Şedinţa publică din data de 26 iunie 2020
Asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, s-au constatat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal sub nr. x/2016, reclamanţii A. ŞI B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va dispune în cauză să fie obligată pârâta să realizeze canalizarea prin vacumare în sistem ROE VAC, iar acesta să fie integrat în sistemul de canalizare al cartierului, conform proiectului de execuţie; au mai solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat.
Prin sentinţa civilă nr. 1877 pronunţată în data de 13 noiembrie 2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamanţii A. ŞI B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., în sensul că, a admis în totalitate primul capăt de cerere şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să realizeze canalizarea prin vacuum în sistem ROE VAC cu integrare în sistemul de canalizare-cartier, conform proiectului de execuţie; a admis, în parte, capătul secund al cererii formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. la repararea prejudiciului în cuantum de 94.758,30 RON (potrivit raportului de expertiză completare II).
Totodată, a admis, în parte, cererea privind plata cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON, respectiv 1.000 RON onorariu expert şi 1.500 RON onorariu avocat; a respins, în rest, pretenţiile formulate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâta S.C. C. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 7 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins ca fiind neutilă, neconcludentă şi nepertinentă soluţionării cauzei proba cu contraexpertiză construcţii solicitată de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L.
Prin decizia nr. 309 din data de 13 iunie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1877 din data de 13 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în contradictoriu cu reclamanţii A. şi B.; a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor admise la fond, de la 94.758,30 RON, la 35.520,30 RON, la care a rămas obligată apelanta-pârâtă; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Împotriva deciziei nr. 309 din data de 13 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..
Totodată, pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 309 din data de 13 iunie 2019 şi a încheierii de şedinţă din data de 7 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.
Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivare, fără a indica ce dispoziţii legale a încălcat sau aplicat greşit instanţa de apel, a precizat că, deşi a solicitat, în apel, efectuarea unui nou raport de expertiză în specialitatea construcţii, pentru ca expertul să identifice imobilul reclamanţilor şi să precizeze dacă există deficienţe numai la acesta, instanţa de apel a respins solicitarea formulată, aşa cum reiese din conţinutul încheierii de şedinţă din data de 7 mai 2019.
A susţinut că instanţa apel a clarificat, într-o mare parte, situatia litigioasă dintre părţi, dar a greşit atunci când a obligat recurenta-pârâtă să realizeze un sistem de canalizare ROE VAC, deoarece, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, acesta nu mai poate fi executat.
De altfel, a arătat că imobilul recurenţilor are un sistem de canalizare funcţional, gravitational, situaţie de rezultă din conţinutul raportului de expertiză întocmit de societate, în urma reclamaţiilor efectuate de recurenţii-reclamanţi şi din împrejurarea că, la încheierea anecontractului de vânzare-cumpărare, aceştia au luat cunoştinţă de specificaţiile tehnice ale locuinţei, fiind specificat ca imobilul va fi racordat la reţeaua de canalizare existentă în zona, respectiv la sistemul gravitaţional.
A explicat faptul că ROE VAC este un sistem de vacuumare ce a fost propus în proiectul iniţial de execuţie a cartierului, iar aceasta ar fi putut fi operaţional numai pentru un întreg ansamblu rezidenţial, nu doar pentru un imobil separat, aşa cum îşi doresc reclamanţii, neexistând o soluţie tehnică pentru a dota doar imobilul reclamanţilor cu un asemenea sistem.
Ca atare, a considerat că decizia instanţei de fond este greşită şi nu poate fi executată.
Făcând o serie de referiri la situaţia de fapt, a considerat că instanţa de apel a greşit când a reţinut în sarcina recurentei-pârâte un eventual prejudiciu, întrucât recurenţii-reclamanţi au efectuat multe modificări şi îmbunătăţiri la locuinţa lor, ce au fost avute în vedere la efectuarea expertizei.
A mai susţinut că nu s-a ţinut cont de perioada de garanţie oferită de vânzător, pretinzându-se defecţiuni ce au apărut la mult timp după expirarea garanţiei lucrărilor.
Recurenta menţionează, în continuare, o serie de aspecte referitoare la greşelile pe care expertul le-ar fi făcut în realizarea raportului de expertiză dispus de instanţă, criticând concluziile acestui raport.
A mai arătat că, deşi a menţionat faptul că multe lucrări pe care recurenţii-reclamanţi le pretind, nu au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, instanţa de apel a greşit prin aceea că nu le-a scăzut din valoarea totală (lipsa gurilor de scurgere la canalizare, lipsa rigolelor carosabile corespunzătoare pe toata lungimea cailor de acces, asigurarea scurgerii apelor pluviale, clapeta care asigură scurgerea apei într-un singur sens, parcările duble dinspre casele 22, 23A, 23B, 24 şi platforma betonată şi împrejmuită de gunoi menajer).
A mai arătat că în mod greşit a procedat instanţa atunci când a obligat recurenta-pârâtă să refacă pentru recurenţii-reclamanţi canalizarea şi să le achite acestora o anume sumă, decizia recurată fiind nelegală şi pentru că solicitările recurenţilor-reclamanţi sunt nereale; cheltuielile de judecată au fost cerute pe cale separată.
Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au invocat, în motivarea recursului formulat, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Cât priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., au apreciat că hotărârea pronunţata cuprinde motive contradictorii, întrucat, deşi instanţa de apel recunoaşte că S.C. C. S.R.L. trebuia să execute un sistem de canalizare ROE VAC la locuinţa recurenţilor-reclamanţi, aceasta a schimbat, fără aprobarea proprietarilor acest sistem de canalizare într-un sistem gravitaţional, care a fost executat greşit din punct de vedere tehnic, astfel că, în prezent, sistemul de canalizare constă într-o conductă legată la patru camine tehnice, care preia scurgerile celor 4 case şi le deversează într-un cămin tip fosă septică, ce trebuie golit prin vidanjare.
Au susţinut că a fost corectă soluţia primei instanţe, care a obligat pârâta la realizarea sistemului de canalizare ROE VAC pentru întreg cartierul şi a acordat despăgubiri, astfel încât, cu banii obţinuţi, recurenţii-reclamanţi să efectueze lucrările necesare de refacere a aşa zisului sistemului de canalizare existent (gravitational), astfel cum s-a reţinut şi în Raportul de Expertiză Tehnică Completare II, întocmit de expert D. .
În concluzie, au apreciat greşit argumentul instanţei de apel, că s-a fi impus pârâtei o dublă sancţiune, întrucât la acest moment, la faţa locului nu există nici un sistem de canalizare, nici ROE VAC, nici gravitaţional, aspect reţinut, de altfel, de instanţa de apel.
Dimpotrivă, au arătat că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, sistemul de canalizare existent nu este funcţional, ci trebuie refăcut, până la efectuarea celui ROE VAC pentru întregul cartier.
Ori, suma de 55001,30 RON, pe care instanţa de apel a redus-o din cuantumul despăgubirilor, reprezintă tocmai costul materialelor, lucrărilor şi manoperei necesare pentru rezolvarea temporară a sistemului de canalizare în sistem gravitational (care, aşa cum s-a arătat, nu este functional) şi nu costul realizării unui sistem de canalizare în sistem ROE VAC, care presupune realizarea unei staţii de colectare cu pompe de vid, conducte de legătura cu toate căminele din cartier, pompe de evacuare, vas de colectare ape uzate, detectoare de nivel, un panou de comandă, precum şi efectuarea unor cămine de colectare stradale, costurile fiind pe masură, astfel că nu poate fi vorba de sancţionare dublă de către prima instanţă a pârâtei, cu atât mai mult cu cât, în anul 2015, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere de către Garda Naţională de Mediu să finalizeze în termen de 24 de luni sistemul tip ROE VAC, însă nu l-a realizat nici până în prezent.
Au apreciat că, în acest context, subzistă şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de apel pronunţând hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la răspunderea contractuală, întrucat recurenta-pârâtă şi-a încălcat angajamentele asumate prin antecontractul şi contractul de vânzare cumpărare - construire locuinţe şi prin avizele emise pentru realizarea locuinţelor.
În acelaşi sens, recurenţii-reclamanţi au considerat că instanţa de apel a aplicat greşit şi prevederile H.G. nr. 1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri, întrucât recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a obţinut Avizul de Mediu nr. PH-6 din data de 12 februarie 2008 în baza acestui act normativ, fiind specificat un sistem de canalizare prin vacumare în sistem ROE VAC.
Revenind la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au precizat că anumite obligaţii băneşti au fost stabilite în mod eronat în sarcina apelantei, deoarece acestea nu au fost asumate contractual, astfel că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive străine de natura cauzei.
Contrar susţinerii instanţei de apel, în sensul că, în contractul de vânzare cumpărare nu ar fi prevăzută obligaţia plantării unor pomi, recurenţii-reclamanţi au arătat că în Anexa 1 - Specificatii tehnice casă tip E - Mansardabil a Antecontractului de vânzare cumpărare, la pct. 17 lit. c) se prevede:
"plantarea unor pomi".
Mai mult decât atât, au susţinut că denumirea "Ansamblu Rezidenţial" presupune existenţa unor spaţii de depozitare, alei, parcuri, spaţii verzi, perdea de arbuşti la intrarea în cartier, benzi de accelerare şi decelerare, astfel cum se prevede şi în Regulamentul Ansamblului Rezidenţial.
În acest sens, au arătat că la pct. 3.1.7 din Antecontractul de vânzare-cumpărare semnat de părţi se prevede că promitentul cumpărător se angajează să suporte costurile lucrărilor de întreţinere a spaţiilor de depozitare, alei, parcuri, spaţii verzi, prin urmare, acestea trebuiau, mai întâi, realizate de recurenta-pârâtă, iar preţul stabilit pentru imobilul achiziţionat s-a raportat la faptul că locuinţa se află într-un ansamblu rezidenţial.
Au mai precizat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că lipseşte reţeaua de alimentare cu apă pentru consum menajer şi incendiu, în realitate fiind vorba de lipsa apei si rezervorului de apă pentru incendiu, care nu există, deşi au fost prevăzute în proiect.
Recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenţii-reclamanţii A. şi B., solicitând respingerea recursului declarat de aceştia, ca nefondat şi obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.
Întâmpinarea formulată a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi, care au formulat răspuns la întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare la recursul declarat de recurena-pârâtă S.C. C. S.R.L., invocând excepţia nulităţii acestei căi de atac, întrucât motivele invocate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, ca nefondat.
Întâmpinarea formulată a fost comunicată recurentei-pârâte, iar aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.
Prin încheierea din 6 martie 2020, a fost analizat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, s-a dispus comunicarea raportului către părţi şi s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, asupra raportului întocmit.
Recurenţii-reclamanţi au depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a reiterat excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtă şi a solicitat admiterea în principiu a recursului său.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L., excepţie invocată de recurenţii-reclamanţi prin întâmpinare, în raport cu art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L., pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.
În speţă, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului legal, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Argumentele expuse în dezvoltarea recursului, referitoare la faptul că prin încheierea din 7 mai 2019, în mod greşit instanţa de apel a respins solicitarea recurentei-pârâte de a se efectua un nou raport de expertiză în specialitatea construcţii, precum şi cele privind greşelile pe care expertul le-ar fi făcut în realizarea raportului de expertiză dispus de instanţă, vizează aspecte de netemeinicie, însă aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.
Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurenţilor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.
Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.
Prin urmare, reevaluarea probelor este incompatibilă cu judecata în etapa recursului, în această cale de atac fiind posibil a fi analizate exclusiv aspecte care interesează legalitatea hotărârilor supuse controlului judiciar.
Demersul de interpretare a probelor este lăsat de legiuitor la libera apreciere a magistratului care realizează o judecată a fondul cauzei (în primă instanţă, şi în apel), conform prevederilor art. 264 din C. proc. civ., excepţie de la această regulă făcând situaţiile în care legea însăşi stabileşte puterea doveditoare a unor mijloace de probă.
Or, recurenta nu invocă vreo dispoziţie legală care să atribuie expertizei judiciare efectuate în speţă o forţă probantă în sensul susţinut de aceasta, astfel că nu există temei spre a se reţine că modalitatea în care instanţa de apel a evaluat respectiva probă ar fi contrară unei dispoziţii a legii şi, pentru acest motiv, ar fi susceptibilă de analiză în coordonatele motivelor de recurs care se regăsesc în art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Nici argumentele prin care recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel în mod greşit a obligat-o să refacă canalizarea pentru recurenţii-reclamanţi, având în vedere că nu există o soluţie tehnică pentru a dota doar imobilul reclamanţilor cu un asemenea sistem şi că în mod greşit a obligat-o la repararea prejudiciului pretins de reclamanţi, în condiţiile în care aceştia au efectuat multe modificări şi îmbunătăţiri la locuinţa lor, nu pot fi examinate, deoarece sunt critici de netemeinicie ce presupun o devoluare a fondului cauzei şi o restabilire a situaţiei de fapt în funcţie de probatoriul administrat.
Prin urmare, o astfel de apreciere a relevanţei sau nerelevanţei probelor, prin care se tinde, de o manieră inadmisibilă procedural, la o devoluare a fondului şi la stabilirea altei situaţii de fapt este incompatibilă cu judecata în etapa recursului, în această cale de atac fiind posibil a fi analizate exclusiv aspecte care interesează legalitatea hotărârilor supuse controlului judiciar.
În consecinţă, din expunerea argumentelor evocate de recurenţi în cuprinsul cererii de recurs rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.
În această situaţie, sancţiunea care intervine este anularea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod va admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L., invocată de recurenţii-reclamanţi B. şi A. şi, în consecinţă, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 şi încheierii din 7 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.
Constatând că recursul declarat de declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă nu poate fi soluţionat conform art. 493 alin. (5) sau art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., motiv pentru care va admite în principiu recursul şi va stabili termen de judecată în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia, cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L., invocată de recurenţii-reclamanţi B. şi A..
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 şi încheierii din 7 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Admite în principiu recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.
Stabileşte termen pentru soluţionarea recursului la data de 23 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2020.