuie să invoce fie încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, aducând argumente din care să rezulte că acestea norme nu au fost corect aplicate situaţiei de fapt stabilite de instanţa de apel, fie nemotivarea deciziei recurate sau motivarea acesteia cu reţinerea unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.
În recursul declarat, recurentul-reclamant critică soluţia instanţei de apel exclusiv în ceea ce priveşte cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale, precizând că sumele acordate pentru acelaşi tip de suferinţe sunt mult mai mari, că leziunile produse au necesitat pentru vindecare un număr de 85 de zile, că, datorită accidentului, a suferit un traumatism cerebral, necesitând o intervenţie chirurgicală, împrejurare care l-a împiedicat să ajungă atât la soţia sa, care era internată în spital, cât şi la înmormântarea mamei sale. A mai invocat schimbări profunde de comportament survenite după accident, împrejurarea că nu mai poate lucra şi nu îşi mai poate întreţine familia, precum şi iminenţa unei noi intervenţii chirurgicale la nivelul capului, concluzionând că nivelul daunelor morale stabilite de instanţa de apel nu corespunde în integralitate consecinţelor negative ale accidentului.
Înalta Curte reţine că argumentele invocate în dezvoltarea motivelor recurs trebuie să se grefeze pe legalitatea hotărârii atacate, nu pe chestiuni de fapt deduse judecăţii în faţa instanţei de apel, întrucât, în considerarea specificului căii de atac a recursului, examinarea aspectelor de netemeinicie sunt excluse analizei instanţei de recurs.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanţa de apel, care să se subsumeze dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În realitate, criticile formulate constau, exclusiv, în aspecte legate de temeinicia hotărârii recurate, recurentul-reclamant fiind nemulţumit de modul în care instanţa de apel a stabilit, în baza probelor administrate şi a propriilor aprecieri asupra situaţiei de fapt incidente în speţă, cuantumul daunelor morale cuvenite acestuia.
Susţinerile cuprinse în dezvoltarea motivelor de recurs, legate de modul incorect în care instanţa de apel a apreciat asupra criteriilor de stabilire a cuantumului daunelor morale, cum sunt intensitatea suferinţelor morale şi fizice produse ca urmare a accidentului sau impactul psihic al acestui eveniment, nu pot fi considerate critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., deoarece vizează strict aspecte de netemeinicie şi, astfel, exced controlului instanţei de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte consideră că recurentul-reclamant a invocat doar formal textele art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât pretinsa greşită analiză a criteriilor de evaluare a cuantumul daunelor morale nu poate fi considerată o critică circumscrisă cazurilor de casare arătate, nici celorlalte motive de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Astfel, exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susţinerilor recurentului-reclamant neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.
În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia netimbrării recursului.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 413/A din 21 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.
GGC - NN