Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 7 iunie 2019, sub nr. x/2019, condamnatul A., la acel moment deţinut în Penitenciarul Bacău, în executarea pedepsei principale de 13 (treisprezece) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 38/D din 28 ianuarie 2016 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia nr. 439 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bacău - M.E.P.Î. nr. 59/2016 emis la 15 aprilie 2016, a formulat o contestaţie la executare, prin care a solicitat, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., analizarea situaţiei sale juridice şi "aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 4 şi art. 6 din noul C. pen.".
Prin Sentinţa penală nr. 242/D/2019 din 23 iulie 2019 a Tribunalului Bacău, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Iaşi.
S-a reţinut că în cuprinsul cererii sale, datată de acesta 4 iunie 2019, condamnatul-contestator A. a arătat expres că, la acel moment, era deţinut în Penitenciarul Bacău, adresând cererea Tribunalului Bacău, unde, de altfel, a şi fost primită şi înregistrată pe 7 iunie 2019. Pe verso-ul plicului în care a fost expediată contestaţia, condamnatul a scris "către Tribunalul Bacău", pe aceiaşi parte fiind aplicată impresiunea unei ştampile poştale, cu data de 5 iunie 2019, care este doar parţial lizibilă, dar pe care se mai disting totuşi parţial lit. B), A) şi U) (de la Bacău). Pe acelaşi plic, la adresa expeditorului, condamnatul a menţionat adresa aferentă Penitenciarului Bacău.
S-a reţinut că, din cuprinsul prevederilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. rezultă că intenţia legiuitorului în reglementarea instanţei competente a fost asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal, impusă şi de asigurarea prezenţei condamnatului la şedinţa de judecată, textul neinstituind o competenţă alternativă.
Prin urmare, s-a apreciat că dacă la momentul formulării cererii condamnatul este în stare de deţinere, competenţa de soluţionare a cererii nu va aparţine instanţei de executare, ci instanţei corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Întrucât contestatorul se află în executarea unei pedepse în Penitenciarul Iaşi, instanţa a apreciat că excepţia invocată din oficiu este întemeiată şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iaşi, ca instanţă egală în grad instanţei de executare.
Faţă de această situaţie, în temeiul art. 47 din C. proc. pen. raportat la art. 50 din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bacău şi a trimis cauza având ca obiect contestaţie la executare, formulată de condamnat la Tribunalul Iaşi, spre competentă soluţionare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 01.08.2019, sub nr. x/2019.
Prin sentinţa penală nr. 1159 din 20 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi,în baza dispoziţiilor art. 50 cu referire la art. 47 alin. (2) şi (4) raportat la art. 597 alin. (1) şi (6) şi art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) raportat la art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la Decizia R.I.L. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul-condamnat A. în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, referitoare la executarea pedepsei principale de 13 (treisprezece) ani şi 9 (nouă) luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 38/D din 28 ianuarie 2016 a Tribunalului Bacău (definitivă prin Decizia nr. 439 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bacău - M.E.P.Î. nr. 59/2016 emis la 15 aprilie 2016), în favoarea Tribunalului Bacău.
În baza dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţa între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Iaşi.
În baza art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în calitate de instanţa ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În baza dispoziţiilor art. 272 raportat la art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat în sumă de 313 RON se va plăti către Baroul Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei şi în baza disp. art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina statului.
În vederea soluţionării cauzei şi pentru a-şi verifica propria competenţa (raportat la menţiunile din cererea deţinutului), din dispoziţia instanţei, s-a efectuat de către grefierul de şedinţă o notă telefonică la Penitenciarul Iaşi, context în care, în urma verificării evidenţelor, s-a comunicat, mai întâi, faptul că deţinutul A., se află, în prezent, în Penitenciarul Iaşi, în executarea pedepsei principale de 13 (treisprezece) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 38/D din 28 ianuarie 2016 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia nr. 439 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bacău - M.E.P.Î. nr. 59/2016 emis la 15 aprilie 2016. De asemenea, conform aceleaşi note telefonice a rezultat că persoana condamnată s-a aflat în perioada 5 iunie 2019 - 11 iunie 2019 în Penitenciarul Bacău.
La primul termen de judecată, după ce condamnatul a învederat că insistă în soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa, faţă de rezultatul verificărilor referitoare la locul de detenţie al acestuia de la momentul primirii şi înregistrării contestaţiei, a invocat excepţia necompetenţei Tribunalului Iaşi.
S-a reţinut că potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.:
"În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută". Dispoziţiile art. 597 alin. (1) se referă la "rezolvarea situaţiilor care sunt date în competenţa instanţei de executare", iar cele ale art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. au în vedere cazurile în care "rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere".
Prin urmare, într-o asemenea situaţie, competenţa este una exclusivă a instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Aşa cum s-a arătat mai sus, în urma verificărilor telefonice efectuate de către grefierul de şedinţă la Penitenciarul Iaşi (materializate în nota telefonică din 17 septembrie 2019 - fila x) a rezultă faptul că, în perioada 5 iunie 2019 - 11 iunie 2019, contestatorul-condamnat A. era deţinut în Penitenciarul Bacău, fiind în tranzit.
S-a mai reţinut că această concluzie este întărită şi de relaţiile scrise comunicate de Penitenciarul Iaşi, pentru termenul de pronunţare din data de 20 septembrie 2019, prin Adresa nr. x din 20 septembrie 2019, prin care s-au făcut precizări privind deplasările persoanei condamnate şi locurile sale de detenţie în perioada 4 - 12 iunie 2019, ataşându-se extrasele relevante din evidenţele proprii.
Din aceste relaţii a rezultat că, la data de 5 iunie 2019, contestatorul-condamnat A. a fost transferat din Penitenciarul Iaşi în Penitenciarul Bacău, unde a ajuns în aceiaşi zi şi unde a rămas până în data de 12 iunie 2019. Or, în speţă, data expedierii, prin poştă, a contestaţiei la executare de către condamnatul A. a fost 5 iunie 2019 şi, ceea ce este cel mai important, data primirii şi înregistrării contestaţiei pe rolul Tribunalului Bacău a fost 7 iunie 2019, la ambele date contestatorul era deţinut în Penitenciarul Bacău.
S-a reţinut că este adevărat că în baza de date a A.N.P., contestatorul-condamnat A. figurează ca având locul obişnuit (repartizat) de detenţie în Penitenciarul Iaşi, dar s-a apreciat că ceea ce are relevanţă în speţă - pentru stabilirea competenţei - este locul în care deţinutul se afla în mod efectiv la data formulării şi, mai ales, a recepţionării/primirii iniţiale de către o instanţă a cererii acestuia. Or, atât din verificările efectuate, cât şi din menţiunile din cererea deţinutului, rezultă că acest loc era Penitenciarul Bacău.
Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere şi Decizia RIL nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că "instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate". Or, data formulării cererii nu poate fi alta decât cea a primirii/înregistrării iniţiale a cererii de către una din instanţe sau, cel mult, data expedierii prin poştă. Deci şi din această perspectivă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare s-a apreciat că revine Tribunalului Bacău, în a cărei rază teritorială acesta era deţinut efectiv la momentul formulării şi primirii cererii sale (care, în acelaşi timp, este şi instanţa de executare).
Faţă de toate cele anterior reţinute, în baza dispoziţiilor art. 50 cu referire la art. 47 alin. (2) şi (4) raportat la art. 597 alin. (1) şi (6) şi art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) raportat la art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la Decizia R.I.L. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Iaşi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul-condamnat A. în favoarea Tribunalului Bacău.
În baza dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţa între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Iaşi şi în baza art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în calitate de instanţa ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Iaşi cu privire la competenţa de soluţionare a cererii de contestaţie la executare formulată de condamnatul A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bacău, în virtutea următoarelor considerente:
În cauză, contestatorul A., la data de 7 iunie 2019, la acel moment deţinut în Penitenciarul Bacău, în executarea pedepsei principale de 13 ani şi 9 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 38/D din 28 ianuarie 2016 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia nr. 439 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bacău, M.E.P.Î. nr. 59/2016 emis la 15 aprilie 2016, a formulat o contestaţie la executare, invocând disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. Potrivit alin. (2) din aceluiaşi text de lege, în cazul alin. (1) lit. d), contestaţia se face, după caz, la instanţa de executare sau la instanţa egala în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Totodată, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2), coroborat cu art. 597 alin. (6) C. proc. pen., contestaţia la executare se soluţionează de către instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, la data formulării cererii, 7 iunie 2019, dosar Tribunalul Bacău, precum şi din verificările efectuate de Tribunalul Iaşi, dosar Tribunalul Iaşi, contestatorul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Bacău, aflat în aria de competenţă teritorială a Tribunalului Bacău.
Prin Decizia nr. 15 din 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că "instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate".
Astfel, la data formulării cererii, 7 iunie 2019, contestatorul A. se afla în Penitenciarul Bacău, astfel încât, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Tribunalului Bacău, în a cărei rază teritorială acesta era deţinut efectiv la momentul formulării şi înregistrării cererii sale.
Pe cale de consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 598 alin. (2) coroborate cu art. 597 alin. (6) C. proc. pen. şi la împrejurarea că la data formulării cererii de contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 597 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. contestatorul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Bacău, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Bacău, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bacău, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.
Procesat de GGC - LM