Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei. Achitare. Art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. 

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanţă  

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei

- achitare

 

C. proc. pen., art. 10 alin. (1) lit. d), art. 3201

 

Aplicarea procedurii simplificate a judecăţii în cazul recunoașterii vinovăţiei, reglementată în art. 3201 C. proc. pen., exclude pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune și a fost săvârșită de inculpat, iar potrivit alin. (8) al aceluiași articol, instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune și a fost săvârșită de inculpat, în acest caz instanţa continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3116 din 3 octombrie 2012

 

Prin sentinţa nr. 623 din 30 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Maramureș, Secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii:

- P.C. pentru infracţiunile prevăzute în:

- art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

- C.S. și A.D. pentru infracţiunile prevăzute în:

- art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

- S.R. pentru infracţiunile prevăzute în:

- art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

- C.C., D.A., F.A., T.I. și L.R. pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

- C.I. și C.M. pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181 C. pen., au fost achitaţi inculpaţii B.A. și D.V. pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii C.C., D.A., F.A., T.I., L.R., B.A., C.I., C.M. și D.V. pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Având în vedere că inculpaţii S.R., C.C., D.A., F.A., T.I., D.V. și L.R., prezenţi fiind în instanţă, la primul termen de judecată au declarat că recunosc activitatea infracţională, așa cum este descrisă ea în rechizitoriu, și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa a administrat doar probele care vizează activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi, și anume P.C., C.S., A.D., C.I., C.M. și B.A.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize și Operaţiuni Vamale Cluj despăgubiri civile după cum urmează: inculpatul P.C. suma de 2.614 lei; inculpatul C.C. suma de 4.477 lei; inculpatul D.V. suma de 566 lei; inculpatul D.A. suma de 1.141 lei; inculpaţii T.I. și F.A. în solidar suma de 4.673 lei; inculpaţii P.C., C.S., A.D. și S.R. în solidar suma de 25.314 lei.

Prin decizia nr. 90/A din 11 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală și de minori, a admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize și Operaţiuni Vamale Cluj, a desfiinţat sentinţa cu privire la omisiunea instanţei de fond de a dispune obligarea inculpaţilor și la plata accizelor și TVA-ului aferent ţigărilor de contrabandă, cu dobânzi și penalităţi de întârziere și, judecând în aceste limite, a obligat pe inculpaţii F.A. și T.I., în solidar, și la plata accizelor în sumă de 22.347 lei și a TVA-ului în sumă de 8.432 lei cu dobânzi și penalităţi aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plăţii efective; pe inculpaţii P.C., C.S., A.D. și S.R., în solidar, și la plata accizelor în sumă de 121.309 lei și a TVA-ului în sumă de 45.736 lei cu dobânzi și penalităţi aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plăţii efective; pe inculpatul C.C. și la plata accizelor în sumă de 22.538 lei și a TVA-ului în sumă de 8.349 lei cu dobânzi și penalităţi aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plăţii efective; pe inculpatul P.C. și la plata accizelor în sumă de 13.008 lei și a TVA-ului în sumă de 4.838 lei cu dobânzi și penalităţi aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plăţii efective; pe inculpatul D.V. și la plata accizelor în sumă de 3.280 lei și a TVA-ului în sumă de 1.159 lei cu dobânzi și penalităţi aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plăţii efective; pe inculpatul D.A. și la plata accizelor în sumă de 6.620 lei și a TVA-ului în sumă de 2.338 lei cu dobânzi și penalităţi aferente de la data nașterii datoriei și până la momentul plăţii efective.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii apelate.

Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - și de inculpaţii P.C. și C.S., împotriva aceleiași sentinţe.

Referitor la critica formulată de parchet cu privire la imposibilitatea pronunţării unei soluţii de achitare în ipoteza soluţionării cauzei în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece admisibilitatea procedurii nu înseamnă obligaţia judecătorului de a condamna pentru săvârșirea infracţiunii reţinute în actul de inculpare. Procesul penal parcurge - chiar în cazul aplicării procedurii simplificate - etapa dezbaterilor și a ultimului cuvânt acordat inculpatului, iar instanţa își păstrează intacte atributele de deliberare și de decizie, dispunând rezolvarea acţiunii penale.

În plus, dispoziţiile legale menţionate nu pot să contravină principiului aflării adevărului înscris în art. 3 C. proc. pen., care impune ca în desfășurarea procesului penal să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc.  pen., instanţa  de  apel concluzionând că, și în situaţia în care inculpaţii C.C., D.A., F.A., T.I. și L.R. au recunoscut faptele descrise în rechizitoriu și au cerut să fie judecaţi în baza art. 3201 C. proc. pen., nu putea fi pronunţată o hotărâre de condamnare a acestora pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, deoarece probele administrate în cauză nu dovedesc acest lucru. Dacă instanţa fondului ar fi procedat de această manieră ar fi încălcat grav drepturile procesuale ale inculpaţilor și ar fi pronunţat o hotărâre de condamnare nelegală, nefundamentată pe probe.

Împotriva sentinţei și deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - și inculpatul P.C.

Parchetul a criticat sentinţa și decizia, între altele, pentru:

- greșita achitare a inculpaţilor C.C., D.A., F.A., T.I., C.l., C.M., L.R., B.A. și D.V. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- nelegala achitare a inculpaţilor B.A. și D.V. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, soluţie dispusă în baza art. 181 C. pen.

Inculpatul P.C., invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepsei.

Examinând hotărârile atacate atât prin prisma motivelor invocate de parchet și de inculpatul P.C., care se încadrează în cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată că recursurile sunt fondate.

Analizând cu prioritate critica formulată de parchet care vizează greșita achitare a inculpaţilor C.C., D.A., F.A., L.R. și T.I. pentru infracţiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, soluţie dispusă în condiţiile judecării acestora în procedura reglementată de art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine din actele și lucrările dosarului că, prin rechizitoriul nr. 307/D/P/2010 din 31 ianuarie 2011, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C., C.S., A.D., C.C., S.R., C.l., C.M., D.A., B.A., F.A., T.I., D.V. și L.R., toţi pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în perioada august - decembrie 2010, inculpatul P.C. a iniţiat și constituit împreună cu ceilalţi coinculpaţi un grup infracţional organizat în vederea săvârșirii infracţiunii de contrabandă cu ţigări de provenienţă ucraineană introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori prin locurile stabilite pentru controlul vamal, însă prin sustragerea de la control. Același inculpat i-a coordonat pe membrii grupului infracţional pentru a comite în mod repetat infracţiunea de contrabandă cu ţigări de provenienţă ucraineană, de la introducerea în ţară a ţigărilor peste râul Tisa până la comercializarea acestora, activitate în care erau implicaţi inculpaţii C.S. (acesta fiind implicat în relaţia cu cetăţeni ucrainieni), A.D. (care prelua efectiv coletele cu ţigări și le transporta la autoturisme și la locurile de depozitare), S.R. (care asigura paza locului faptei), precum și inculpaţii C.C., C.l., C.M., B.A., D.A., L.R. și D.V. care au fost atrași și au aderat la acest grup infracţional, activitatea lor constând în comercializarea ţigărilor introduse nelegal peste frontieră. În perioada sus-menţionată au fost trecute peste răul Tisa mai multe baxuri cu ţigări, o parte fiind confiscate, iar o altă parte au fost găsite cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele unora dintre inculpaţi. Astfel, la data de 25 octombrie 2010 au fost ridicate 3.000 pachete ţigări, la data de 6 noiembrie 2010 au fost ridicate 10.000 pachete ţigări, iar la data de 25 noiembrie 2010 au fost ridicate 6.000 pachete ţigări.

S-a mai reţinut că în perioada august - decembrie 2010, inculpaţii F.A. și T.I. au preluat în aceeași modalitate ţigări de pe malul ucrainean, pe care apoi le-au transportat în Sighetu Marmaţiei.

Până la începerea cercetării judecătorești la instanţa de fond, intimaţii inculpaţi C.C., D.A., F.A., T.I., D.V., L.R. și S.R. au declarat că recunosc în totalitate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanţei și au solicitat  ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe cu privire la care au declarat că le cunosc și le însușesc.

Instanţa de fond, luând act de declaraţiile sus-numiţilor inculpaţi, a procedat la administrarea probelor care vizau doar faptele pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată recurentul inculpat P.C. și intimaţii inculpaţi C.S., A.D., C.I., C.M. și B.A., pronunţând în final achitarea inculpaţilor C.C., D.A., F.A., T.I., D.V. și L.R. pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, soluţie menţinută de instanţa de prim control judiciar.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond și de instanţa de prim control judiciar și în acord cu critica adusă sentinţei și deciziei de către parchet, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., este exclusă pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătorești, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că „instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.”

Instanţa de fond trebuia să examineze probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora intimaţii inculpaţi au solicitat să se facă judecata și, în cazul în care constata că din probele respective nu rezultă că faptele inculpaţilor sunt stabilite și că sunt suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse (art. 3201 alin. 4 C. proc. pen., astfel cum acest text de lege era în vigoare la data judecării fondului cauzei), avea posibilitatea legală să respingă cererea inculpaţilor de a se judeca potrivit art. 3201 C. proc. pen., să continue judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun și să efectueze cercetarea judecătorească faţă de toţi inculpaţii (posibilitate prevăzută în art. 3201 alin. 8 C. proc. pen. în vigoare la data judecării în fond a cauzei).

Un argument în sensul celor de mai sus este și faptul că prin O. U. G. nr. 121/2011 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 931 din 29 decembrie 2011 (în vigoare la data pronunţării deciziei de către instanţa de apel) au fost modificate alin. (4) și (8) ale art. 3201 C. proc. pen., legiuitorul statuând în mod expres că:

„Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune și a fost săvârșită de inculpat” (art. 3201 alin. 4 C. proc. pen.).

„Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun” (art. 3201 alin. 8 C. proc. pen.).

Prin urmare, reţinând că atât sentinţa pronunţată de instanţa de fond prin care, în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cât și decizia instanţei de prim control judiciar de menţinere a hotărârii instanţei de fond, urmare a respingerii criticii formulată de procuror, sunt nelegale și netemeinice, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de parchet și de inculpatul P.C., se vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Maramureș pentru a se proceda la efectuarea cercetării judecătorești faţă de intimaţii inculpaţi.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond urmează să analizeze și celelalte critici formulate de parchet, precum și critica invocată de inculpatul P.C. și să administreze orice alte probe apreciate ca fiind utile și concludente pentru justa soluţionare a cauzei.

Cererea reprezentantului parchetului de a se dispune condamnarea intimaţilor inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în recurs, nu poate fi primită. Admiterea unei asemenea cereri i-ar lipsi pe intimaţi de un grad de jurisdicţie, precum și de posibilitatea de a-și formula eventuale apărări, de a solicita administrarea de probe, știut fiind că, potrivit art. 69 C. proc. pen., în procedura de judecată de drept comun, declaraţia de recunoaștere a faptelor de către inculpat poate servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (probe administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești).

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul P.C. împotriva deciziei nr. 90/A din 11 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală și de minori, a casat în totalitate decizia penală sus-menţionată, precum și sentinţa nr. 623 din 30 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Maramureș, Secţia penală și a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv, Tribunalul Maramureș.