Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Întreruperea cursului justiţiei. Cazuri

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Competenţa după materie și după calitatea persoanei

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- întreruperea cursului justiţiei

 

C. proc. pen., art. 29 pct. 5 lit. b)

 

            Dacă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, constatând că în cauză nu există un conflict negativ de competenţă, a restituit dosarul spre soluţionare instanţei civile de apel, iar aceasta a trimis cauza unei instanţe militare fără a respecta prevederile legale privind modul de sesizare al unei instanţe judecătorești, există un caz de întrerupere a cursului justiţiei, care se soluţionează, potrivit art. art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., de către Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

 

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5330 din 21 septembrie 2005

 

            Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul Militar București, din 21 octombrie 2003, inculpatul O.E., sergent angajat pe bază de contract, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 240 C. pen.

            Tribunalul Militar București, prin sentinţa penală nr. 240 din 18 noiembrie 2003, în baza art. 25 și art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, cu motivarea că fapta a fost săvârșită în circumscripţia acestei instanţe, iar tribunalul militar a fost sesizat după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003.

            Prin sentinţa penală nr. 706 din 8 aprilie 2004, Judecătoria Buftea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută în art. 240 C. pen. și, în temeiul art. 181 din același cod, a aplicat acestuia sancţiunea de 10 milioane de lei amendă administrativă.

            Tribunalul București, secţia I penală, prin decizia nr. 995 din 10 septembrie 2004, a admis apelurile procurorului și inculpatului, a desfiinţat sentinţa atacată, a constatat necompetenţa după calitatea persoanei a Judecătoriei Buftea și existenţa unui conflict negativ de competenţă între tribunalul militar și judecătorie, motiv pentru care a trimis dosarul Înaltei Curte de Casaţie și Justiţie.

            Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, prin încheierea nr. 864 din 7 februarie 2005, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Tribunalului București, secţia I penală, reţinând că nu există un conflict de competenţă în sensul art. 43 C. proc. pen., întrucât Judecătoria Buftea a soluţionat cauza în fond.

            Tribunalul București, secţia I penală, prin încheierea din 1 aprilie 2005, invocând decizia nr. 995 din 10 septembrie 2004 a acestei instanţe, a scos cauza de pe rol și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Militar București.

            Prin sentinţa penală nr. 76 din 26 septembrie 2005, Tribunalul Militar București a constatat întrerupt cursul justiţiei în cauza privind pe inculpatul O.E. și, în baza prevederilor art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie pentru soluţionarea cazului de întrerupere a cursului justiţiei. În motivarea soluţiei, Tribunalul Militar București a arătat că, potrivit competenţei sale funcţionale, nu poate judeca în apel și nu se poate pronunţa nici asupra fondului cauzei, întrucât nu a fost sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute de lege.

            Din examinarea actelor efectuate în toate stadiile procesuale și a prevederilor legale în materie se constată existenţa unui caz de întrerupere a cursului justiţiei.

            Tribunalul București, secţia I penală, a admis apelurile procurorului și inculpatului și a desfiinţat hotărârea care soluţiona fondul cauzei, după care, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie spre soluţionare; după ce cauza i-a fost restituită spre soluţionare, această instanţă a trimis cauza unei instanţe militare, și anume Tribunalul Militar București, fără a respecta prevederile legale privind modurile de sesizare ale unei instanţe judecătorești. În speţă, nu există un conflict negativ de competenţă, întrucât declinările de competenţă nu sunt reciproce.

            Prin urmare, cursul justiţiei a fost întrerupt, pentru că, în mod succesiv, nici una dintre instanţe nu s-a considerat competentă sau corect investită cu soluţionarea cauzei, iar pe de altă parte, întrucât Tribunalul București, soluţionând apelurile declarate și casând hotărârea primei instanţe, nu a dispus asupra cursului ulterior al justiţiei într-una din modalităţile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen.

            În ceea ce privește instanţa competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 26 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, tribunalul militar judecă în primă instanţă, între altele, infracţiunile săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv.

            Infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă de un sergent angajat pe bază de contract la o unitate de jandarmi, care, potrivit atribuţiilor de serviciu, asigură menţinerea ordinii și liniștii publice pe raza localităţii, prin patrulare și posturi fixe, legitimează și stabilește identitatea persoanelor și constată contravenţii conform Legii nr. 61/1991. Fapta comisă de inculpat, de a opri și legitima un conducător autor aflat în trafic, în timp ce se afla în concediu legal de odihnă, are legătură directă cu atribuţiile sale de serviciu, ceea ce atrage competenţa materială și după calitatea persoanei a tribunalului militar de a judeca în primă instanţă cauza.

            Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine Tribunalului Militar București.

            În consecinţă, s-a constatat că în cauza privind pe inculpatul O.E. cursul justiţiei a fost întrerupt și s-a dispus trimiterea cauzei pentru soluţionare la Tribunalul Militar București.