Grup infracţional organizat. Pedeapsă
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind criminalitatea organizată
Indice alfabetic: Drept penal
- grup infracţional organizat
Legea nr. 39/2003, art. 7 alin. (1) și (2)
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani, iar potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din aceeași lege, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.
Prin dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din aceeași lege, prin raportare la tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea sau, după caz, pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat - tratament sancţionator care privește atât limita minimă, cât și limita maximă, stabilite de lege pentru această infracţiune, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei. În cuprinsul art. 7 alin. (2), legiuitorul folosește termenul „sancţiunea” prevăzută de lege, iar nu „maximul special” al pedepsei prevăzute de lege și, prin urmare, pedeapsa aplicată în concret pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) se raportează la ambele limite ale sancţiunii, iar nu numai la limita maximă specială.
În consecinţă, în cazul în care limita minimă specială a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea sau pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat este inferioară limitei minime de 5 ani închisoare prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa poate aplica o pedeapsă mai mică de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1), raportându-se la minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ori pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1327 din 26 aprilie 2012
Prin sentinţa penală nr. 62 din 11 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a dispus condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:
1) M.D., S.N. și O.M. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. și la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor și pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) și (3) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpaţilor.
2) P.V. și C.M. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. și la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor și pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) și (3) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpaţilor.
3) B.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) și art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. și la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) și (3) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpaţii M.D. și S.N.
Prin decizia nr. 124 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploiești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a desfiinţat, în parte, în latură penală sentinţa, în sensul că s-au înlăturat de la încadrarea juridică a infracţiunilor prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor M.D., S.N., O.M., P.V., C.M. și B.A., prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 C. pen., menţinându-se pedepsele aplicate și modalitatea de executare, dispuse de prima instanţă. S-au înlăturat măsurile de supraveghere impuse inculpaţilor, stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 863 alin. (3) C. pen.
S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de către inculpaţii M.D. și S.N.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, curtea de apel apreciază că la stabilirea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiile cuprinse în alin. (2) al aceluiași articol, care stipulează că „pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.”
Cum infracţiunea cea mai gravă, de altfel singura, ce a intrat în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, iar după aplicarea regulilor impuse de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. limitele de pedeapsă se situează între 2 și 8 ani închisoare, rezultă că, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut și dispoziţiile cuprinse în art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 C. pen., pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sunt nelegale.
De altfel, și în privinţa infracţiunii prevăzute în art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) și art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care au fost reţinute dispoziţiile art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., pedepsele aplicate sunt nelegale, nefiind coborâte sub minimul special, care în cazul de faţă este de 2 ani închisoare.
Procedând la o reevaluare a criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social relativ ridicat al faptei, determinat de implicarea mai multor persoane din zone diferite ale ţării, dar și din străinătate, în scopul punerii în circulaţie de monedă străină contrafăcută, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv închisoarea de la 2 la 8 ani, circumstanţele concrete în care au fost săvârșite și persoana fiecărui inculpat, care se află la prima încălcare a legii penale, curtea de apel apreciază că nelegalitatea anterior menţionată poate fi îndreptată numai prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 din același cod, cu menţinerea pedepselor aplicate de prima instanţă, considerând că în cuantumul și modalitatea de executare acestea sunt apte să răspundă exigenţelor impuse de art. 52 C. pen., privind scopul preventiv-educativ și sancţionator al acestora.
La această concluzie, instanţa de control judiciar are în vedere că, deși inculpaţii au recunoscut și regretat faptele și nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și în raport cu incidenţa dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reţinerea circumstanţelor judiciare facultative nu se impunea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o sub aspectul individualizării pedepselor.
S-a susţinut, astfel, că pedepsele de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt nelegale, în condiţiile în care, ca efect al aplicării art. 3201 C. proc. pen., minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune este de 3 ani și 4 luni.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursul este nefondat.
În ce privește legalitatea pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art.7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.
Prin acest text de lege s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin raportare la tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea (ori, în caz de pluralitate de infracţiuni, pentru cea mai gravă dintre acestea), care intră în scopul grupului infracţional organizat.
Acest tratament sancţionator trebuie, însă, văzut prin ambele limite, minime și maxime, prevăzute de textul de lege incriminator, fără luarea în considerare a unor eventuale cauze de micșorare a pedepsei.
În acest sens, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că termenul folosit de legiuitor în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 este „sancţiunea” prevăzută de lege, iar nu „maximul special” al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea cea mai gravă, ceea ce înseamnă că raportarea trebuie făcută la ambele limite ale sancţiunii, iar nu doar la cea superioară.
În speţă, infracţiunea-scop a grupului infracţional organizat a fost cea prevăzută în art. 282 alin. (2) C. pen., care este pedepsită cu închisoare între 3 și 12 ani.
Prin urmare, chiar dacă sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este închisoarea între 5 și 20 de ani, sancţiunea aplicată în concret în speţă trebuia să se situeze între 3 și 12 ani, ca urmare a aplicării alin. (2) al aceluiași articol, ceea ce s-a și întâmplat, inculpaţii fiind condamnaţi la câte 3 ani închisoare pentru această infracţiune, în condiţiile aplicării art. 3201 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva deciziei nr. 124 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploiești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie.