Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 689/2020

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 64 din 25 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bacău.

S-a luat act că autorităţile judiciare din Italia au revocat mandatul european de arestare emis la 4 noiembrie 2019 de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Messina faţă de persoana solicitată A..

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 28/MEA din 3 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare din Italia - Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Messina privind executarea mandatului european de arestare nr. x din 13 aprilie 2018 emis în dosarul numărul x, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare italiene.

În temeiul art. 104 alin. (6), (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 3 martie 2020, până la data de 1 aprilie 2020.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată a consimţit la predare, nu a renunţat la regula specialităţii, precizând, totodată, că doreşte să execute pedeapsa în Italia.

S-a constatat că, prin Ordonanţa nr. 1232/II/5/2020 din 18 februarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău numitul A. a fost reţinut pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 18 februarie 2020, orele 11:30.

S-a constatat că prin încheierea din 19 februarie 2020 a Curţii de Apel Bacău, persoana solicitată a fost arestată pentru o perioadă 15 zile, începând cu data de 19 februarie 2020, până la 4 martie 2020, inclusiv.

Totodată, Curtea a constatat că autorităţile judiciare italiene, respectiv Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Messina, Italia au emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare, din care a mai rămas de executat 1 an, 11 luni şi 5 zile, pedeapsă aplicată prin Sentinţa 332/16-N 1350/10 RGNR din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016.

În fapt, în sarcina persoanei solicitate s-a reţinut că, în noaptea de 01/02 mai 2010, în Barcelona PG în complicitate cu B., numitul A. i-a dat cu piciorul victimei C. cauzându-i vătămări corporale grave care au necesitat operaţie de urgenţă.

Fiind ascultată cu privire la cererea de punere în executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă, şi doreşte să execute pedeapsa în Italia.

S-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată are corespondent în legea penală română, constituind infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) C. pen., fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, Curtea a reţinut că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, obligatorii sau opţionale şi nu există alte impedimente în ceea ce priveşte executarea acestuia.

Ulterior pronunţării acestei hotărâri, prin Sentinţa penală nr. 34 din 25 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020 s-a dispus, urmare a solicitării autorităţilor judiciare italiene, recunoaşterea Sentinţei nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, prin care persoană condamnată A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 alin. (1) lit. a) C. pen. român.

S-a dispus executarea în România a pedepsei 3 ani închisoare aplicată de instanţa italiană.

În conformitate cu dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, şi art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, durata detenţiei persoanei condamnate deja executate în Italia, respectiv perioada de la data de 2 mai 2010, până la 26 mai 2011, durata reţinerii, arestării provizorii în vederea predării/arestul preventiv de la 18 februarie 2020, până la data de 25 martie 2020 (măsuri dispuse în dosarul nr. x/2020 în executarea M.E.A. nr. 153/2016), precum şi durata arestului la domiciliu (măsură preventivă dispusă în prezentul dosar), începând cu data de 25 martie 2020, până la 23 aprilie 2020, inclusiv, dar nu mai târziu de rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 172 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a sentinţei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a avut în vedere că, prin adresa nr. x/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, instanţa a fost sesizată pentru a dispune cu privire la recunoaşterea şi executarea Sentinţei penale nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Instanţa de fond, verificând conţinutul certificatului emis de autorităţile judiciare italiene, a constatat că persoana condamnată A. s-a prezentat personal la procesul care a condus la pronunţarea hotărârii judecătoreşti din Italia. Din conţinutul hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare italiene rezultă că persoana condamnată a fost judecată în apel în stare de libertate, în absenţă, însă, în cadrul judecării în primă instanţă, acesta s-a aflat în arest preventiv. Prin urmare, s-a constatat că persoana condamnată A. a fost prezentă la judecata în primă instanţă în faţa autorităţilor judiciare din Italia.

Astfel, faţă de informaţiile transmise de autoritatea judiciară italiană prin intermediul certificatului privind persoana condamnată, s-a constatat că în cauză nu este incident cazul de nerecunoaştere şi neexecutarea a hotărârii judecătoreşti străine, prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a constatat că executarea hotărârii judecătoreşti nu este contrară principiului "non bis in idem", persoana condamnată nefiind cercetată penal în România pentru aceeaşi infracţiune sau pentru o altă infracţiune decât cea pentru care a fost pronunţată hotărârea transmisă de statul emitent.

S-a mai reţinut că nu a intervenit prescripţia executării pedepsei nefiind împlinit termenul de prescripţie prevăzut la art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta fiind de 8 ani, şi a început să curgă de la data de 16 iulie 2016, data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Messina.

În raport cu aspectele anterior menţionate, Curtea a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 (republicată), hotărârea de condamnare pronunţată de autorităţile italiene fiind definitivă şi executorie, faptele reţinute prin aceasta în sarcina persoanei condamnate A. (cetăţean român) ar fi constituit infracţiuni şi în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, nu este necesar consimţământul acestuia întrucât este cetăţean român şi are domiciliul pe teritoriul României, iar, în speţă, nu este incident niciun motiv de nerecunoaştere şi neexecutare dintre cele prevăzute în art. 163 sau art. 167 alin. (2) din Legea 302/2004, executarea în România a pedepsei închisorii fiind de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Curtea de apel nu a procedat la revocarea deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, conform art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea 302/2004, având în vedere că autorităţile judiciare italiene nu au făcut nicio menţiune în cuprinsul certificatului, ori prin intermediul unui alt înscris, privind revocarea mandatului european de arestare.

În urma rămânerii definitive a hotărârii de recunoaştere, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, numitul A. aflându-se în executarea pedepsei din data de 7 aprilie 2020.

La data de 22 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a înaintat Curţii de Apel Bacău adresa emisă de Ministerul Justiţiei din Italia, prin care se face cunoscut că s-a procedat la revocarea mandatului european de arestare emis la data de 4 noiembrie 2019 faţă de persoana solicitată A..

Faţă de poziţia exprimată de către autoritatea judiciară din Italia, instanţa de fond a luat act de retragerea mandatului european de arestare, urmând ca persoana solicitată să execute în continuare pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, urmare a recunoaşterii acestei hotărâri prin Sentinţa penală nr. 34 din 25 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020.

Ulterior, la data de 18 iunie 2020, Ministerul Justiţiei din Italia a înaintat o nouă adresă prin care se învederează faptul că numitul A. şi-a exprimat dorinţa să execute pedeapsa în Italia, solicitându-se Curţii de Apel "să exprime propria părere" cu privire la manifestarea de voinţă a persoanei condamnate. Din adresa menţionată nu rezultă că autoritatea judiciară din Italia şi-a dat acordul pentru executarea pedepsei în Italia.

Instanţa de fond a reţinut că aspectele invocate prin adresa anterior menţionată exced prezentei contestaţii la executare, acestea urmând a fi eventual soluţionate pe calea unei proceduri separate.

Prin urmare, a fost admisă contestaţia la executare formulată din oficiu de către Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bacău şi s-a luat act că Ministerul Justiţiei din Italia a procedat la revocarea mandatului european de arestare emis la data de 4 noiembrie 2019 faţă de persoana solicitată A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana condamnată A., arătând, în esenţă, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor, că solicitarea de recunoaştere a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Italia faţă de persoana solicitată este lipsită de interes, în condiţiile în care, mandatul european de arestare a fost pus, anterior, în executare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A. Înalta Curte constată că acesta este nefondată, pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, judecătorul sesizat potrivit art. 102 sau art. 103, prin sentinţă definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, şi dispune revocarea măsurii preventive luată faţă de persoana solicitată.

Dacă informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentinţă definitivă revocarea executării mandatului european de arestare şi, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior.

În speţă, prin Sentinţa penală nr. 28/MEA din 3 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de către Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Messina, în dosarul nr. x, privind-o pe persoana solicitată A. şi, în consecinţă, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată a fost de acord cu predarea şi nu a renunţat la regula specialităţii.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 34 din 25 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020 s-a dispus, urmare a solicitării autorităţilor judiciare italiene, recunoaşterea Sentinţei penale nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Messina, definitivă la 16 iulie 2016, prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare a numitului A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, potrivit adresei emise de Ministerul Justiţiei din Italia autorităţile judiciare italiene au procedat la revocarea mandatului european de arestare nr. x/2016 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Messina la data de 13 aprilie 2018 având în vedere că Sentinţa penală din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, a fost recunoscută de autorităţile judiciare române printr-o hotărâre definitivă.

Astfel, în raport de poziţia exprimată de autorităţile judiciare italiene, în sensul de a revoca mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., se constată că, în mod corect, instanţa de fond a luat act de retragerea acestuia urmând ca persoana solicitată A. să execute în continuare pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, astfel cum aceasta a fost recunoscută de autorităţile judiciare române prin Sentinţa penală nr. 34 din 25 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău.

Pentru motivele mai sus expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 64 din 25 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 64 din 25 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2020.

GGC - CL