Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 08 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 104 alin. (9) şi art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a revocat măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A., luată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 748 din 13.11.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

S-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate A. la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A., luată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 748 din 13.11.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, curtea a constatat următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 110/3.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus:

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, a fost respinsă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova privind executarea Mandatelor europene de arestare nr. x din data de 2.07.2020 împotriva persoanei solicitate A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute pe cale incidentală:

- Sentinţa nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 N.R. din 24.09.2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24.09.2014, prin care persoana solicitată A. (cu datele de mai sus) a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian, ce au corespondent în legea penală română, întrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român, tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român şi fals în declaraţii prevăzută de art. 326 din C. pen. român, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român.

- Sentinţa nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 10.03.2017 a Tribunalului din Mantova prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian, ce au corespondent în legea penală română, întrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. român.

S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare stabilite conform Prevederii de executare a pedepselor concurente şi Ordinului de executare nr. 208/2017 SIEP din 15.11.2017 emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova.

În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada de reţinere şi arest preventiv de la 5.10.2020 la zi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Ministerul Afacerilor Interne - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene, cu Adresa nr. x din data de 28.09.2020 a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău semnalarea transmisă de Biroul SIRENE Naţional din Italia pentru arestarea persoanei solicitate A. împotriva căruia s-a emis de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova două mandate europene de arestare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, a procedat la identificarea persoanei solicitate şi i-a adus la cunoştinţă semnalarea transmisă.

În baza art. 101 din Legea nr. 302/2004, prin Ordonanţa nr. 7166/II/5/2020 din data de 5.10.2020, procurorul a dispus reţinerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 5.10.2020 orele 15:57 până la data de 6.10.2020, orele 15:57.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate motivele reţinerii.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 302/2004, cu Referatul nr. x/2020 din data de 6.10.2020, a sesizat Curtea de Apel Bacău în vederea arestării persoanei solicitate, potrivit art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2020.

Curtea de Apel Bacău, prin încheierea din data de 6.10.2020, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A., pentru o durată de 15 zile de la data de 6.10.2020 la 20.10.2020 inclusiv şi a fixat termen la data de 16.10.2020 pentru ca procurorul să prezinte mandate europene de arestare emise de autorităţile din Italia, precum şi traducerea acestuia în limba română. Măsura a fost menţinută prin încheierea de şedinţă din 16.10.2020 până la data de 4.11.2020 inclusiv.

La data de 9.10.2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a înaintat cele două mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia privind persoana solicitată A., traduse în limba română.

La solicitarea instanţei, autoritatea judiciară emitentă a mandatelor europene de arestare a comunicat în copie Sentinţa nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 N.R. din 24.09.2014 a Tribunalului din Mantova şi Sentinţa nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 10.03.2017 a Tribunalului din Mantova, în baza cărora au fost emise cele două mandate europene de arestare ce fac obiectul prezentei cauze, Prevederea de executare a pedepselor concurente şi Ordinul de executare nr. 208/2017 SIEP din 15.11.2017 emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova, precum şi lămuriri .

În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanţei şi i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa mandatului european de arestare, asupra conţinutului acestuia, a posibilităţii de a consimţi la predare către statul solicitant şi de a renunţa la regula specialităţii.

Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă.

Instanţa i-a dus la cunoştinţă persoanei solicitate prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004 şi aceasta a declarat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, ori supusă oricărei alte restricţii a libertăţii, pentru fapte comise anterior predării în baza prezentului mandat european de arestare.

De asemenea, fiind interpelată în această privinţă, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să execute pedeapsa închisorii ce face obiectul mandatului european de arestare în statul membru emitent.

Curtea a pus în dezbatere contradictorie şi recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţelor de condamnare în baza cărora au fost emise mandatele europene de arestare ce fac obiectul prezentei cauze.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Autorităţile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova - au emis la data de 2.07.2020 în dosarul cu nr. de referinţă x două mandate europene de arestare împotriva persoanei solicitate A., în vederea executării pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare.

Cele două mandate europene de arestare a căror executare se solicită de autoritatea judiciară emitentă din Italia au fost emise în baza următoarelor sentinţe penale: - Sentinţa nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 N.R. din 24.09.2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24.09.2014, prin care persoana solicitată A. (cu datele de mai sus) a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian.

S-au reţinut în această sentinţă următoarele:

1). Între 27.11.2012 şi 28.11.2017, la Goito (Mantova), împreună cu alţi complici, în scopul obţinerii unui profit ilicit, persoana solicitată A. a sustras cantităţi mari de cupru. respectiv au intrat prin efracţie, noaptea, într-un cimitir şi au demontat mai multe jgheaburi din cupru;

2). În Mantova, între noiembrie - decembrie 2012, persoana solicitată, împreună cu alţi complici, acţionând după un plan criminal comun, cu diferite ocazii, în scopul obţinerii unui profit necuvenit, au primit şine furate şi câteva unelte agricole furate;

3). În 20.11.2012, în Porto Mantovano (Mantova), persoana solicitată a raportat în mod fals la poliţie/carabinieri furtul unui microbuz x, cu număr de înmatriculare românesc x.

S-a reţinut în această sentinţă că, în data de 26.10.2014, la Curtatone (Mantova), persoana solicitată, împreună cu alţi complici, în scopul obţinerii unui profit ilicit, a încercat să sustragă dintr-un magazin două geci şi o cămaşă, în valoare totală de 113,7 euro, însă au eşuat în tentativa lor, datorită intervenţiei personalului magazinului.

Conform Prevederii de executare a pedepselor concurente şi Ordinului de executare nr. 208/2017 SIEP din 15.11.2017 emisă de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova, persoana solicitată trebuie să execute pedeapsa închisorii rezultante de 3 ani şi 5 luni.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi cele din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât şi cele opţionale, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Curtea, ca instanţă de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii emiterii unui mandat european de arestare şi nici să examineze legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare în baza căreia a fost emis un astfel de mandat.

Curtea a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnată persoana solicitată A. prin sentinţele sus-menţionate au corespondent în legea penală română, întrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român, tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român şi fals în declaraţii prevăzută de art. 326 din C. pen. român, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român, în cazul faptelor reţinute în Sentinţa nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 N.R. din 24.09.2014 a Tribunalului din Mantova, respectiv ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. român, în cazul faptei ce a făcut obiectul Sentinţei nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 10.03.2017 a Tribunalului din Mantova.

Curtea a considerat, însă că este incident în cauză motivul opţional de refuz al executării mandatelor europene de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform acestei dispoziţii legale, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

Lit. c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;

Aşa cum s-a arătat deja, persoana solicitată A. a declarat în faţa instanţei că nu este de acord cu predarea în Italia şi refuză să execute pedeapsa pe teritoriul acestui stat. Ţinând seama că persoana solicitată este cetăţean român, persoanele cu care se află în relaţii de rudenie apropiată se află în România şi este administratorul unei societăţi comerciale cu sediul în România, instanţa a apreciat că reeducarea şi reinserţia socială a acesteia s-ar putea realiza mult mai eficient dacă ar executa pedeapsa pe teritoriul României şi nu pe teritoriul statului emitent.

Constatând incident acest motiv de refuz al executării mandatelor europene de arestare cu care a fost sesizată, Curtea, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova privind executarea Mandatelor europene de arestare nr. x din data de 2.07.2020 împotriva persoanei solicitate A.

Autoritatea judiciară emitentă a comunicat instanţei că urmează să solicite autorităţilor judiciare române recunoaşterea sentinţelor de condamnare a persoanei solicitate şi executarea pedepsei în România.

În afara motivului de refuz menţionat anterior, s-a apreciat că nu este incident niciun alt motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatelor europene de arestare cu care a fost sesizată, dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte motivul de refuz prevăzut la alin. (2) lit. i), din cuprinsul sentinţelor de condamnare şi din informaţiile transmise de autoritatea judiciară emitentă a rezultat că persoana solicitată a fost citată în proces la domiciliul procesual ales, respectiv a fost asistată de un apărător ales în cursul judecăţii, astfel că acest motiv de refuz nu este incident în cauză.

Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 162 şi 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea Sentinţelor penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 N.R. din 24.09.2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24.09.2014 şi nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 10.03.2017 a Tribunalului din Mantova şi nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute de art. 163 din aceeaşi lege.

Astfel, cele două hotărâri sunt definitive şi executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie infracţiuni conform legii penale române şi autorul răspunde penal, persoana condamnată are cetăţenie română şi, deşi nu este de acord să execute pedeapsa în România, consimţământul nu este necesar, întrucât persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României.

Împotriva Sentinţei penale nr. 110/3.11.2020 a Curţii de Apel Bacău a formulat contestaţie persoana solicitată A.

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 748 din 13.11.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus:

S-a admis contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 110 din data de 03 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

S-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi în consecinţă:

În baza art. 104 alin. (5) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 02.07.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza Sentinţei penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R din 27.06.2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24.09.2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prev. de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian şi respectiv, a Sentinţei penale nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R din 22.09.2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10.03.2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prev. de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.

S-a luat act de acordul persoanei solicitată de a fi predată autorităţilor judiciare italiene.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, începând cu data de 13 noiembrie 2020 şi până la data de 12 decembrie 2020.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării, începând cu 05.10.2020 şi până la data de 03.11.2020, iar începând cu data de 03.11.2020 şi până la zi, s-a aflat în executarea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 03.11.2020 emis de Curtea de Apel Bacău.

S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 03.11.2020 emis de Curtea de Apel Bacău.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, care nu contravin prezentei.

Prin încheierea din data de 9.12.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea, în baza art. 104 alin. (9), (10) din Legea nr. 302/2004, a menţinut măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A., luată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 748 din 13.11.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, pentru o durată de 30 de zile, de la data de 13.12.2020 la 11.01.2021 inclusiv.

S-a reţinut în această încheiere că prin adresa din 24.11.2020, I.G.P.R. - Centrul de cooperare poliţienească internaţională - Biroul Naţional Sirene s-a comunicat că s-au efectuat demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicitate A., însă predarea către autorităţile italiene nu a fost posibilă până la acest moment, solicitându-se prelungirea termenului de predare cu 30 de zile.

Curtea a reţinut că art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare prevede:

Alin. (8): În cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Alin. (9): Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Alin. (10): În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

În ceea ce priveşte predarea unei persoane solicitate în baza unui mandat european de arestare, art. 113 din Legea nr. 302/2004 prevede următoarele:

(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

Aşadar, instanţa de fond a apreciat că din dispoziţiile legale sus-menţionate rezultă că predarea unei persoane solicitate în baza unui mandat european de arestare trebuie să se facă în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Dacă însă predarea înăuntrul acestui termen nu a fost posibilă, din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea trebuie să se facă în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Legea prevede şi consecinţele juridice ale nerespectării termenelor de predare menţionate mai sus şi anume punerea în libertate a persoanei care face obiectul predării în baza unui mandat european de arestare.

Totodată, s-a reţinut că persoana solicitată A. nu a fost predată până la acest moment autorităţilor italiene, deşi hotărârea de predare este definitivă din data de 13.11.2020, deci de circa 55 de zile, iar din verificările efectuate în cauză a rezultat că autorităţile italiene nu au întreprins demersurile necesare în vederea stabilirii de comun acord cu autorităţile române a unui nou termen de predare şi nici nu au comunicat motivele pentru care nu a fost posibilă până în prezent preluarea persoanei solicitate A.

De asemenea, s-a menţionat că pasivitatea autorităţilor italiene în ceea ce priveşte preluarea persoanei solicitate poate fi explicată şi prin faptul că pe rolul Curţii de Apel Bacău se află Dosarul nr. x/2020 având ca obiect cererea de recunoaştere şi executare a sentinţelor penale de condamnare a persoanei condamnate A. formulată de autorităţile judiciare italiene pentru care s-au emis mandatele europene de arestare a căror executare a fost dispusă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 748 din 13.11.2020 în Dosarul nr. x/2020.

În aceste condiţii, s-a apreciat că au fost depăşite termenele de predare prevăzute de lege şi că se impune revocarea măsurii arestării provizorii dispuse faţă de persoana solicitată A. şi punerea sa în libertate.

Împotriva încheierii din data de 08 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Astfel, prin memoriul cuprinzând motivele de contestaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a arătat că, faţă de persoana solicitată A. au fost emise la data de 02.07.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, două mandate europene de arestare, emise în baza Sentinţei penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27.06.2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24.09.2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian şi, respectiv, a Sentinţei penale nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22.09.2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10.03.2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.

Totodată, s-a arătat că prin Sentinţa penală nr. 110/3.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca nefondată, cererea de executare a mandatelor europene de arestare şi s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a celor două hotărâri care au stat la baza emiterii mandatelor de arestare.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat contestaţie persoana solicitată, A., aceasta fiind admisă prin Decizia nr. 748 din 13.11.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizie prin care s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 02.07.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A.

Prin aceiaşi decizie s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, începând cu data de 13 noiembrie 2020 şi până la data de 12 decembrie 2020, măsură care în mod legal a fost menţinută prin încheierea din data de 09 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2020.

S-a apreciat că dispoziţia de revocare a măsurii arestării este nelegală, în opinia parchetului neexistând în cauză vreun temei legal care să conducă la revocarea măsurii arestării, întrucât instanţa nu a efectuat niciun demers către autorităţile judiciare italiene pentru a stabilii poziţia acestora raportat la solicitarea de executare a mandatelor europene de arestare.

Totodată, s-a menţionat că, la data de 08 ianuarie 2021, ulterior pronunţării încheierii contestate şi înainte de expirarea termenului de declarare a căii de atac, a fost expediată o adresă de e-mail la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi la Curtea de Apel Bacău, prin care s-a solicitat prelungirea termenului de predare din motive obiective.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin prisma motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru motivele arătate în continuare:

Prioritar Înalta Curte, reţine că Sentinţa penală nr. 3 pronunţată la data de 11 ianuarie 2021, de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, nu are relevanţă în prezenta cauză, în raport cu obiectul prezentei cauze, respectiv cel de verificare a măsurii preventive dispusă în procedura de executare a celor două mandate europene emise de autorităţile statului solicitant.

Astfel, Înalta Curte reţine că în prezent faţă de persoana solicitată A., se desfăşoară în paralel două proceduri judiciare, una de punere în executare a celor două mandate europene şi una care nu este definitivă, privind recunoaşterea sentinţelor care au stat la baza emiterii celor două mandate europene. Astfel, prin sentinţa anterior indicată, s-au dispus următoarele: În temeiul art. 172 alin. (5) Legea nr. 302/2004, raportat art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, s-a dispus arestarea preventivă a persoanei condamnate A., pe un termen de 30 de zile, de la 11.01.2021 până la 09.02.2021, inclusiv, dar nu mai târziu de rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, modificată şi completată, au fost recunoscute următoarele sentinţă penale: - Sentinţa nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 N.R. din 24.09.2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24.09.2014, prin care persoana solicitată A. (cu datele de mai sus) a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian, ce au corespondent în legea penală română, întrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român, tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român şi fals în declaraţii prevăzută de art. 326 din C. pen. român, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român - Sentinţa nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 10.03.2017 a Tribunalului din Mantova prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian, ce au corespondent în legea penală română, întrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. român. S-a dispus executarea de către persoana solicitată A. într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare, stabilite conform Prevederii de executare a pedepselor concurente şi Ordinului de executare nr. 208/2017 SIEP din 15.11.2017 emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova. În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a sentinţei, iar în conformitate cu art. 156 alin. (1) din acelaşi act normativ şi în baza art. 72 din C. pen. român, a fost scăzută din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestului provizoriu în vederea predării/arestul preventiv a persoanei condamnate, de la 5.10.2020 la zi.

Înalta Curte reţine că în speţa de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate, rezultă că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să poată depăşi 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin Decizia nr. 748 din 13.11.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în aceeaşi cauză, au fost decise, în mod definitiv, următoarele:

A fost admisă contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 110 din data de 3 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A fost desfiinţată, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare:

A fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi, în consecinţă:

În baza art. 104 alin. (5) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 02.07.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza Sentinţei penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27.06.2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24.09.2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian şi, respectiv, a Sentinţei penale nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22.09.2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10.03.2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.

S-a luat act de acordul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare italiene.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării începând cu 05.10.2020 şi până la data 03.11.2020, iar începând cu data de 03.11.2020 şi până la zi, s-a aflat în executarea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 03.11.2020 emis de Curtea de Apel Bacău.

S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 133/D din 03.11.2020 emis de Curtea de Apel Bacău, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, care nu contravin prezentei.

De asemenea, Înalta Curte reţine că din înscrisurile depuse la dosarul de fond (adrese de e-mail către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bacău, prin care s-a solicitat prelungirea termenului de predare din motive obiective), rezultă că autorităţile judiciare din statul emitent nu au stat în pasivitate, ci au comunicat că preluarea persoanei solicitate nu se va putea efectua, context în care s-a solicitat prelungirea termenului de predare.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9), (10) din Legea nr. 302/2004, republicată şi în mod nelegal a revocat măsura arestării persoanei solicitate A., deşi, imposibilitatea predării acesteia a fost determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate. În plus, având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, respectiv 05.10.2020 şi până la data 03.11.2020, şi ulterior de la 13 noiembrie 2020 la zi, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile.

Deopotrivă, având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (6)-(11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea/menţinerea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Ca urmare, în această etapă a procedurii, ulterioară încuviinţării predării, nu există posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu, aşa cum a solicitat persoana solicitată, având în vedere că predarea sa către autorităţile judiciare străine emitente ale mandatului european de arestare se poate face doar în stare de arest preventiv. În aceste condiţii nu poate fi primită solicitarea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Aşadar, se constată că dispoziţia de revocare a măsurii arestării este nelegală, în cauză neexistând vreun temei legal care să conducă la revocarea măsurii arestării. Faptul că nu s-a putut efectua predarea persoanei solicitate către statul solicitant la termenul stabilit iniţial, Înalta Curte constată că această situaţie a fost determinată exclusiv din motive obiective, iar instanţa de fond nu a efectuat nici un demers către autorităţile judiciare italiene pentru a stabilii poziţia acestora raportat la solicitarea de executare a mandatelor europene de arestare.

Mai mult decât atât prin adresele de email emise către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bacău, autorităţile judiciare emitente au solicitat prelungirea termenului de predare din motive obiective.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestaţia Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva încheierii din data de 08 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, privind persoana solicitată A.

Va desfiinţa încheierea contestată şi în rejudecare:

În baza art. 104 alin. (9), (10) din Legea nr. 302/2004, va menţine măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A., luată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 748 din 13.11.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, pentru o durată de 30 de zile, de la data de 12.01.2021 la 10.02.2021 inclusiv.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoana solicitată A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva încheierii din data de 08 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, privind persoana solicitată A.

Desfiinţează încheierea contestată şi rejudecând:

În baza art. 104 alin. (9), (10) din Legea nr. 302/2004, menţine măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., luată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 748 din 13.11.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, pentru o durată de 30 de zile, de la data de 12.01.2021 la 10.02.2021 inclusiv.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoana solicitată A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 11 ianuarie 2021.

GGC - NN

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj