Asupra cauzei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 57/P din 22 ianuarie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul inculpat A. de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate a sintagmei "în scopul săvârşirii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 323 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi a sintagmei "în scopul comiterii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din C. pen.
În acest sens, a reţinut că prin cererea din data de 08.01.2021, apelantul inculpat A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate a sintagmei "în scopul săvârşirii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 323, alin. (1) din C. pen. din 1969 şi a sintagmei "în scopul comiterii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din C. pen., privite din perspectiva art. 142, alin. (1) şi art. 146, lit. d), teza I din Constituţia României.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, " (1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."
Având în vedere limitele rejudecării cauzei de către instanţa de apel - numai latura penală, exclusiv faţă de apelanţii inculpaţi B., A. şi C. şi numai în referire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciunea, prevăzută de dispoziţiile art. 244, alin. (1) din C. pen. - după cum acestea au format obiectul evaluării anterioare, Curtea a constatat că dispoziţia legală criticată de inculpatul A. din perspectiva neconstituţionalităţii acesteia - sintagma "în scopul săvârşirii/comiterii unora sau mai multor infracţiuni" cuprinsă în art. 323 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi art. 367 alin. (6) din C. pen. - nu are actualmente legătura cu soluţionarea prezentei cauze şi aceasta deoarece cauza penală vizând comiterea de către inculpatul A. a infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. (art. 323 alin. (1) din C. pen. din 1969) a fost soluţionată definitiv prin Sentinţa penală nr. 531/05.11.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 285/P/26.03.2019 a Curţii de Apel Constanţa.
Împotriva dispoziţiei de respingere, a de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate a sintagmei "în scopul săvârşirii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 323 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi a sintagmei "în scopul comiterii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din C. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 57/P din 22 ianuarie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a declarat recurs inculpatul A.
La termenul de judecată din 22 aprilie 2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii cererii de recurs, raportat la momentul la care a fost declarat recursul împotriva dispoziţiei prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. În acest sens, s-a raportat la data pronunţării hotărârii recurate - 22 ianuarie 2021 şi la data înregistrării căii de atac la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - 27 ianuarie 2021.
Însă, faţă de acest aspect învederat de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că, deşi cererea recurentului A. a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 27 ianuarie 2021, calea de atac a fost declarată la data de 22 ianuarie 2021, aceasta rezultând din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv de pe ştampila aplicată de oficiul poştal pe plicul prin care a fost trimisă cererea de recurs a cărei dată este 22 ianuarie 2021. Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 270 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este formulat în termenul prevăzut de lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fondul cererii, Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.
Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiţie şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei.
Cu referire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.
Prin sintagma "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" se înţelege că o normă legală are legătură cu soluţionarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.
Astfel, instrumentul excepţiei de neconstituţionalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia.
Înalta Curte reţine că recurentul A. a invocat excepţiile de neconstituţionalitate a sintagmei "în scopul săvârşirii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 323, alin. (1) din C. pen. din 1969 şi a sintagmei "în scopul comiterii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din C. pen., în rejudecarea apelului ca urmare a casării prin Decizia nr. 243/RC/23.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se că Decizia penală nr. 285/P/26.03.2019 a Curţii de Apel Constanţa a fost casată numai cu privire la apelanţii inculpaţi B., A. şi C., numai în ceea ce vizează latura penală a cauzei şi numai în referire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciunea, prevăzută de dispoziţiile art. 244 alin. (1) din C. pen., şi, în consecinţă, s-a constatat rejudecarea apelurilor declarate de apelanţii inculpaţi B., A. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 531/05.11.2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2012, limitată la persoana inculpaţilor, la latura penală a cauzei şi la individualizarea pedepselor aplicate apelanţilor pentru infracţiunea de înşelăciunea, prevăzută de dispoziţiile art. 244 alin. (1) din C. pen.
Examinând textele indicate de recurentul A. ca fiind neconstituţionale, se constatată că nu există legătură între textele invocate şi obiectul cauzei. Astfel, Curtea de Apel Constanţa, în mod corect, a constatat că dispoziţia legală criticată de inculpatul A. din perspectiva neconstituţionalităţii acesteia - sintagma "în scopul săvârşirii/comiterii unora sau mai multor infracţiuni" cuprinsă în art. 323 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi art. 367 alin. (6) din C. pen. - nu are actualmente legătura cu soluţionarea prezentei cauze şi aceasta deoarece cauza penală vizând comiterea de către inculpatul A. a infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. (art. 323 alin. (1) din C. pen. din 1969) a fost soluţionată definitiv prin Sentinţa penală nr. 531/05.11.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 285/P/26.03.2019 a Curţii de Apel Constanţa.
Prin urmare, în ceea ce priveşte examenul legăturii excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiilor nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei, având în vedere că soluţia ce s-a pronunţat în rejudecare a vizat latura penală a cauzei numai în referire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciunea, prevăzută de dispoziţiile art. 244 alin. (1) din C. pen.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a sintagmei "în scopul săvârşirii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. pen. din 1969 şi a sintagmei "în scopul comiterii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 367 alin. (6) C. pen., cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 57/P din data de 22 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a sintagmei "în scopul săvârşirii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. pen. din 1969 şi a sintagmei "în scopul comiterii unora sau mai multor infracţiuni" din cadrul dispoziţiilor art. 367 alin. (6) C. pen., cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 57/P din data de 22 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2021.
GGC - NN