Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 785/2006

Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2006.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 398/ D din 14 septembrie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul R.V. la:

- 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și i), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) C. pen.

Inculpatului i s-a interzis, după executarea pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2005, la zi.

Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată R.C. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei scânduri cu dimensiunea de 120 cm lungime, 17 cm lățime și 25 mm grosime, folosită scaun la căruță, bun proprietatea inculpatului, aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a mijloacelor materiale de probă, respectiv, un fragment de pătură și un plic care conține fire de păr, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, poziția 82/2005.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a constatat că inculpatul, la judecata în fond, a fost asistat de apărător ales.

Prin aceeași sentință, s-a dispus ca onorariul de avocat în sumă de 40 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu în cursul urmăririi penale, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul R.V. locuiește în comuna Parincea, jud. Bacău.

Din căsătoria sa cu R.C. au rezultat mai mulți copii.

Cei doi soți și cu deosebire inculpatul, s-au ocupat de creșterea copiilor, asigurându-le condiții bune de creștere și educație, fiecare urmând diverse forme de învățământ în urma cărora au dobândit o calificare care să le asigure obținerea unor venituri corespunzătoare pentru existența lor și familiilor lor. De aceeași creștere și educare s-a bucurat și fiul lor, victima R.F. Dintre toți copii, R.F. a avut un comportament necorespunzător, în sensul că era un consumator de alcool în cantități mari și a rămas fără loc de muncă.

În ultima perioadă de timp R.F. s-a retras la casa părintească, conviețuind și gospodărind cu părinții.

În momentele în care victima consuma băuturi alcoolice avea un comportament agresiv, lovindu-și părinții, în special tatăl (inculpatul).

Pentru comportamentul său necorespunzător, R.F. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, precum și la sancțiuni cu caracter contravențional.

În ziua de 1 februarie 2005, inculpatul și fiul său (victima), împreună cu vecinii lor I.C. și P.N. s-au deplasat cu căruța inculpatului la moara din localitatea Parincea pentru a măcina cereale.

La întoarcere, aceștia au consumat băuturi alcoolice atât la un bar din comună cât și la locuințele numiților I.C. și P.N., după care victima a plecat din nou cu căruța inculpatului la moară, fapt ce a determinat discuții contradictorii între cei doi.

După ce s-a întors de la moară, victima nu a revenit cu căruța în locuință, ci a mers la un bar din sat.

Văzând că fiul său întârzie, inculpatul a mers și l-a găsit la bar, de unde au plecat cu căruța spre casă.

În momentul în care se aflau pe DJ 252 în fața porții locuinței, între cei doi au reînceput discuții contradictorii, determinate de faptul că victima refuza să predea căruța tatălui său, intenționând să meargă iarăși la moară.

Având în vedere opoziția inculpatului, pe fondul discuțiilor contradictorii și a consumului de alcool, dar și a neînțelegerilor anterioare, victima l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia aceasta a căzut în coșul căruței, unde a continuat să-l bruscheze.

În aceste împrejurări, inculpatul, după ce a coborât din căruță, a luat scândura folosită drept scaun în timpul mersului, cu care a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului.

În urma loviturilor primite și datorită intensității acestora, victima a decedat.

Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea victimei R.F. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractura de bază de craniu.

Actul medical precitat a mai făcut precizarea că leziunile s-au produs prin lovirea victimei, extremității cefacelice reg. TP stg., cu obiecte contondente, urmată de căderea victimei pe partea stângă impact reg. temporală dreaptă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul R.V. care, prin apărător, a solicitat a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât fapta a fost comisă în condițiile legitimei apărări, lovirea victimei fiind un act de apărare necesar la actele de violență exercitate asupra sa.

În subsidiar, a solicitat acordarea de eficiență maximă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, prin reducerea pedepsei la minimul special permis de lege.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 362 din 15 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.V., pe care l-a obligat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se include și suma de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi timpul reținerii și arestării preventive.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt, pe baza căreia a stabilit vinovăția inculpatului, dând faptei o încadrare juridică legală.

S-a mai arătat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis fapta ca urmare a agresiunii exercitată de victimă asupra sa, care îi era copil, fiind sub influența unei puternice emoții, astfel că în mod judicios s-a reținut că fapta a fost săvârșită în condițiile stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la apărarea inculpatului, potrivit căreia a comis fapta în stare de legitimă apărare s-a arătat că nu poate fi primită, întrucât probele de la dosar nu confirmă împrejurarea că acesta a săvârșit fapta în condițiile art. 44 alin. (2) C. pen.

Referitor la cuantumul pedepsei, instanța de apel a arătat că nu se impune a fi redusă, întrucât în cauză s-a dat eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante, coborând pedeapsa până în apropierea limitei minimă permisă de lege, care este de 5 ani.

Împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V. pe care a criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume:

- în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât fapta a fost comisă în condițiile legitimei apărări, riposta sa fiind un gest de apărare la atitudinea violentă a victimei, și

- în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată a cărei reducere o solicită până la limita minimă permisă de lege prin acordarea de eficiență maximă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Recursul declarat de inculpatul R.V. este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate în cauză, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare, pentru care s-a aplicat o pedeapsă just individualizată, dând eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, instanța de apel confirmând în mod just legalitatea și temeinicia acesteia.

În cauză, în mod justificat s-a reținut că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare, din moment ce nu erau întrunite, cumulativ, toate cerințele art. 44 alin. (2) C. pen., între care și existența unui atac imediat, inculpatul lovind pe victimă după ce s-a ridicat din coșul căruței, deci după ce atacul acesteia încetase, dar și datorită faptului că atacul victimei nu prezenta un pericol care să amenințe grav viața inculpatului, însăși mijloacele folosite de victimă în atacul său, aplicarea de lovituri cu pumnul în față, nefiind în măsură să justifice o asemenea ripostă.

Prin urmare, în mod corect, în cauză nu s-a reținut existența legitimei apărări, făcându-se, justificat, aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât într-adevăr, inculpatul a săvârșit fapta în condițiile unei puternice emoții și tulburare cauzată de modul agresiv în care s-a comportat victima.

Nici cea de a doua critică prin care se solicită reducerea pedepsei la limita minimă prevăzută de textul incriminator nu este fondată.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, prima instanța a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei, cărora le-a dat o eficiență corespunzătoare, coborând pedeapsa până în apropierea limitei minime permisă de textul de lege incriminator, pedeapsă care în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Pentru considerentele mai sus arătate, având în vedere și faptul că analizând decizia atacată, în raport și de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive, care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul R.V. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune în conformitate cu dispozitivul prezentei decizii.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 362 din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 1 februarie 2005, la 7 februarie 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2006.