Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2510 din 6 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 585 alin. (2) C. proc. pen. s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova, iar în temeiul art. 585 alin. (2) raportat la art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de modificare pedeapsă formulate de petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Pelendava Craiova, în favoarea Tribunalului Dolj, apreciindu-se ca fiind competentă din punct de vedere material şi teritorial, în raza acestei instanţe aflându-se locul de deţinere.
Prin Sentinţa penală nr. 490 din 21 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a recalificat obiectul cererii deduse judecăţii din ... în contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2), prima teză din C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Craiova competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia la executare formulată de condamnatul A., apreciindu-se că fiind instanţa care a pronunţat hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestaţia la titlu.
Prin Sentinţa penală nr. 1311 din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de condamnatul A., în favoarea Tribunalului Dolj, iar în baza art. 51 C. proc. pen. a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa ierarhic superioară, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, apreciind că în cauză instanţa competentă este instanţa competentă material să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Dolj, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa nr. 111 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, s-a admis, în parte, cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia; s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind împlinit termenul de prescripţie a executării următoarelor pedepse:
- pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 189/1996 pronunţată la data de 2 noiembrie 1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17 decembrie 1996, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 648 din C. pen. italian;
- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa numărul 597/1997 pronunţată la data de 8 mai 1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29 mai 1997, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 - 5 din C. pen. italian;
- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 4182/05 pronunţată la data de 25 iulie 2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, definitivă la data de 24 iunie 2008, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (13) din Decretul-legislativ nr. 286/98.
S-au constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu privire la pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11 ianuarie 2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a definitivă la data de 17 februarie 2015.
S-a recunoscut Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11 ianuarie 2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a definitivă la data de 17 februarie 2015, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni, prev. de art. 416 alin. (2) şi (5), art. 110, art. 648 bis, art. 61 nr. 7 şi art. 110, art. 81 alin. (2), art. 648 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 C. pen. şi tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.
S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani şi 7 luni închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 21 octombrie 2009 la 13 iulie 2010, reprezentând perioadele de arest preventiv şi arest la domiciliu pe teritoriul statului italian.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen., prin care a solicitat recunoaşterea sentinţelor penale pronunţate de autorităţile italiene, respectiv: Sentinţa penală nr. 189/1996 pronunţată la data de 2 noiembrie 1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17 decembrie 1996, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 11 luni închisoare; Sentinţa nr. 597/1997 pronunţată la data de 8 mai 1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29 mai 1997, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare; Sentinţa pronunţată în data de 13 martie 1997 de Judecătoria de Circumscripţie Alba, modificată de Sentinţa din 9 decembrie 1997 a Curţii de Apel Torino, definitivă la data de 15 februarie 1998, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 11 luni şi 10 zile închisoare; Sentinţa nr. 4182/05 pronunţată la data de 25 iulie 2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, definitivă la data de 24 iunie 2008, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare; ordonanţa pronunţată de Curtea de Apel Torino, secţia a IV a penală, în data de 13 iulie 2018 prin care s-a revocat beneficiul suspendării privind sentinţele din 25 iulie 2005, 13 martie 1997 şi 8 mai 1997.
De asemenea, condamnatul a solicitat contopirea pedepselor anterior evocate stabilite prin sentinţele de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare italiene, prescrise şi nerecunoscute anterior de autorităţile judiciare romane, cu pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare pe care o execută în prezent ca urmare a recunoaşterii dispuse prin Sentinţa penală nr. 111 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în Dosarul nr. x/2018, precum şi deducerea perioadei executate în Italia, inclusiv în considerarea faptelor prescrise.
Apărătorul ales al condamnatului a precizat în şedinţa din data de 14 noiembrie 2019, în faţa Curţii de Apel Craiova că nu invocă o nelămurire cu privire la Sentinţa nr. 111 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, ci o "reexaminare" a acestei sentinţe în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv recunoaşterea celor trei sentinţe de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare italiene cu privire la care s-a constatat anterior că s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepselor, cu precizarea că nu a fost declanşată procedura recunoaşterii, în scopul valorificării deducerilor.
Înalta Curte constată că cererea condamnatului se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., vizând deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadelor deja executate în baza unor hotărâri străine. Ca urmare, se impune, pe cale incidentală, recunoaşterea unor hotărâri de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare italiene, pentru care s-au împlinit termenele de prescripţie a executării pedepselor. Stabilirea naturii cererii formulate constituie primul demers util determinării competenţei soluţionării. Astfel, în cazul contestaţiei la executare, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), competenţa aparţine instanţei de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanţă de executare în sensul dispoziţiilor C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menţionată. Ulterior, incidentele ivite în cursul executării, implicit contestaţiile la executare, vor fi soluţionate de către instanţele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanţă de executare înţelegându-se, instanţa ce ar fi judecat infracţiunea în primă instanţă (ÎCCJ, s.p., Încheierea 2912 din 8 mai 2006, pe www.x.ro).
Potrivit dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute de art. 360 - 367 C. pen., infracţiune pentru care Curtea de Apel Craiova a dispus recunoaşterea şi transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 4 ani şi 7 luni închisoare într-un penitenciar din România. Înalta Curte constată că instanţa naţională competentă material să judece infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului este Tribunalul Dolj, instanţă ce devine competentă în raport cu orice incidente ivite în cursul executării pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalul Dolj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 decembrie 2019.
Procesat de GGC - LM