Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 25.04.2012, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să înceteze a calcula şi reţine cota CASS de 5,5% din întregul cuantum al pensiei începând cu luna aprilie 2012 şi să restituie sumele reţinute fără titlu în perioada ianuarie 2011 - martie 2012, indexate cu rata inflaţiei până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 10956/06.12.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a-VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 2188/2014 din 31 martie 2014 a constat nulitatea recursului declarat de recurenta A. împotriva Sentinţei civile nr. 10956 din data de 06.12.2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, pentru nemotivare în termen.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 498 din 30 ianuarie 2019 a respins cererea de revizuire formulată de reclamanta A. în Dosarul nr. x/2018.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019 la data de 27.02.2019 revizuenta A. a formulat în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, cerere de revizuire împotriva Sentinţei civile nr. 498/30.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2018.
Prin Sentinţa civilă nr. 3507 din 27 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 498 din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. a declarat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin încheierea din data de 14.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019 (x/2019), în temeiul art. 411 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ., a fost suspendată judecarea cauzei privind apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva Sentinţei civile nr. 3507 din data de 13.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019,împotriva Sentinţei civile nr. 10956 din data de 06.06.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Împotriva acestei încheieri A. a formulat contestaţie în anulare ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019.
Prin Decizia civilă nr. 5794 din 11 decembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 14.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Deciziei civile nr. 5794 din 11.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019 şi a încheierii de şedinţă din 14.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019 A. a formular cerere de revizuire.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020.
Prin încheierea din data de 06 martie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire.
Împotriva acestei încheieri A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 2, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea cererii de recurs, după o prezentare a parcursului judiciar al cauzei şi a nemulţumirilor privind fondul cererii de chemare în judecată, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa a refuzat să admită acordarea unui termen solicitat în sala de şedinţă în vederea completării acţiunii.
Recurenta consideră că însăşi instanţa era în drept legal să dispună, din oficiu, acordarea unui termen cu aplicarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., fiind fără apărător în cauză.
În continuarea motivării, recurenta a prezentat nemulţumirile sale privind soluţionarea cauzelor începute din 2012 până în 2020 făcând o prezentare generală a cauzelor soluţionate, susţinând că motivaţiile ce stau la baza respingerii tuturor acţiunilor nu au niciun temei juridic.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului.
Examinând cererea de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Precizare prealabilă. Având în vedere data introducerii acţiunii, 25.04.2012, prezentei cauze îi sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1965.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 2,3,4,5,6,7,8,9 C. proc. civ., însă argumentarea motivelor de recurs invocate a fost redactată cu nerespectarea unor minime exigenţe procedurale, recurenta exprimându-şi nemulţumirile sale privind soluţionarea pe fond a cauzei, or recursul are ca obiect încheierea din data de 06 martie 2020 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire.
Sub un prim aspect, se reţine că art. 304 pct. 2 - 4 şi 6-9 C. proc. civ. au fost invocate formal, nefiind dezvoltate critici încadrabile în conţinutul acestor dispoziţii legale.
Ca atare, trebuie subliniat că, în această cale extraordinară de atac, nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs decât motivele care vizează nelegalitatea încheierii recurate.
Din sinteza motivelor de recurs se constată că singura critică ce poate fi apreciată ca şi critică de nelegalitate priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., critică ce va fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin prisma motivului încadrat în punctul 5 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a pus în discuţie nerespectarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. în sensul că instanţa de apel nu a dispus, din oficiu, "acordarea unui termen".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reaminteşte faptul că acordarea unui termen de judecată este strict reglementată de norme procedurale, norme ce nu pot fi invocate din oficiu şi care nu au fost încălcate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Este adevărat că dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. consacră principiul rolului activ al instanţei în desfăşurarea procesului, însă instanţa nu se poate substituie voinţei părţilor, iar prezentarea la strigarea pricinii sau solicitarea de judecare în lipsă constituie acte de dispoziţie ale acestora.
Art. 242 alin. (1) pct. 2 (în forma actuală art. 411 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ. dispune: "Instanţa va suspenda judecata, dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii".
Norma juridică din art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea voluntară determinată de lipsa părţilor, are caracter imperativ, iar nu facultativ şi, drept urmare, obligă instanţa de judecată să dispună suspendarea judecăţii dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă.
Din niciun înscris de la dosar nu rezultă faptul că părţile ar fi solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că faţă şi de împrejurarea că nici una dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii la ordinea înscrisă pe lista de şedinţă, în mod corect Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuenta A.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 6 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 6 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.
GGC - NN