Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I - Circumstanțele cauzei:
1. La data de 15 iunie 2009 Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor SC A.T.P. Iași SA a hotărât următoarele: majorarea capitalului social al societății cu suma de 170.331.451 lei, prin emiterea unui număr de 68.132.581 de acțiuni noi, cu o valoare de subscriere de 2,5 lei/acțiune; realizarea majorării prin aport în numerar și prin compensarea cu acțiuni nou emise a cel puțin unei părți din creanțele lichide și exigibile existente împotriva societății; stabilirea datei de înregistrare în vederea exercitării de către acționarii societății a dreptului de preferință pentru subscrierea acțiunilor nou emise; modalitatea și termenul de subscriere de către acționari a acțiunilor a acțiunilor noi; plata prețului de subscriere pentru acțiunile subscrise de acționarul majoritar A.M.T.P.H.B.V., în baza dreptului de preferință să se facă prin compensarea cu acțiunile noi a cel puțin unei părți din creanțele lichide și exigibile existente împotriva societății cu o valoare totală de 43.360.000 dolari SUA.
II - Obiectul acțiunii introductive formulată de reclamanta S.I.F. Moldova și hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași ca primă instanță.
2. Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta S.I.F. Moldova SA în calitate de acționar al societății pârâte A.M.T.P. Iași SA a solicitat în contradictoriu cu aceasta anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 15 iunie 2009 punctele 2-9 invocând încălcarea dispozițiilor art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 a pieții de capital care instituie un tratament egal pentru toți acționarii, ce dețin acțiuni de aceiași clasă, a dispozițiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a societății comerciale care instituie în situația majorării capitalului social prin emisiune de noi acțiuni liberate prin compensarea unor creanțe, verificarea caracterului cert, lichid și exigibil al acestora.
3. Printr-o cerere completatoare, reclamanta a invocat și încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990 republicat cu referire la conținutul anunțului de convocare și neregularități cu privire la procura acționarului majoritar dată pentru exercițiul dreptului său de vot în adunare.
4. Prin sentința nr. 29/COM din data de 2 noiembrie 2009, dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, Tribunalul Iași a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.I.F. Moldova SA și a anulat Hotărârea A.G.E.A. din 15 iunie 2009 punctele 2-9 apreciind că majorarea capitalului social aprobată de A.G.E.A. din 15 iunie 2009 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum și a prevederilor art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și art. 134 alin. (2) și art. 136 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 care instituie pentru societățile comerciale supuse reglementărilor legii pieței de capital obligația de a asigura un tratament egal pentru toți acționarii și accesul la informațiile necesare și suficiente referitoare la problemele supuse dezbaterii.
5. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în sinteză următoarele:
În vederea îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de privatizare societatea pârâtă a fost creditată de W.S.D.B.V. cu suma de 35.860.000 dolari SUA și de către A.M.G.A.G. cu suma de 7.500.000 dolari SUA, cele două creanțe deținute împotriva societății pârâte fiind cumpărate la data de 6 aprilie 2009 de acționarul majoritar A.M.T.P.H.B.V. în baza a două contracte de cesiune de creanță notificate societății.
Că, majorarea capitalului social, prin compensarea creanței deținute de acționarul majoritar, hotărâtă la 15 iunie 2006 de A.G.E.A. este nelegală deoarece creanțele deținute nu erau exigibile în condițiile în care împrumutul devenea scadent în termen de 3 zile lucrătoare de la data solicitării restituirii formulată de creditor, solicitare care în cauză nu s-a manifestat până la data ținerii adunării.
Totodată tribunalul reține din înscrisurile depuse că societatea pârâtă nu a respectat obligația de informare și tratament egal a tuturor acționarilor, ceea ce a fost de natură să producă reclamantei o vătămare în sensul exercitării dreptului de vot în lipsa unor informații exacte.
În ceea ce privește celelalte motive de nelegalitate invocate de reclamanta în legătură cu procura specială nr. 5429/2009 în baza căreia a votat reprezentantul acționarului majoritar în A.G.E.A. și menționarea în convocator a problemei majorării capitalului social, prima instanță le consideră vădit nefondate.
III - Apelul. Decizia nr. 25 pronunțată de instanța de control judiciar - Curtea de Apel Iași, secția comercială, la data de 22 martie 2010.
6. Împotriva sentinței fondului a declarat apel societatea pârâtă A.M.T.P. Iași SA invocând, în esență, în cadrul criticilor formulate, soluționarea greșită a excepției insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor supuse conversiei și respectarea de către societate a accesului acționarilor la informațiile necesare referitoare la problemele supuse dezbaterii.
Prin decizia nr. 25 din data de 22 martie 2010, Curtea de Apel Iași a respins excepția insuficientei timbrări a apelului invocată de intimata precum și motivul de apel referitor la insuficienta timbrare a acțiunii în anulare și pe fond a admis apelul și a schimbat în tot sentința fondului în sensul respingerii acțiunii în anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 15 iunie 2009, punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 din hotărâre.
Examinând criticile formulate cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, incidente operațiunii de majorare a capitalului social, instanța de control judiciar, constată întemeiate susținerile apelantei, reținând în acest sens că prin notificarea din data de 3 aprilie 2009 transmisă societății pârâte, de SC A.T.P. H.B.V. cesionarul creanțelor, acesta a informat pe debitor despre încheierea celor două contracte de cesiune, având ca obiect creanțele în valoare de 35.860.000 dolari SUA și 7.500.000 dolari SUA împotriva societății și și-a exprimat hotărârea de a considera că respectivele creanțe sunt datorate și plătibile de debitoarea la un termen mai lung decât cel stipulat prin contract, respectiv la data A.G.E.A. ce avea pe ordinea de zi aprobarea conversiei celor două creanțe în acțiuni.
Reține instanța de apel, că ulterior acestei notificări, la data de 7 mai 2009 cesionarul transmite debitoarei o a doua notificare referitoare la același subiect, prin care își exprimă intenția clară de conversie a acțiunilor, împrejurări care, în opinia instanței echivalează cu o cerere de rambursare emisă de creditor în temeiul Anexelor nr. 1 la cele două contracte de cesiune de creanță încheiate la 6 aprilie 2009, împrumutul devenind astfel scadent.
Referitor la încălcarea de către societate a obligației de a asigura un tratament egal pentru toți acționarii precum și accesul la informațiile necesare, instanța de apel constată din verificarea înscrisurilor depuse de părți că în cuprinsul anunțului de convocare a A.G.E.A., publicat în M.Of., partea a IV-a nr. 2635 din 14 mai 2009, este menționat că începând cu data de 9 iunie 2009 materialele informative cu privire la problemele înscrise pe ordinea de zi sunt disponibile la sediul societății din Iași, zilnic între orele 9-14.
IV - Recursul. Motivele de recurs.
7. Împotriva deciziei nr. 25 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Iași, reclamanta S.I.F. Moldova SA a declarat recurs la data de 11 mai 2010, în termen legal solicitând modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii apelului promovat de pârâtă și menținerii sentinței fondului.
Recurenta și-a întemeiat în drept criticile formulate pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. văzând interpretarea greșită a actului dedus judecății și aplicarea greșită a legii.
Sub un prim aspect recurenta susține că instanța de apel în mod greșit, plecând de la cele două notificări, a considerat creanța acționarului majoritar exigibilă, în condițiile în care notificarea din data de 3 aprilie 2009 este anterioară încheierii celor două contracte de cesiune care poartă data de 6 aprilie 2009, și prin urmare SC A.T.P.H.B.V. nu putea să-și aroge calitatea de cesionar.
Cu privire la notificarea din 6 aprilie 2009 transmisă debitoarei la 7 mai 2009, recurenta arată că aceasta nu reprezintă o cerere de rambursare a împrumutului conform art.4.1 din contractul de împrumut încheiat de societate, deoarece în cuprinsul acestei notificări nu se face nicio mențiune cu privire la rambursare.
Sub un al doilea aspect recurenta invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 134 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 și art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 potrivit cu care societatea era obligată să pună la dispoziția acționarilor toate documentele ce urmau a fi aprobate în AGA precum și procurile speciale și materialele pentru fiecare punct înscris pe ordinea de zi.
Potrivit recurentei, deși a solicitat la 10 iunie 2009 documentele referitoare la problemele înscrise pe ordinea de zi, răspunsul societății pârâte a fost primit la 22 iunie 2009 după ținerea adunării ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului la informare.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală a hotărârii instanței de control judiciar.
8. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate constată că prezentul recurs este nefundat pentru considerentele ce urmează:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea pronunțată instanța a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurenta pune în discuție din perspectiva acestui motiv caracterul exigibil al creanțelor preluate prin contractul de cesiune de către acționarul majoritar SC A.T.P.H.B.V. și care au fost supuse conversiei în acțiuni prin hotărârea A.G.E.A. din 15 iunie 2009.
Or, potrivit contractelor de împrumut ce au făcut obiectul cesiunii, creanțele devin exigibile într-un termen de trei zile lucrătoare de la solicitarea creditorului (art. 4.1 și respectiv art. 3.1).
Prin urmare stabilirea exigibilității creanțelor aparține exclusiv creditorului, iar prin notificarea transmisă de noul creditor SC A.T.P.H.B.V. consiliului de administrație al societății debitoare la 4 aprilie 2009, și apoi la 7 mai 2009, acesta își exprimă clar și explicit intenția ca cele două creanțe preluate să fie considerate exigibile la data adunării generale extraordinare a acționarilor având ca obiectiv pe ordinea de zi aprobarea conversiei creanțelor în acțiuni.
Dispozițiile referitoare la majorarea capitalului social, art. 210 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 prevăd expres că ,,acțiunile noi sunt liberate prin… compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni ale acesteia”.
Așa fiind, intenția exprimată prin care două notificări de conversie a creanțelor deținute de creditor asupra societății cu acțiunile noi emise, reprezintă o manifestare de voință a creditorului, indubitabilă în sensul stabilirii exigibilității creanțelor la data ținerii adunării generale, în vederea plății prin compensare cu valoarea creanțelor a acțiunilor noi emise.
Obiecția recurentei referitoare la notificarea din 4 aprilie 2009, anterioară încheierii contractului de cesiune în formă scrisă din 6 aprilie 2009, este lipsită de orice relevanță juridică deoarece contractul de cesiune este un contract consensual , valabil încheiat prin acordul de voință al părților, forma scrisă, în ipoteza din cauză fiind cerută ad probationem.
În alte cuvinte, din nicio probă nu rezultă că la data de 4 aprilie 2009 între cedent și cesionar nu se realizase acordul de voință asupra cesiunii, ci dimpotrivă, potrivit termenilor utilizați în cuprinsul celor două contracte scrise, rezultă că data încheierii lor în formă scrisă 6 aprilie 2009 este data finalizării contractelor când cesionarul a primit de la cedent originalul contractelor care au stat la baza creanței, prin remiterea titlului contractele de cesiune fiind astfel executate.
Primirea celor două notificări de către societatea debitoare și convocarea adunării generale extraordinare din 15 iunie 2009 având ca punct distinct pe ordinea de zi, aprobarea în conformitate cu prevederile art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a plății prețului de subscriere pentru acțiunile subscrise de SC A.T.P.H.B.V. prin compensarea cu acțiunile nou emise a unei părți din creanțele lichide, exigibile împotriva societății debitoare reprezintă o confirmare a faptului că debitorul a luat cunoștință de exigibilitatea creanțelor orice altă interpretare asupra înțelesului clar și explicit al acestor manifestări de voință fiind de domeniul speculațiilor, fără nici un fundament logic sau juridic.
Și motivul de recurs vizând nerespectarea de către societatea pârâtă a accesului acționarilor la informațiile necesare și problemele supuse dezbaterii, se vădește nefondat.
Conform convocatorului publicat în M.Of. partea a IV-a nr. 2635 din 14 mai 2009 ordine de zi propusă pentru adunarea generală extraordinară a fost detaliat expusă în zece puncte, cu mențiunea că începând cu data de 9 iunie 2009 materialele informative sunt disponibile la sediul societății, acționarii îndreptățiți putând obține, la cerere, copii după aceste documente, contra cost.
Recurenta nu a făcut dovada că deși a solicitat eliberarea acestor documente în condițiile prevăzute în convocator, la sediul societății, cererea i-a fost refuzată.
Solicitarea în scris a unor informații punctuale în legătură cu operațiunea de majorare de capital, distinct de materialele informative puse la dispoziție la sediul societății, nu impune un răspuns imediat, deoarece după art. 1172 alin. (3), aceste aspecte se clarificau în cadrul adunării generale, convocată în scopul de a supune discuției și votului acționarilor toate chestiunile legate de ordinea de zi anunțată.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. MOLDOVA SA BACĂU împotriva deciziei nr. 25 din 22 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.