Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Obiectul cererii introductive.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. (fostă S.C. D. SA) solicitând instanţei să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive prevăzute la art. 4.3 din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 16 iunie 2008 - respectiv posibilitatea discreţionară a pârâtei de a modifica nivelul dobânzii după bunul plac, constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 5.1 lit. c) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 16 iunie 2008, respectiv plata "comisionului de administrare lunar" de 0,15% ce a fost achitat de reclamanţi începând cu scadenţa a 13-a.
În subsidiar, solicită obligarea pârâtei la refacerea graficului cu privire la comisionul de administrare, suma reprezentând acest comision fiind în cuantum total de 213,13 CHF, plătibili în 336 tranşe lunare egale, pe toată perioada derulării contractului, respectiv suma de 0,63 CITF (şaizeci şi trei cenţi) lunar.
În urma constatării nulităţii absolute a clauzei abuzive de la art. 5.1 lit. c) din contractul de facilitate de credit şi garanţie nr. x din 16 iunie 2008 (cu efect retroactiv), solicită obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumei de 11.411,46 CHF, reprezentând comision de administrare achitat pentru perioada 27 iulie 2009 - 25 martie 2014, aşa cum rezultă prin adunarea sumelor achitate lunar de reclamanţi conform planului de rambursare credit. Suma respectivă este purtătoare a aceleiaşi dobânzi pe care pârâta a încasat-o pentru creditul acordat în această perioadă, astfel încât solicită restituirea sumei actualizate cu această dobândă, precum şi cu sumele ce vor fi achitate în continuare cu titlu de comision, până la restituirea efectivă. În subsidiar, solicită restituirea sumei achitate în plus cu titlu de comision (în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi dobândă), în cazul că suma reprezentând comisionul de administrare este în cuantum total de 213,13 CHF.
Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 5.1 lit. d) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 16 iunie 2008, respectiv plata comisionului de rambursare anticipată.
Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 5.2 din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x, respectiv posibilitatea acordată discreţionar pârâtei de revizuire a cuantumului comisioanelor pe parcursul derulării contractului "în funcţie de politica sa de creditare".
Modificarea clauzei inserate la art. 6.2 din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 16 iunie 2008, ca o consecinţă firească a constatării nulităţii absolute a clauzelor abuzive de la art. 4.3 şi 5.2 din contract.
Modificarea clauzei inserate la art. 6.6 din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 16 iunie 2008, ca o consecinţă firească a constatării nulităţii absolute a clauzei abuzive de la art. 5.1 lit. d) din contract.
Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 8.6 din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 16 iunie 2008, respectiv posibilitatea acordată discreţionar pârâtei de modificare unilaterală a clauzelor "privind valoarea ratelor de credit şi rata dobânzii curente". Constatarea faptului că această clauză este abuzivă decurge în mod firesc din constatarea ca fiind abuzive a clauzelor privitoare la modificarea unilaterală şi discreţionară a valorii ratelor de credit şi a ratei dobânzii curente.
Constatarea nulităţii absolute a clauzelor abuzive inserate la art. 8.14 şi 8.15 din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 16 iunie 2008, respectiv renunţarea la beneficiul termenului de către reclamanţi şi posibilitatea acordată discreţionar pârâtei de a constata "cazul de culpă" şi a trece la executarea silită, în condiţiile arătate în acele articole.
Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 8.3 din Condiţiile Generale de Creditare, respectiv posibilitatea acordată discreţionar pârâtei de a declara creditul scadent şi de a avea posibilitatea să aplice sau nu, după bunul plac, prevederile art. 4.1 din Condiţii, precum şi dreptul discreţionar al pârâtei de a declara scadent creditul dacă aceasta "constată că situaţia financiară a împrumutatului nu mai asigură condiţiile de rambursare a creditului".
Prin sentinţa civilă nr. 963 din 22 ianuarie 2015, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, care prin sentinţa civilă nr. 2420 din 11 mai 2015 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. (fostă S.C. D. SA), ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi au fost obligaţi reclamanţii la plata sumei de 4381,27 RON cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia nr. 843 din 20 mai 2016, a fost anulată în parte sentinţa Tribunalului Bucureşti şi trimisă cauza primei instanţe pentru continuarea judecăţii, a fost menţinută soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect pretenţii achitate anterior date de 5 decembrie 2011.
În rejudecare, reclamanţii au depus o cerere precizatoare şi au arătat că înţeleg să se judece cu pârâtele S.C. D. S.A.; E. şi S.C. C. S.A..
În conformitate cu dispoziţiile deciziei civile nr. 843 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a instanţelor române şi a CJUE, reclamanţii arată că petitul cererii de chemare în judecată va fi următorul:
1. Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive prevăzute la art. 4.3 din Contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 16 iunie 2008 - respectiv posibilitatea acordată discreţionar pârâtelor de a modifica nivelul dobânzii după bunul plac;
2. Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 5.1 lit. c), respectiv plata "comisionului de administrare lunar" de 0,15% ce a fost achitat de reclamanţi începând cu scadenţa a 13-a. În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtelor la refacerea graficului cu privire la comisionul de administrare, suma reprezentând acest comision fiind în cuantum total de 213,13 CHF, plătibili în 336 tranşe lunare egale, pe toată perioada derulării contractului, respectiv suma de 0,63 CHF (şaizeci şi trei cenţi) lunar;
3. În urma constatării nulităţii absolute a clauzei abuzive de la art. 5.1 lit. c) (cu efect retroactiv) se solicită obligarea pârâtelor la restituirea către reclamanţi a sumei de 17.266,55 CHF, reprezentând comision de administrare achitat pentru perioada 27 iulie 2009 - 25 septembrie 2016, aşa cum rezultă prin adunarea sumelor achitate lunar de reclamanţi conform planului de rambursare credit. Solicită obligarea pârâtelor la plata comisionului efectiv încasat de fiecare dintre acestea până la momentul actual, aşa cum rezultă din decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv 5572,41 CHF cea de-a doua pârâtă şi 11694,14 CHF cea de-a treia pârâtă (cu menţiunea că prima pârâtă nu a încasat comision până la cedarea contractului), în echivalent în RON la data plăţii. De asemenea, sumele respective solicită să fie purtătoare ale aceleiaşi dobânzi pe care pârâtele au încasat-o pentru creditul acordat în această perioadă, astfel încât solicită restituirea sumelor actualizate cu această dobândă, precum şi cu sumele ce vor fi achitate în continuare cu titlu de comision, până la restituirea efectivă, urmând să fie stabilit cuantumul exact printr-o expertiză contabilă. În subsidiar, se solicită restituirea sumei achitate în plus cu titlu de comision (în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi dobândă), în cazul stabilirii că suma reprezentând comisionul de administrare este în cuantum total de 213,13 CHF;
4. Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 5.1 lit. d), respectiv plata comisionului de rambursare anticipată;
5. Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 5.2, respectiv posibilitatea acordată discreţionar pârâtelor de revizuire a cuantumului comisioanelor pe parcursul derulării creditului "în funcţie de politica sa de creditare";
6. Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 8.6, respectiv posibilitatea acordată discreţionar pârâtelor de modificare unilaterală a clauzelor "privind valoarea ratelor de credit şi rata dobânzii curente". Constatarea faptului că această clauză este abuzivă decurge în mod firesc din constatarea ca fiind abuzivă a clauzelor privitoare la modificarea unilaterală şi discreţionară a valorii ratelor de credit şi a ratei dobânzii curente;
7. Constatarea nulităţii absolute a clauzelor abuzive inserate la art. 8.14 şi 8.15, respectiv inserarea în acest contract a renunţării la beneficiul termenului şi posibilitatea acordată discreţionar pârâtelor de a constata "cazul de culpă" şi a trece la executarea silită, în condiţiile arătate în acele articole;
8. Constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive inserate la art. 8.3 din Condiţiile Generale de Creditare, respectiv posibilitatea acordată discreţionar pârâtelor de a declara creditul scadent şi de a avea posibilitatea să aplice sau nu, după bunul plac, prevederile art. 4.1 din Condiţii, precum şi dreptul discreţionar al pârâtelor de a declara scadent creditul dacă acestea "constată că situaţia financiară a împrumutatului nu mai asigură condiţiile de rambursare a creditului".
Reclamanţii solicită obligarea fiecărei pârâte la plata comisionului efectiv încasat corespunzător perioadei în care au avut calitatea de creditor, respectiv:
- pârâta E., la suma de 5572,41 CHF, comision încasat de aceasta între data primei scadenţe a acestei obligaţii (27 septembrie 2009) şi data de 31 martie 2010;
- pârâta S.C. C. S.A. la suma de 11694,14 CHF, comision încasat de aceasta între data de 31 martie 2009 şi 25 septembrie 2016;
- pârâta S.C. D. S.A. nu a încasat comision, întrucât în primul an, conform contractului, reclamanţii nu au plătit acest comision.
De asemenea, reclamanţii solicită obligarea pârâtelor să achite sumele ce vor fi achitate în continuare cu titlu de comision până la restituirea efectivă şi solicită ca toate sumele la care vor fi obligate pârâtele prin hotărârea care va fi pronunţată să fie convertite în echivalent RON, la data plăţii.
B.Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 2381 din 19 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele D. S.A., E. şi C. S.A.; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor art. 5.1 lit. c) şi d) şi art. 5.2; a obligat pârâtele la restituirea către reclamanţi a sumelor percepute cu titlu de comision de administrare şi dobânda aferentă, astfel:
- E.: 5956,14 CHF debit şi 343,62 CHF dobândă (în RON la cursul BNR din ziua plăţii);
- C. S.A.: 11860,12 CHF debit şi 2561,33 CHF dobândă (în RON la cursul BNR din ziua plăţii), precum şi la plata dobânzii până la achitarea integrală a debitului; a respins în rest cererea de chemare în judecată; a obligat pârâtele la plata către reclamanţi a sumei de 4000 RON, cheltuieli de judecată (onorariu avocat 3000 RON + onorariu expert 1000 RON).
C.Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele D. S.A., E. şi C. S.A. solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul respingerii cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor prevăzute de art. 5.1 lit. c) şi d) şi art. 5.2 din Contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 16 iunie 2008.
De asemenea, împotriva acestei sentinţe au declarat apel incident reclamanţii A. şi B., solicitând schimbarea în parte a sentinţei apelate, respectiv obligarea pârâtei C. S.A. la restituirea sumelor arătate de prima instanţă (achitate de reclamanţi până la data efectuării expertizei, respectiv 25 aprilie 2017), precum şi restituirea sumelor achitate în continuare cu titlu de comision, până la restituirea integrală a debitului, toate aceste sume fiind purtătoare a dobânzii menţionate în cerere.
D.Hotărârea instanţei de apel.
Prin decizia civilă nr. 1398 A din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelantele E., D. şi C. S.A., a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 5.1 lit. c) reprezentând comisionul de administrare; a respins apelul incident formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2381 din 19 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
E.Considerentele instanţei de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Clauza ce reglementează comisionul de administrare, respectiv art. 5.1 lit. c) din contractul de facilitate de credit nr. x din 16 iunie 2008 nu este o clauză abuzivă.
Acest comision de 0,15% plătibil începând cu a 13-a scadenţă nu reprezintă o dobândă mascată, fiindcă dobânda este percepută pentru lipsa de folosinţă a sumei puse la dispoziţia clientului, în timp ce comisionul de administrare este solicitat pentru serviciile prestate de bancă în vederea administrării creditului.
Prin această clauză nu a fost afectată situaţia juridică a reclamanţilor, aceştia nefiind puşi într-o poziţie mai puţin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul naţional.
Deşi în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 50/2010, la art. 36 alin. (3) din acest act normativ se prevede posibilitatea perceperii unui comision de administrare, aspect care întăreşte concluzia că legiuitorul nu a considerat că acest comision ar trebui eliminat din contractele de credit bancar întrucât este abuziv.
Curtea a apreciat că această clauză este clară şi inteligibilă. Reclamanţii au fost în măsură să prevadă, la data încheierii contractului de credit nr. x din 16 iunie 2008, care sunt consecinţele juridice şi economice pe care le implică perceperea unui comision de administrare lunar.
Prin clauza referitoare la comisionul de administrare, care este exprimată într-un limbaj clar şi inteligibil, nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului.
Comisionul de rambursare anticipată a creditului a fost eliminat din contract începând cu data de 19 septembrie 2010 potrivit O.U.G. nr. 50/2010.
Prin apelul incident au fost făcute critici doar cu privire la clauzele prevăzute de art. 5.1 lit. c) şi d) şi art. 5.2.
Apelul incident a fost respins, Curtea reţinând că nu sunt întrunite condiţiile plăţii nedatorate sau ale îmbogăţirii fără justă cauză.
F.Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (1), (2) şi 6 din Legea nr. 193/2000 şi respectiv art. 15 din Legea nr. 190/1999 şi art. 75 şi art. 78 din Legea nr. 296/2004, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Consumatorii reclamanţi nu au avut posibilitatea de a influenţa conţinutul clauzei privind comisionul de administrare, iar această situaţie de abuz de putere dominantă şi de necesitate pentru consumator de a accepta condiţiile impuse de profesionistul instituţiei de credit a impus adoptarea legislaţiei în materia protecţiei consumatorului.
Referitor la pretinsele activităţi care urmau a fi desfăşurate de bancă, acestea nu au fost descrise în cuprinsul clauzei care prevede comisionul de administrare.
Acest comision este stabilit prin contract ca fiind "lunar" de 0,15% fără să se precizeze asupra cărei baze de calcul se aplică acest procent. Calculat şi perceput lunar şi repetitiv disimulează de fapt un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului şi, corespunzător profitul băncii.
Instanţa de apel şi-a însuşit integral motivele de apel referitoare la comisionul de administrare, fără a analiza din propria perspectivă clauza contractuală care îl prevede şi nu a analizat termenii clauzei pentru a stabili dacă aceştia au fost exprimaţi într-un limbaj uşor inteligibil.
Se solicită casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Bucureşti.
G.Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel în analiza clauzei privind comisionul de administrare a aplicat greşit normele de drept material, respectiv dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi nu a avut în considerare jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Astfel, art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 nu se referă doar la exprimarea clară şi uşor inteligibilă din punct de vedere gramatical sau literal, pentru că altfel ar fi fost de prisos a se face această menţiune în cuprinsul unui act normativ, ci la situaţia în care clauza să fie clar definită astfel încât consumatorul să aibă reprezentarea clară a raţiunilor şi fundamentelor relative la conţinutul clauzelor şi efectelor acestora asupra contractului în ansamblu.
Cerinţa potrivit cu care o astfel de clauză trebuie redactată în mod clar şi inteligibil impune şi ca ea să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acel mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze, astfel încât consumatorul să poată evalua, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta.
Curtea de Apel a reţinut că valoarea comisionului de administrare şi modalitatea de calcul au fost stipulate foarte clar, iar motivele perceperii acestui comision rezultă cu uşurinţă din analiza sa.
În realitate, în contractul încheiat de părţi, comisionul de administrare este stabilit ca fiind lunar de 0,15%, fără să se precizeze asupra cărei baze de calcul se aplică acest procent.
Înalta Curte apreciază că nu instanţa trebuie să stabilească considerentele pentru care banca a perceput comisioanele, ci aceste considerente trebuie să rezulte clar din clauzele contractului şi nu din deducţiile părţilor sau ale judecătorului.
Lipsa explicită a considerentelor pentru care au fost percepute comisioanele face ca analiza clauzelor contractului să fie greoaie, trebuind să fie făcute presupuneri în legătură cu contraprestaţiile părţilor, fapt care nu e permis în contracte care se află sub protecţia legalităţii privind consumatorii.
Lipsa din contractul de credit a oricărei prevederi privind contraprestaţiile exacte ale băncii nu poate echivala de plano cu inexistenţa unor astfel de contraprestaţii, deoarece, conform hotărârii CJUE pronunţată în cauza Gyula Kiss, enumerarea serviciilor pe care banca le prestează în schimbul unor comisioane nu este obligatorie în orice condiţii şi lipsa acestei enumerări nu loveşte de nulitate respectiva clauză cu privire la perceperea comisionului, însă în mod evident, indiferent de menţionarea lor expresă, toate comisioanele percepute de bancă trebuie să aibă corespondent în realitate.
Aşadar, Curtea de Apel trebuie să analizeze clauza privind comisionul de administrare prin prisma prevederilor Legii nr. 193/2000 şi a jurisprudenţei CJUE şi nu din perspectiva O.U.G. nr. 50/2010 ale cărei prevederi nu sunt aplicabile contractului încheiat între părţi. Faptul că legislaţia ulterioară prevede posibilitatea perceperii unui astfel de comision nu înseamnă că respectivul comision nu trebuie să respecte exigenţele Legii nr. 193/2000 şi ale jurisprudenţei CJUE.
Este de reţinut în acest sens cauza Banca Espaniol, în care s-a reţinut că "sistemul de protecţie pus în aplicare prin Directiva 93/13 se bazează pe ideea că un consumator se găseşte într-o situaţie de inferioritate faţă de un vânzător sau furnizor în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi nivelul de informare, situaţie care îl conduce la adeziunea la condiţiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influenţă asupra conţinutului acestora".
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor".
Curtea de Apel a reţinut că în cauză, prin clauza referitoare la comisionul de administrare, care este exprimată într-un limbaj clar şi inteligibil, nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului.
Reţinând aceste considerente, Curtea de Apel nu a avut în considerare jurisprudenţa CJUE, respectiv cauza Mohamed Aziz în care s-au reţinut următoarele:
"Articolul 3 alin. (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că noţiunea "dezechilibru semnificativ" în detrimentul consumatorului trebuie apreciată prin intermediul unei analize a normelor naţionale aplicabile în lipsa unui acord între părţi, pentru a evalua dacă şi, eventual, în ce măsură contractul îl plasează pe consumator într-o situaţie juridică mai puţin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul naţional în vigoare. De asemenea, este relevant în acest scop să se procedeze la o examinare a situaţiei juridice în care se găseşte consumatorul menţionat având în vedere mijloacele de care dispune, potrivit reglementării naţionale, pentru a face să înceteze utilizarea clauzelor abuzive.
Pentru a şti dacă dezechilibrul este creat "în contradicţie cu cerinţa de bună-credinţă", este important să se verifice dacă vânzătorul sau furnizorul acţionând în mod corect şi echitabil faţă de consumator, se putea aştepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte clauza în discuţie în urma unei negocieri individuale".
Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material, respectiv dispoziţiile Legii nr. 193/2000.
Aşa fiind, recursul urmează a fi admis, iar decizia recurată va fi casată în parte, cauza urmând a fi trimisă pentru rejudecarea apelului pârâtelor E., D. şi C. S.A. în privinţa clauzei prevăzute de art. 5.1 lit. c) din contractul de credit privind comisionul de administrare.
Referitor la apelul incident, respectiv la soluţia pronunţată asupra acestuia, recurenţii-reclamanţi nu au formulat critici de nelegalitate, susţinând doar că "apelul băncilor ar fi trebuit respins, iar apelul nostru incident analizat sub aspectul temeiniciei sale şi nu din perspectiva faptului că nu poate fi considerată abuzivă clauza din contractul de creditare referitoare la comisionul de administrare".
Aşa fiind, nu există motive de nelegalitate cu privire la acest aspect, asupra cărora Înalta Curte să facă o analiză din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.
Reţinând că în speţă sunt întrunite cerinţele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar soluţia asupra recursului este aceea de casare şi trimitere a cauzei spre rejudecare din perspectiva clauzei ce cuprinde comisionul de administrare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. astfel cum a fost susţinut de apărătorul recurenţilor la momentul în care a avut cuvântul pe fondul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1398 A din 27 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului pârâtelor E., D. şi C. S.A. în privinţa clauzei prevăzute de art. 5.1 lit. c) din contractul de credit.
Menţine celelalte dispoziţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 25 iunie 2020.