Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A., domiciliat în judeţ Suceava, împotriva Încheierii nr. 16 din data de 13 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:
Prin Încheierea nr. 16 din data de 13 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, s-a anulat cererea formulată în numele petentului A., având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea dedusă judecăţii, petentul A. a formulat contestaţie privind durata procesului vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei .
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 4881 şi urm. din C. proc. pen., art. 522 din C. proc. pen., art. 427 din C. proc. pen., art. 301 din C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000, art. 266 din C. pen. şi art. 38 din C. pen.
La termenul de judecată acordat în cauză la data de 6 ianuarie 2021, instanţa, din oficiu, a invocat şi a pus în discuţie excepţia nesemnării contestaţiei şi anularea acesteia, ca nesemnată.
Analizând contestaţia privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, instanţa a reţinut că, în prezentul cadru procesual, raportat la dispoziţiile legale pertinente, potrivit prevederilor art. 4883 din C. proc. pen., "contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a) numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa persoanei fizice, respectiv denumirea şi sediul persoanei juridice, precum şi calitatea în cauză a persoanei fizice sau juridice care întocmeşte cererea;
b) numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;
c) adresa de corespondenţă;
d) denumirea parchetului sau a instanţei şi numărul dosarului;
e) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază contestaţia;
f) data şi semnătura."
Totodată, analizând actele şi lucrările dosarului, potrivit art. 200 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa este datoare să verifice dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 194 - 197 din C. proc. civ., deci inclusiv existenţa semnăturii, iar în situaţia în care aceste obligaţii nu sunt îndeplinite, potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege, se dispune anularea cererii.
Potrivit art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, dispoziţiile C. proc. civ. se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.
În cauză, s-a observat că cererea a fost formulată prin e-mail, fiind listată şi depusă la dosar fără ca aceasta să fie semnată de persoana care a formulat-o. Posibilitatea transmiterii către instanţă a actelor în formă electronică este cuprinsă implicit şi în dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, potrivit cărora:
"actele de sesizare a instanţei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS."
Pentru validitatea cererii este însă necesar fie ca aceasta să fie semnată electronic, fie să fie transmis instanţei un exemplar original semnat de către autorul cererii sau acesta să semneze exemplarul de la dosar până la primul termen de judecată.
Tribunalul a constatat că s-a pus în vedere petentului să complinească lipsa semnăturii până la primul termen de judecată, dar acesta nu s-a conformat.
În aceste condiţii, s-a apreciat că, în cauză, este vorba despre o nelegală sesizare a instanţei, motiv pentru care tribunalul nu a procedat la analizarea cererii pe fondul său şi a dispus anularea ei, în condiţiile completării dispoziţiilor C. proc. pen. cu dispoziţiile art. 200 alin. (2) şi art. 194 lit. f) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, atâta timp cât cererea nu a fost semnată, s-a apreciat că nu există dovada că aceasta este asumată de persoana care a formulat-o, instanţa neputând fi în mod legal învestită cu judecarea sa, astfel că s-a constatat nulitatea cererii formulate în numele petentului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie petentul A., invocând în drept prevederile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 şi prevederile Legii nr. 78/2000, arătând că aceasta este eronată, fiind pronunţată în baza unor date inexacte, incomplete şi false furnizate Tribunalului Suceava de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei şi de către Judecătoria Vatra Dornei.
Analizând contestaţia formulată, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Cererea formulată în cauză de (în numele) petentul(ui) A. are ca obiect contestaţie privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, întemeiată pe dispoziţiile art. 4881 din C. proc. pen.
Potrivit prevederilor art. 4886 alin. (7) din acelaşi act normativ, încheierea prin care instanţa soluţionează contestaţia privind durata procesului penal nu este supusă niciunei căi de atac (ordinare sau extraordinare, în condiţiile în care legiuitorul nu a făcut nicio distincţie în acest sens).
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti neputând exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, din dispoziţiile art. 129 din legea fundamentală rezultând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea, ca sancţiune procesual penală, constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior. Aceasta operează, automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Aşa fiind şi cum dispoziţiile procedural penale în vigoare nu prevăd posibilitatea atacării încheierii prin care s-a soluţionat o contestaţie privind durata procesului penal, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 16 din data de 13 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020.
Împotriva Deciziei nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie contestatorul A., solicitând desfiinţarea acesteia şi remedierea erorilor produse prin pronunţarea hotărârii.
La termenul din data de 22 aprilie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate în cauză, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.
Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public au fost în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a contestaţiei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este inadmisibilă, pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
În speţă, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestaţie promovată de acesta împotriva unei hotărâri prin care Tribunalul Suceava a anulat cererea formulată în numele contestatorului, având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Prin urmare, contestatorul a mai uzat în cauză de calea de atac a contestaţiei, hotărârea prin care aceasta a fost soluţionată fiind definitivă, nemaiputând fi supusă niciunei căi de atac.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac, consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2021.
GGC - CP