Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 217 din data de 07 decembrie 2020 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de petenta condamnată A., în prezent deţinută în Penitenciarul Craiova, secţia Exterioară Işalniţa -, împotriva Sentinţei penale nr. 99 din 18.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2014.

A fost obligată petenta la 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 26.11.2020 la Curtea de Apel Craiova, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. şi art. 551 din Legea nr. 254/2013, petenta A. a solicitat următoarele:

aplicarea prevederilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru perioada 01.01.2020 - 20.11.2020, urmând să fie considerate ca fiind executate efectiv un număr de 65 de zile aferent unui număr de 324 de zile executate în condiţii necorespunzătoare de la 01.01.2020 până la 20.11.2020.

anularea Mandatului de executare nr. x din 01.11.2018;

emiterea unui nou mandat de executare din care să fie deduse un număr de 65 de zile considerate ca fiind executate efectiv în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013.

În susţinerea contestaţiei la executare a invocat următoarele aspecte:

1. În fapt, prin Sentinţa penală nr. 99/2017 din 18.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014 a fost condamnată la pedeapsa principală de 4 ani închisoare. Prin Decizia penală nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul x/2014 a fost modificată Sentinţa penală nr. 99/2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, fiind condamnată la o pedeapsă principală de 5 ani şi 8 luni închisoare, urmând ca aceasta să fie executată în regim de detenţie.

2. A început executarea pedepsei la data de 01.11.2018, urmând ca aceasta să fie executată la termen la data de 01.07.2024. La data de 23.12.2019, prin art. III din Legea nr. 240/2019 a fost abrogat art. 551 din Legea nr. 254/2013. De la acest moment administraţia penitenciarului nu a mai calculat zilele considerate ca fiind executate efectiv ca urmare a executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare.

3. În mod greşit nu s-a procedat la calcularea zilelor acordate pentru condiţiile de executare necorespunzătoare, raportat la împrejurarea că Legea nr. 254/2013 reprezintă o normă de drept penal substanţial, fiind astfel incidente prevederile referitoare la legea penală mai favorabilă. Din moment ce această prevedere a intrat în vigoare pe perioada în care s-a aflat în executarea pedepsei, chiar dacă a fost ulterior abrogată, până la considerarea ca executată a pedepsei, art. 551 din Legea nr. 254/2013 continuă să producă efecte.

4. Potrivit art. 55 din Legea nr. 254/2013 "La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată."

5. Este necesară astfel delimitarea incidenţei noţiunii de "Lege penală " astfel cum este ea definită în art. 173 noul C. pen., respectiv "Prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgentă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.

6. Potrivit art. 73 alin. (1) din Constituţia României, "Parlamentul adoptă legi constituţionale, organice şi ordinare " iar potrivit art. . 73 alin. (3) lit. h) din "Prin lege organică se reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

7. Se observă astfel că infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora sunt reglementate prin lege organică.

8. Faţă de prevederile mai sus menţionate, este considerat că are caracter de lege penală organică orice lege care conţine dispoziţii penale (incriminări, pedepse, regimul de executare a acestora) legea penală neputând însemna decât un act normativ adoptat de Parlament ca lege organică ce conţine dispoziţii penale.

9. Interpretarea contrară, potrivit căreia Legea nr. 254/2013 nu ar avea caracter de normă de drept penal substanţial ar lipsi de finalitate întregul proces penal deoarece nu se poate considera că reprezintă norme de drept penal substanţial doar acele legi prin care se reglementează infracţiunea şi sancţiunea pentru aceasta, modalitatea de executare a pedepsei fiind reglementată printr-un act normativ cu natură juridică diferită.

10. Pe de altă parte, astfel cum se observă din coroborarea textelor de lege, aplicarea art. 551 din Legea nr. 254/2013 are efecte în ce priveşte instituţii de drept penal substanţial cum ar fi:liberarea condiţionată instituţie prevăzută de art. 99 şi următoarele noul C. pen.; încadrarea unei fapte ca fiind săvârşită în recidivă postcondamnatorie sau postexecutorie prevăzute în art. 41 şi 43 noul C. pen., în situaţia în care această faptă a fost săvârşită în termenul de supraveghere stabilit ca urmare a liberării condiţionate ori ca urmare a aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Nu în ultimul rând în funcţie de data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată prezintă relevanţă în ce priveşte data la care începe să curgă termenul de reabilitare.

11. Toate instituţiile indicate mai sus sunt influenţate în mod direct de data la care a fost executată sau considerată ca executată pedeapsa aplicată. Or, această dată este modificată de zilele considerate ca fiind executate prin aplicarea prevederilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.

12. Nu se poate interpreta că normele de drept substanţial şi efectele acestora pot fi influenţate de o altă normă ce nu ar avea un caracter de normă de drept penal substanţial.

13. Art. 551 din Legea nr. 254/2013 are natura unei norme penale substanţiale, chiar dacă aceasta este prevăzută în Legea nr. 254/2013 şi produce efecte cu privire la dispoziţiile relative la calculul pedepselor. Aceasta este singura interpretare ce poate fi luată în considerare raportat şi la conţinutul art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie.

14. A solicitat să se constatate că "legea penală" descrie faptele care sunt considerate infracţiuni, prevede sancţiunile care se pot aplica sau lua în cazul săvârşirii lor (pedepse, măsuri educative, măsuri de siguranţă), dar cuprinde în mod necesar şi modalitatea de executare a acestor pedepse reglementând, astfel, integral incidenţa reacţiunii represive.

15. Iniţial, în expunerea de motive ce a stat la baza adoptării Legii 169/2017 în Secţiunea II pct. 2 intitulată "Schimbări preconizate" se subliniază faptul că "Proiectul de lege îşi propune un dublu scop: de a acorda o compensare persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiţii de supraaglomerare severă şi de a contribui în acelaşi timp la degrevarea penitenciarelor. Astfel, toate persoanele private de libertate vor avea în mod automat vocaţia de a beneficia de liberarea condiţionată, dacă îndeplinesc condiţiile stabilite prin proiect ... Se are în vedere în primul rând ca acest mecanism să opereze în cadrul instituţiei liberării condiţionate.

16. Este evidentă astfel intenţia legiuitorului, aceea de a crea un mecanism ce face parte şi care poate produce efecte în ce priveşte instituţia liberării condiţionate, prin intermediul acestuia fiind posibilă considerarea ca fiind efectiv executate a unui număr suplimentar de 6 zile echivalent unui număr de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare.

17. Rezultă astfel două concluzii din expunerea de motive, respectiv completarea normei de drept penal substanţial cu o altă normă de drept penal (respectiv prevederile Legii nr. 254/2013) pentru o aplicare unitară a legii şi pentru a evita un eventual conflict între cele două norme penale şi faptul că măsurile dispuse de către organele judiciare în ce priveşte considerarea ca executate a unui număr de zile suplimentare pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare se pot dispune numai în cursul procesului penal, fiind astfel inclusă (cum de altfel este cunoscut) executarea pedepsei şi totalitatea normelor ce reglementează acesta etapă ca parte dintr-un întreg, acesta din urmă fiind reprezentat de procesul penal în ansamblul lui.

18. Tot în sensul în care Legea nr. 254/2013 reprezintă o normă penală substanţială stau şi următoarele argumente: prevederile art. 551 din legea mai sus indicată reprezintă o cauză de reducere a pedepsei, prin considerarea ca fiind efectiv executate a unui număr de 6 zile la fiecare 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare. Prin Decizia nr. 22/27.11.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept s-a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Brăila, secţia penală, având ca obiect următoarea chestiune de drept:"În aplicarea dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, referitoare la compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare a persoanelor private de libertate, dacă la calcularea pedepsei efectiv executate se are în vedere şi o pedeapsă executată la termen anterior pedepsei care se execută la acest moment şi în privinţa căreia nu au fost aplicate dispoziţiile legale referitoare la instituţia liberării condiţionate".

19. În considerentele deciziei s-au indicat Decizia nr. 18/05.12.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 07/26.04.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia 8/11.03.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi Decizia nr. 15/26.09.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind ulterior reţinut faptul că în aceste condiţii, instanţa de trimitere sesizează instanţa supremă cu o chestiune de drept, respectiv care putea fi soluţionată prin intermediul deciziilor sus-menţionate din considerentele şi dispozitivul cărora decurge, fără a fi necesar un raţionament logico-juridic complex, răspunsul pentru prezenta problemă de drept" şi că "Mai exact, calificarea cu caracter general a zilelor compensatorii drept cauză de micşorare a pedepsei, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de particularităţile contestaţiei la executare, constituie un element decisiv şi suficient care să conducă la dezlegarea chestiunii de drept şi să permită instanţei de trimitere soluţionarea pe fond a contestaţiei la executare".

20. Prin urmare, zilele compensatorii reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei. Aşa fiind, reglementarea acestora se face numai printr-o normă de drept penal substanţial, fiind o normă referitoare la regimul pedepselor şi modalitatea de executare a acestora, în sensul prevăzut de art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie.

21. Pe de altă parte, fiind o lege penală ce reglementează o cauză de reducere a pedepsei în parte, în funcţie de zilele considerate ca fiind efectiv executate, instituţia reglementată de art. 551 din Legea 554/2013 este asemănătoare cu alte instituţii de drept penal substanţial, respectiv graţierea (cauză ce înlătură în tot sau în parte restul de pedeapsă rămas de executat).

22. Prin considerentele Deciziei nr. 1483/11.11.2011, Curtea Constituţională a reţinut următoarele: "Cât priveşte criteriile de delimitare a normelor de drept penal de cele de procedură penală, Curtea constată că aşezarea acestor norme în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor. La aceeaşi concluzie se ajunge şi dacă se ia în considerare criteriul scopului normei, care atribuie un drept, o facultate, nefiind o normă care să reglementeze proceduri. Totodată, nu poate fi înlăturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la răspunderea penală pe care o poate înlătura, reduce sau agrava. În măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speti dedusă judecăţii, indiferent de ramura de drept căreia îi aparţine, aduce o schimbare cu privire la condiţiile de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidenţa legii penale mai favorabile. Aşadar, faptul că textul în discuţie figurează în C. proc. pen. nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal susceptibilă de a fi aplicată retroactiv, în cazul în care este mai blândă."

23. Mutatis mutandis, analiza efectuată de Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 1483/11.11.2011 poate fi aplicată şi în ce priveşte normele din Legea nr. 254/2013, care deşi nu sunt cuprinse în partea generală a legii penale şi nici în partea specială, cuprind totuşi prevederi ce influenţează cuantumul pedepsei, în sensul reducerii acesteia cu 6 zile pentru fiecare 30 de zile executate în mod necorespunzător.

24. În discuţia referitoare la natura prevederilor în discuţie, respectiv dacă acestea constituie lege penală mai favorabilă, trebuie avut în vedere şi principiul egalităţii în faţa legii şi principiul nediscriminării deoarece, în situaţia în care interpretarea dată ar fi aceea potrivit căreia prevederile art. 551 din Legea nr. 254/2013 ar fi aplicabile numai până la data de 23.12.2019, ar însemna ca aceste prevederi să se aplice doar pentru o anumită categorie de persoane, în sens larg, urmând ca după abrogarea acestor prevederi cealaltă categorie de persoane (deşi se află în aceeaşi situaţie juridică), să nu beneficieze de reducerea pedepsei reglementată până la 23.12.2019.

25. Or, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Aşa fiind, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă. Reglementarea unui regim sancţionator şi a modalităţii de executare a pedepsei ce trebuie să aibă la bază criterii obiective şi pentru ca acesta să respecte principiul egalităţii în faţa legii, se impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim sancţionator şi de executare a pedepsei.

26. În aceste condiţii, singura interpretare, pentru respectarea principiului egalităţii şi nediscriminării este aceea potrivit căreia prevederile art. 55 din Legea nr. 254/2013 reprezintă o lege penală de drept substanţial care poate retroactiva în funcţie de situaţia juridică concretă a subiectului de drept căruia i se aplică.

27. În consecinţă, raportat la argumentele expuse anterior precum şi la prevederile invocate, a solicitat admiterea contestaţiei la executare, cu consecinţa considerării ca executate efectiv a unui număr de 65 de zile aferente celor 324 de zile executate în condiţii necorespunzătoare.

Analizând contestaţia la executare, instanţa a constatat că este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatei A. din două infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în două infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. actual.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. actual (referitor la fapta inculpatei de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prin neînregistrarea în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la datele de 09.06.2011, 09.07.2011, 11.12.2011, 11.02.2012, 06.05.2012, 15.10.2012, 31.12.2012, şi 15.05.2013).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., în calitate de administrator de fapt al S.C. B. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. actual (referitor la fapta inculpatei de a de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a declarat venituri impozabile în sumă de 3.244.987 RON).

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatei A. din infracţiunile prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din din C. pen., art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. în infracţiunile prev. de art. 290 din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 art. 5 din C. pen. actual, infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. actual, şi art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. actual, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. actual a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 290 din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din din C. pen. actual a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) din C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În temeiul art. 71 din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din din C. pen. actual a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev de art. .64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A. în prezenta cauză urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) din C. pen. de la 1969 s-a dedus din pedeapsa pe care urmează să o execute inculpata A. durata reţinerii de la data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014 şi a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 07.11.2014 la data de 01.07.2015, inclusiv.

Prin Decizia nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii C., S.C. D. S.R.L., E., F., S.C. G. S.R.L., H. şi A., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, cu privire la inculpata A. s-au dispus următoarele:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din din C. pen. de la 1969, aplicată inculpatei A. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente care au fost repuse în individualitate după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din C. pen. de la 1969;

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale.) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

A fost menţinută pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza I din C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 din C. pen. de la 1969, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei A. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei A. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) din C. pen. de la 1969 s-a dedus din pedeapsa pe care urmează să o execute inculpata A. durata reţinerii de la data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu de la data de 07.11.2014 până la data de 01.07.2015, inclusiv.

Cu ocazia promovării prezentei contestaţii la executare, petenta nu a invocat temeiul de drept pe care-l apreciază ca fiind incident în raport de dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen.

Întrucât a solicitat reducerea pedepsei cu un număr de 65 de zile ca urmare a aplicării prevederilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru perioada 01.01.2020 - 20.11.2020, cele 65 de zile fiind aferente unui număr de 324 de zile executate în condiţii necorespunzătoare de la 01.01.2020 până la 20.11.2020, Curtea a examinat contestaţia la executare prin prisma dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., conform cărora se poate formula contestaţie la executare când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, prin orice altă cauză de stingere sau micşorare a pedepsei, înţelegându-se, potrivit jurisprudenţei naţionale, orice situaţie ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, care produce acest efect şi care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor.

În urma acestui examen s-a constatat că articolul în temeiul căruia petenta solicită reducerea pedepsei respectiv art. 551 din Legea nr. 254/2013 a fost abrogat ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Astfel, prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240 din 19.12.2019 a fost abrogate art. 551 din Legea nr. 254/2013 iar în art. III din acelaşi act normativ s-a specificat că "Prevederile art. 55 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenţie, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind C. pen. al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenţie, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind C. pen., cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 şi data intrării în vigoare a prezentei legi".

Pe cale de consecinţă, în cuprinsul legii de abrogare s-a precizat că persoanelor aflate în situaţia petentei, şi anume în executarea pedepsei la data abrogării, li se aplică dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 254/2013 până la momentul abrogării acestui act normativ - 23.12.2019, data intrării în vigoare a Legii nr. 240 din 19.12.2019.

Stabilirea perioadei pentru care se acordă un anumit număr de zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare,s-a reţinut că reprezintă un element care ţine în exclusivitate de opţiunea legiuitorului, care are libertatea de a dispune sub acest aspect pe baza unor considerente de oportunitate, apreciate în funcţie de scopul legii şi de perioada în care se estimează a fi atins acest scop. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 293 din 09.06.2019, decizie prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 551 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, reţinând în considerente că aceste argumente susţin opţiunea pentru perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare, care se calculează începând cu 24 iulie 2012.

În raport de considerentele expuse mai sus, împrejurarea că din deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 7/2018, nr. 8/2019 şi nr. 15/2018 rezultă că zilele compensatorii au fost calificate drept cauză de micşorare a pedepsei, s-a apreciat că este un aspect care prezintă relevanţă numai cu privire la perioadă pentru care legiuitorul a stabilit că se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare respectiv pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 şi 23 decembrie 2019.

În ceea ce priveşte aplicarea acestui articol şi pentru perioada ce se execută ulterior abrogării art. 551 din Legea nr. 254/2013, respectiv ulterior datei de 23.12.2019, în considerarea faptului că ar reprezenta lege penală mai favorabilă, este de observat că aplicarea legii penale mai favorabile nu se poate realiza decât în temeiul art. 5 sau art. 6 din C. pen. iar petenta nu a indicat temeiul concret pe care îşi întemeiază cererea.

Independent dacă temeiul avut în vedere l-a constituit art. 5 din C. pen. respectiv art. 6 din C. pen., Curtea a constatat că nu sunt aplicabile în situaţia petentei.

Astfel, cu privire la art. 5 din C. pen., s-a constatat că acesta reglementează exclusiv situaţia în care între momentul săvârşirii infracţiunii şi până la momentul judecării definitive a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, caz în care se aplică legea mai favorabilă, momentul final până la care poate din determinată legea penală mai favorabilă fiind aşadar reprezentat de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. De altfel, s-a menţionat că denumirea marginală a articolului este lămuritoare, art. 5 din C. pen., reglementând aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Or, în speţă, la momentul actual, petenta se afla deja în executarea pedepsei, un examen în temeiul art. 5 din C. pen. fiind interzis de legiuitor.

De asemenea, s-a arătat că aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei se poate realiza doar în condiţiile art. 6 din C. pen. care prevăd alte situaţii decât cea invocată de petenta. Astfel, potrivit acestui articol atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim. Alineatul 2 din acest articol are în vedere situaţia în care, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii când pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune iar alin. (3) stipulează că, dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă în vreme ce alin. (4) şi (5) reglementează situaţia măsurilor educative, a pedepselor complementare şi respectiv a măsurilor de siguranţă.

Pentru considerentele de mai sus, contestaţia la executare formulată de petenta condamnată A. a fost respinsă ca nefondată.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 217 din data de 07 decembrie 2020, a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie condamnata A.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea condamnată prin apărătorul desemnat din oficiu a reiterat argumentele aduse în faţa instanţei de fond, respectiv faptul că în mod greşit nu i s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 254/2013 pentru perioada 01.01.2020 - 20.11.2020, astfel încât a solicitat a-i fi aplicate aceste dispoziţii legale, urmând să fie considerate ca fiind executate efectiv un număr de 65 de zile aferent unui număr de 324 de zile executate în condiţii necorespunzătoare de la 01.01.2020 până la 20.11.2020.

Examinând contestaţia formulată de condamnata A. prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În speţa de faţă, cauza a fost examinată prin prisma dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât art. 551 din Legea nr. 254/2013 a fost abrogat prin Legea nr. 240 din 19.12.2019. în cuprinsul legii de abrogare s-a precizat expres că persoanelor aflate în situaţia petentei, şi anume în executarea pedepsei la data abrogării, li se aplică dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 până la momentul abrogării acestui act normativ - 23.12.2019, data intrării în vigoare a Legii nr. 240 din 19.12.2019, astfel încât solicitarea petentei nu poate fi primită.

A 1 Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 254/2013, invocate de petentă nu mai produc efecte, astfel încât nu se mai poate proceda la o calculare a perioadei pe care în cursul anului 2020, respectiv în perioada 01.01.2020 - 20.11.2020 condamnata a executat-o în condiţii necorespunzătoare, dispoziţiile legale anterior evocate fiind abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240 din 19.12.2019.

De asemenea, în art. III din Legea nr. 240 din 19.12.2019 s-a specificat că "Prevederile art. 55 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 şi data intrării în vigoare a prezentei legi".

Pe cale de consecinţă, în cuprinsul legii de abrogare s-a precizat că persoanelor aflate în situaţia petentei, şi anume în executarea pedepsei la data abrogării, li se aplică dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 254/2013 până la momentul abrogării acestui act normativ - 23.12.2019, data intrării în vigoare a Legii nr. 240 din 19.12.2019.

Aşadar, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aplicarea legii penale mai favorabile se face doar prin prisma dispoziţiilor art. 6 din C. pen., potrivit cărora legea este aplicabilă numai în situaţia în care are loc o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de legiuitor, în sensul că intervine o lege penală care prevede un cuantum mai mic decât pedeapsa pe care contestatoare o are de executat, respectiv intervin modificări ale cuantumului pedepselor complementare sau a măsurilor de siguranţă, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu au fost reglementate de legiuitor ca şi o cauză de reducere a pedepsei pentru a se putea analiza aplicarea legii penale mai favorabilă şi continuarea producerii acestor efecte pe toată durata executării pedepsei, ci au fost acordate ca şi măsuri compensatorii pentru perioada executată în condiţii necorespunzătoare.

Prin urmare, acesta este caracterul lor, de măsuri compensatorii şi nu de cauză de reducere a pedepsei şi acest caracter rezultă în mod neechivoc din denumirea marginală pe care acest articol a avut-o - compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare.

Or, fiind o măsură compensatorie produce efectele numai pe durata prevăzută, începând cu anul 2012 până la abrogarea dispoziţiilor legale în luna decembrie 2019 şi nu poate să îşi producă aceste efecte în continuare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 217 din data de 07 decembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Reţinând culpa sa procesuală în ceea ce priveşte declanşarea netemeinică a noului cadru procesual, în temeiul art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen., va obliga condamnata la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 217 din data de 07 decembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 ianuarie 2021.

GGC - NN