Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 2406/2006

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2006.

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 8 iunie 2005, Tribunalul Oradea a condamnat pe inculpatul R.I., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu 73 lit. b) C. pen., și art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., și art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.A.S. Covasna suma de 2.392.224 lei cheltuieli de spitalizare ale părții civile D.P., cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a sumei și părții civile D.P. suma de 35.000.000 lei daune morale, reprezentând ½ din pretențiile civile ale acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 22 iunie 2003, în jurul orei 18,00, partea vătămată D.P., aflată în stare de ebrietate, a proferat de la gardul ce despărțea grădina sa de cea a inculpatului Roman, insulte și injurii la adresa acestuia. Inculpatul R.I. nu era sub influența băuturilor alcoolice și a răspuns insultelor părții vătămate, care a escaladat gardul și trecând în grădina inculpatului, a intrat apoi în curtea acestuia. Inculpatul s-a deplasat în întâmpinarea părții vătămate și s-au îmbrâncit, s-au lovit reciproc cu pumnii, partea vătămată căzând la pământ.

Inculpatul a luat din curte un par de 1,65 m și a lovit pe partea vătămată D.P. de mai multe ori, peste corp și în zona capului, apoi a lovit-o cu piciorul. Incidentul a fost stopat de martora R.A., soția inculpatului, care l-a îndepărtat pe acesta de partea vătămată. Inculpatul a plecat de la domiciliu aruncând parul în curtea părții vătămate, iar pe aceasta au transportat-o martorele R.A. și D.A. până acasă.

Partea vătămată a suferit fractură a osului parietal stâng, comoție cerebrală, fracturi costale hemitorace stâng, contuzie abdominală, necesitând pentru vindecare 25 – 30 zile de îngrijiri medicale; mecanismul de producere a leziunilor a fost stabilit prin lovire cu corpuri dure, cădere de la același nivel cu lovire de suprafețe dure.

Curtea de Apel Brașov, admițând apelul inculpatului, a desființat sentința și rejudecând, a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen., și art. 44 C. pen., și a respins acțiunile civile formulate de părțile civile C.A.S. Covasna și D.P.

Conform considerentelor, instanța de apel a reținut comiterea faptei în legitimă apărare, întrucât partea civilă a pătruns pe nedrept, prin escaladare, în curtea inculpatului, înarmată cu un cuțit, cerând inculpatului să se bată. S-a mai susținut că partea civilă a încercat să lovească pe inculpat cu un par smuls din gard. În raport de aceste rețineri s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile atacului și realizată teza introdusă prin alin. (21) al art. 44 C. pen., respectiv, respingerea pătrunderii fără drept a părții civile în imobilul inculpatului, iar riposta inculpatului, care a aplicat multiple lovituri părții vătămate, a fost proporțională cu gravitatea atacului.

În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și partea civilă D.P.

Prin motivele scrise, parchetul a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 44 C. pen., privind legitima apărare, ceea ce atrage o greșită soluționare atât a acțiunii civile cât și a celei penale.

Recurenta parte civilă, prin motivele scrise, a cerut menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, atât în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, cât și referitor la despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat acesta.

Criticile vor fi analizate în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că recursurile sunt fondate pentru cele ce urmează.

Conflictul dintre partea civilă și inculpat, apoi activitatea infracțională desfășurată de inculpat au fost percepute în mod direct de un singur martor, respectiv, R.A., soția inculpatului.

Audiată în faza urmăririi penale, martora a relatat că părțile se aflau în relații de dușmănie pentru un teren, iar în seara de 22 iunie 2003, partea vătămată a fost cea care a inițiat conflictul, înjurând pe inculpat. Partea vătămată s-a apropiat de gardul despărțitor și l-a escaladat, intrând în curtea inculpatului, atunci când inculpatul i-a răspuns în același mod.

Martora a mai precizat că cei doi s-au lovit reciproc, împrejurare în care partea vătămată a căzut, iar inculpatul a lovit-o în cap cu un par. În aceste împrejurări, inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată (căzută fiind) cu pumnii și picioarele.

În cursul acestei declarații, martora nu s-a referit la faptul că partea vătămată era înarmată cu un cuțit. Mai târziu, în cursul declarației dată în instanță la 4 mai 2005, martora R.A. a susținut că deși nu a văzut cuțitul în mâna părții vătămate, după terminarea conflictului l-a găsit, pe jos, în curtea sa.

În aceleași condiții, fără să poată da o explicație plauzibilă asupra revenirii, martora a afirmat că inculpatul nu a mai lovit pe partea vătămată în timp ce se afla căzută la pământ.

Deși nu au existat alți martori oculari, susținerile acestei martor au fost în parte confirmate de actele cauzei.

Astfel, prin procesul verbal de cercetare la locul faptei au fost identificate pete de sânge și urme de târâre din curtea inculpatului care se continuă în drumul comunal, până la poarta locuinței părții vătămate D.P. În schițele de la dosar urmărire penală se consemnează locul în care s-au găsit petele de sânge, precum și existența și direcția urmei de târâre.

Aceste acte confirmă susținerile martorei R.A. privind locul în care s-a desfășurat fapta, precum și târârea părții vătămate de la locul faptei la locuința sa.

Pe de altă parte, raportul medico-legal confirmă existența a numeroase tipuri de leziuni traumatice prezentate de partea vătămată: plagă, echimoze, fractură de os parietal, fracturi costale, producerea acestora datorându-se unor loviri repetate cu corpuri dure (probabil par pentru leziunile craniene și alt corp dur, posibil picior pentru o parte din leziunile de pe corp) și cădere de la același nivel cu lovire de suprafețe dure.

Referindu-se la poziția victimă-agresor, același act a concluzionat că a putut fi inițial față în față, în ortostatism și apoi victima căzută la pământ.

Din toate aceste probe discutate se desprinde concluzia că fapta dedusă judecății nu s-a produs în stare de legitimă apărare.

Astfel, pe fondul unui conflict mai vechi, partea vătămată și inculpatul au avut un incident verbal, care a degenerat într-o agresionare reciprocă a părților și doborâtă fiind la pământ, partea vătămată a fost în continuare lovită de inculpat cu parul și picioarele.

În acest context, inculpatul nu a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, atâta timp cât, victima era în imposibilitate de a-l înfrunta, fiind doborâtă și imobilizată la pământ.

În legătură cu aplicarea art. 44 C. pen., trebuie spus că, caracterul necesar al apărării trebuie analizat nu numai în raport de gravitatea atacului, ci și cu posibilitatea celui atacat de a-l înfrunta.

Ori, în speță, din partea victimei nu a existat un atac care să îndeplinească cerințele înscrise în art. 44 C. pen., cu atât mai mult cu cât aceasta se afla în stare avansată de ebrietate, iar pe de altă parte, inculpatul a comis lovirea părții vătămate cu parul când acesta nu putea să-l mai înfrunte pe inculpat, sau să reprezinte un pericol pentru acesta.

Dar, în schimb, în cauză, există circumstanța atenuantă a provocării atâta timp cât, partea vătămată a înjurat pe inculpat, a escaladat gardul intrând în curtea și pe proprietatea acestuia și l-a lovit în condițiile unei agresionări reciproce.

Escaladarea gardului și intrarea victimei pe proprietatea inculpatului nu este de natură să atragă nici incidența dispozițiilor art. 44 alin. (21) C. pen., în condițiile în care victima nu a desfășurat un atac efectiv, de natura celui la care se referă art. 44 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, agresiunea nu a fost determinată exclusiv de pătrunderea fără drept a părții vătămate pe proprietatea inculpatului; în contextul în care între părți a existat un conflict verbal care a degenerat într-o agresiune reciprocă, situația creată nu a putut surprinde pe inculpat, după felul în care s-au derulat evenimentele și în consecință, nu poate fi apărat de prezumția instituită prin art. 44 alin. (21) C. pen.

Pentru toate aceste argumente de fapt și de drept, soluția de achitare pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, motiv pentru care în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursurile declarate se vor admite și se va casa decizia pronunțată în apel, fiind menținută soluția de condamnare și încadrarea juridică a faptei dispuse de instanța de fond; în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., prin admiterea recursurilor, se va casa numai cu privire la cuantumul pedepsei și la pedeapsa complementară și hotărârea instanței de fond.

Procedând la rejudecare, în aceste limite, se va opera o reducere a pedepsei la limita legală permisă de art. 76 alin. (2) C. pen., în considerarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și ale art. 72 C. pen.

Având în vedere dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen., și cuantumul pedepsei principale, așa cum a fost stabilit prin această hotărâre, se constată că nu se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi și în consecință, se va dispune înlăturarea acesteia.

Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii instanței de fond, inclusiv cele referitoare la soluționarea acțiunii civile.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NIUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și partea civilă D.P. împotriva deciziei penale nr. 349 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală, privind pe inculpatul R.I.

Casează în totalitate decizia penală atacată și numai cu privire la cuantumul pedepsei principale și la pedeapsa complementară, sentința penală nr. 48 din 8 iunie 2005 a Tribunalului Covasna.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului R.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., de la 4 ani închisoare la un an și 8 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate de Tribunalul Covasna, inclusiv privind soluționarea laturii civile a cauzei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2006.