Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești. Invocarea unui impediment la executare. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege pentru admiterea cererii.

 

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotărârea judecătorească. Lămurirea dispozitivului.

Index alfabetic : hotărâre judecătorească

- executare silită

                                                               Codul de procedură civilă de la 1865, art. 2811, art. 3712

Din cuprinsul prevederilor art. 3712 alin. (3) C.pr.civ., rezultă că, în cadrul executării silite, executorul judecătoresc are obligaţia, la cererea creditorului, să actualizeze creanţa, chiar dacă titlul executoriu nu conţine vreun criteriu de actualizare, aplicându-se, în acest caz, criteriul legal, în condiţiile expres prevăzute.

Ca atare, inserarea precizării în dispozitiv a actualizării, la data plăţii, a sumei de bani stabilită cu titlu de despăgubiri, în temeiul art. 2811 C.pr.civ.,  nu este de vreun folos în cadrul executării silite, atât timp cât executorul va proceda, oricum, la actualizare. Utilitatea unei menţiuni în acest sens s-ar fi dovedit abia prin indicarea criteriului de actualizare, pe care executorul ar fi fost obligat să îl respecte. De asemenea nici împrejurarea că, în considerentele deciziei, s-a menţionat că despăgubirile vor fi actualizate la data plăţii, nu justifică, prin ea însăşi, inserarea în dispozitiv a aceleiaşi menţiuni.

Raportarea la argumentele expuse în susţinerea unei soluţii reflectate în dispozitiv reprezintă un demers necesar în soluţionarea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 2811 C.pr.civ., atât timp cât motivarea face corp comun cu dispozitivul, însă doar dacă se ajunge, în prealabil, la concluzia că se impune clarificarea dispoziţiilor adoptate de către instanţă, şi nu ca justificare a necesităţii lămuririi dispozitivului.

Secția I civilă, decizia nr. 337din 31 ianuarie 2014

Prin decizia civilă nr. 84 din 18.04.2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, au fost admise apelurile declarate de reclamantul Ş.C.T. şi pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1012 din 26.03.2009 pronunţate de Tribunalul Timiş; a fost schimbată în parte sentinţa apelată şi, în consecinţă, s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 17.130 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere şi a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată; a fost menţinută în rest sentinţa.

Prin decizia civilă nr. 682 din 13.02.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost respinse recursurile declarate de părţi împotriva deciziei menţionate.

Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2013, reclamantul petent Ş.C.T. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 84 din 18.04.2012 a Curţii de Apel Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 2811 C.pr.civ.

În motivarea cererii, s-a arătat că, deşi în considerentele deciziei s-a menţionat că suma de 17.130 lei va fi actualizată la data plăţii, referirea la actualizare nu se regăseşte în dispozitiv, împrejurare ce a determinat apariţia unor probleme în executarea silită.

Reclamantul petent a solicitat ca în dispozitiv să se menţioneze expres că actualizarea solicitată şi acordată se referă la cursul de schimb leu/euro al BNR din momentul plăţii, faţă de cel de la momentul introducerii acţiunii (31.10.2007), astfel cum rezultă şi din sentinţa nr. 1021 din 26.03.2009 a Tribunalului Timiş în al cărui dispozitiv este prevăzut expres că „suma urmând a fi achitată în lei la cursul BNR din ziua plăţii”.

Prin decizia nr. 96 din 8.07.2013, Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă, a respins excepţia tardivităţii invocată de intimată şi a admis în parte cererea formulată de reclamantul petent Ş.C.T., în sensul că a dispus ca, în dispozitivul deciziei civile nr. 84/A din 18.04.2012, după sintagma „… suma de 17.130 lei cu titlu de despăgubiri …”, să se treacă „suma urmând a fi actualizată la data plăţii”, respingând în rest cererea.

Pentru a decide astfel, instanţa a constatat că cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2821 C.pr.civ. referitoare la lămurirea dispozitivului şi că unele dintre susţinerile reclamantului se încadrează în această normă, cerere pentru care art. 2811 nu prevede vreun termen până la care poate fi formulată, astfel încât excepţia tardivităţii invocată de intimat a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea formulată, s-a constatat că, într-adevăr, deşi în considerentele deciziei a cărei completare se cere s-a stabilit că suma de 17.130 lei la plata căreia pârâtul a fost obligat către reclamant urmează a fi actualizată la data plăţii, dispozitivul hotărârii nu cuprinde această menţiune, astfel că, sub acest aspect, cererea este întemeiată şi a fost admisă.

Instanţa de apel a apreciat, însă, că modalitatea în care reclamantul petent a solicitat completarea dispozitivului (prin referire la diferenţa de curs leu/euro de la data efectuării plăţii şi cea de la data sesizării primei instanţe cu cererea în despăgubire) nu poate fi reţinută.

Astfel, deşi prima instanţă a stabilit în euro despăgubirea datorată de pârât (suma urmând a fi plătită în lei la cursul BNR din ziua plăţii), instanţa de apel a stabilit în lei cuantumul despăgubirii, iar recursul reclamantului ce viza şi moneda de plată stabilită de instanţă a fost irevocabil respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În consecinţă, o asemenea completare a dispozitivului, prin referire la cursul leu/euro, ar echivala cu nelegala modificare a deciziei a cărei completare şi lămurire se cere.

S-a apreciat, în raport de motivele de fapt ale cererii, că, prin completarea dispozitivului deciziei cu menţiunea arătată, vor fi înlăturate piedicile apărute în executarea silită ca urmare a omisiunii din dispozitiv a menţiunii referitoare la actualizarea sumei cuvenite, câtă vreme actualizarea astfel dispusă poate fi pusă în executare în cursul executării silite în condiţiile art. 371 2 C.pr.civ. (art. 622 NCPC).

Împotriva deciziei menţionate, au declarat recurs reclamantul şi pârâtul Statul Român prin CNADNR SA, reprezentat de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate, după cum urmează:

1. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reclamantul a susţinut că decizia recurată contravine dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C.pr.civ., deoarece cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul cauzat prin expropriere a fost stabilit de către instanţe în funcţie de valoarea de piaţă de 12,20 euro/mp (stabilită prin raportul de expertiză tehnică), adică 47,77 lei/mp la cursul valutar mediu al BNR din decembrie 2008, respectiv 3,9153 lei/euro.

Prin decizia recurată, s-a reţinut în mod greşit că petentul ar pretinde plata în valută a cuantumului despăgubirii, întrucât acesta înţelege să respecte întrutotul moneda de plată stabilită de către instanţele judecătoreşti, însă recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin expropriere impune cu necesitate referirea la cursul valutar mediu al BNR din luna în care petentul va intra efectiv în posesia acestei despăgubiri. În caz contrar, petentul ar rămâne prejudiciat cu acest cuantum, diferenţiat între momentul rămânerii irevocabile a hotărârii şi cel al plăţii efective, fără a se ţine seama de momentul producerii prejudiciului efectiv, respectiv anul 2007 când s-a efectuat exproprierea.

2. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C.pr.civ., pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA reprezentat de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, a arătat următoarele:

Calificarea cererii reclamantului a fost dată diferit atunci când a fost soluţionată excepţia tardivităţii, respectiv când s-a soluţionat fondul cauzei.

Astfel, dacă excepţia de tardivitate a cererii a fost respinsă prin raportare la o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, ce poate fi introdusă oricând, pe fondul cauzei, instanţa de apel s-a pronunţat asupra unei cereri de completare a hotărârii, aspect ce reiese din temeiul de drept pe care şi-a întemeiat hotărârea - art. 2821 C.pr.civ. -, precum şi din faptul că hotărârea a îmbrăcat forma unei decizii, pronunţată în şedinţă publică, şi nu a unei încheieri date în camera de consiliu, cum se impunea în cazul cererii de lămurire a hotărârii.

În mod greşit, instanţa de judecată a calificat cererea ca fiind o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii şi a respins, drept urmare, excepţia de tardivitate a formulării cererii.

Procedând astfel, instanţa s-a raportat la temeiul de drept invocat de reclamant în cererea sa, respectiv dispoziţiile art. 2811 C.pr.civ. (apreciind chiar că unele dintre susţinerile acestuia s-ar încadra în dispoziţiile normei, deşi solicitările reclamantului au vizat numai completarea hotărârii) şi nu a avut în vedere conţinutul cererii şi motivele pe care se sprijină cererea reclamantului.

Instanţa a ignorat faptul că, prin cererea sa, reclamantul a solicitat în mod expres completarea dispozitivului deciziei civile nr. 84/A din 18.04.2012, în sensul de a se menţiona expres sintagma „suma urmează a fi actualizată la data plăţii”, totodată, nu a avut în vedere că acţiunea s-a fondat pe existenţa unei contradicţii între considerentele deciziei civile nr. 84/A din 18.04.2012 şi dispozitivului acesteia, în sensul că precizarea din considerente a actualizării sumei de 17.130 lei nu a fost reţinută şi în dispozitivul hotărârii, aspecte din care se desprinde faptul că reclamantul nu a invocat lipsa de claritate a dispozitivului hotărârii.

Chiar dacă reclamantul a indicat ca temei de drept al cererii sale art. 2811 C.pr.civ., instanţa de judecată era îndreptăţită şi chiar obligată ca, în exercitarea rolului activ, în temeiul art. 84 şi art. 129 C.pr.civ., să dea acţiunii calificarea juridică exactă, prin raportare la conţinutul cererii şi la motivele pe care cererea se sprijină, nefiind legată de temeiul juridic menţionat de reclamant.

Chiar dacă s-ar aprecia că instanţa de apel a calificat în mod corect cererea reclamantului ca fiind cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, cererea a fost admisă în parte, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C.pr.civ., prin prisma faptului că, pe calea cererii de lămurire de hotărârii, dispozitivul nu poate fi modificat, ci doar clarificat, interpretându-se măsurile dispuse de instanţă.

Or, dispozitivul deciziei nr. 84 din 18.04.2012 este clar exprimat, astfel încât, prin decizia recurată, s-a adus o modificare a dispozitivului hotărârii, în sensul adăugării sintagmei „suma urmează a fi actualizată la data plăţii”.

De asemenea, aceasta procedură nu poate fi folosită atunci când se invocă existenţa unor contradicţii între dispozitiv şi considerente, cum a invocat în speţă reclamantul, ci numai atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului.

Eventuala contradicţie între dispoziţia de obligare a pârâtului la plata sumei de 17.130 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere şi considerente, în cuprinsul cărora s-a reţinut îndreptăţirea reclamantului la actualizarea sumei de 17.130 lei la data plăţii, putea fi invocată de reclamant numai prin exercitarea recursului împotriva deciziei nr. 84 din 18.04.2012, cale de atac de care reclamantul a şi uzat, fără a critica hotărârea sub acest aspect.

Instanţa a acordat reclamantului mai mult decât a cerut, respectiv actualizarea la data plăţii a sumei stabilite prin raportul de expertiză, în condiţiile în care reclamantul nu a formulat o asemenea solicitare pe parcursul judecării apelului după casare.

Prin decizia nr. 84 din 18.04.2012, instanţa de apel s-a pronunţat, în cadrul considerentelor, în sensul actualizării sumei la data plăţii, fără a fi învestită sub acest aspect de reclamant, însă nu a cuprins această menţiune şi în dispozitivul hotărârii, motiv pentru care pârâtul nu a avut interes în atacarea cu recurs a hotărârii şi sub acest aspect, în temeiul art. 304 pct. 6 C.pr.civ.

Faptul că instanţa de apel s-a pronunţat în cadrul considerentelor în sensul actualizării sumei de 17.130 lei la data plăţii a permis reclamantului să formuleze o cerere de completare a dispozitivului hotărârii cu această menţiune din considerente, deşi nu putea face acest lucru, cât timp, în judecarea fondului, acesta nu solicitase niciodată actualizarea sumei la data plăţii.

La termenul de judecată din 31.01.2014, instanţa de recurs a rămas în pronunţare asupra recursurilor, urmând a verifica prioritar încadrarea criticilor recurentului reclamant în prevederile art. 304 C.pr.civ., în contextul excepţiei nulităţii recursului invocate din oficiu.

1. Examinând recursul reclamantului, faţă de excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte a apreciat că excepţia este întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (3) C.pr.civ. prevede că eventuala indicare greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art.

304 C.pr.civ.

Per a contrario din această normă, sancţiunea nulităţii recursului nu poate fi evitată atunci când nu se formulează critici de nelegalitate a deciziei, susceptibile de încadrare juridică în cazurile de recurs.

În cauză, cu toate că recurentul a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, nu rezultă că acestea ar putea fi încadrate în cazul de recurs expres precizat ori în vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C.pr.civ.

Prin decizia recurată, cererea dedusă judecăţii, formulată de către reclamantul Ş.C.T., a fost admisă în parte, în sensul că a fost admisă solicitarea de inserare, în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 84 din 18.04.2012 a Curţii de Apel Timişoara, a menţiunii actualizării sumei de bani stabilite cu titlu de despăgubiri, la data plăţii, respectiv a fost respinsă solicitarea de inserare în acelaşi dispozitiv a menţiunii modalităţii de actualizare, prin raportarea la cursul BNR leu/euro de la data efectuării plăţii, faţă de cel de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 31.10.2007.

Pentru a respinge cererea, instanţa de apel a considerat că adăugirea pretinsă ar echivala cu o modificare nelegală a deciziei, în condiţiile în care prin decizia nr. 84 din 18.04.2012 cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantului Ş.C.T. a fost stabilit în lei, iar recursul reclamantului împotriva acelei decizii, ce viza şi moneda de plată stabilită de către instanţă, a fost respins.

Pentru ca susţinerile din motivarea recursului să reprezinte critici de nelegalitate a deciziei recurate, se impune ca motivele de recurs să se refere la considerentele expuse în susţinerea acelei decizii, arătându-se argumentele pentru care recurentul consideră că sunt întrunite unul sau mai multe cazuri de nelegalitate dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C.pr.civ. Pe de altă parte, în contextul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., explicit invocat, nu este suficientă indicarea unui text de lege pretins ignorat ori greşit aplicat, ci este necesar ca acea normă să aibă incidenţă în cauză.

Decizia recurată a vizat lămurirea, respectiv completarea unei decizii (se va reveni asupra calificării juridice a cererii reclamantului, cu ocazia analizării recursului pârâtului) prin care au fost soluţionate apelurile părţilor, după casare.

Cu toate că, în principiu, nu ar fi exclusă incidenţa dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C.pr.civ. - la care s-a făcut referire prin recursul de faţă – în procedura completării unei hotărâri, reglementată de art. 2812 C.pr.civ., în cauză, din dezvoltarea susţinerilor recurentului pe acest aspect, rezultă că norma pretins încălcată prin pronunţarea deciziei recurate nu este aplicabilă.

Recurentul nu a susţinut că prin decizia recurată s-ar fi nesocotit dezlegările date prin decizia de casare, pentru a fi incidente prevederile art. 315 alin. (1) C.pr.civ., ci a evocat reperul de cuantificare a despăgubirii stabilite chiar prin decizia a cărei lămurire şi completare s-a solicitat (respectiv valoarea în euro a terenului expropriat), fără vreo legătură cu decizia de casare a Înaltei Curţi.

Pe de altă parte, pentru încadrarea susţinerilor recurentului în vreunul dintre cazurile de modificare sau de casare din art. 304 C.pr.civ., ar fi trebuit formulate critici faţă de considerentul esenţial pentru care Curtea de Apel Timişoara a apreciat că, prin admiterea în totalitate a pretenţiilor, s-ar ajunge la modificarea deciziei al cărei dispozitiv este vizat de cererea reclamantului, care nu este posibilă pe calea procesuală iniţiată în cauză.

Afirmarea intenţiei reclamantului de a respecta întrutotul moneda de plată stabilită de către instanţa de apel, respectiv moneda naţională, relevă o critică formală a deciziei: reclamantul nu a contestat că, din moment ce raportarea la cursul valutar urmăreşte convertirea monedei naţionale într-o monedă străină, dar despăgubirea a fost stabilită în moneda naţională, fără a se menţiona în dispozitiv că este rezultatul unei asemenea convertiri, prin aplicarea în cauză a criteriului de actualizare propus, s-ar ajunge implicit la stabilirea despăgubirii în echivalentul în lei al unei valute, ceea ce, prin decizia recurată, a fost considerat drept o modificare a deciziei de apel, incompatibilă cu procedura reglementată de art. 2812 C.pr.civ.

Faptul că un asemenea criteriu de actualizare ar trebui să se regăsească în dispozitivul deciziei de apel ce constituie titlu executoriu, pentru a se asigura repararea integrală a prejudiciului creat prin expropriere, astfel cum susţine recurentul, nu reflectă nelegalitatea deciziei recurate, dat fiind cadrul procesual în care aceasta a fost pronunţată, cadru în care nu este posibilă modificarea deciziei vizate de vreuna dintre cererile prevăzute de art. 281 – 2812 C.pr.civ.

Dreptul la repararea integrală a prejudiciului creat prin expropriere putea fi pus în discuţie de către reclamant exclusiv în recursul împotriva deciziei de apel, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză, recursul reclamantului, prin care a pretins stabilirea despăgubirii în euro, fiind respins.

Faţă de considerentele expuse, se constată că nu s-au formulat critici de nelegalitate faţă de decizia recurată, ci exclusiv critici de netemeinicie, ce nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C.pr.civ.

În această situaţie, în temeiul art. 306 alin. (3) coroborat cu art. 3021 alin. (1) lit. c) C.pr.civ., Înalta Curte a admis excepţia invocată din oficiu şi a constatat nul recursul declarat de reclamantul Ş.C.T.

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, Înalta Curte a constatat că este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa care a pronunţat decizia de apel nr. 84 din 18.04.2012 a fost învestită cu cererea reclamantului, datată 11.06.2013, având ca obiect precizarea expresă în dispozitivul deciziei a actualizării sumei de 17.130 lei acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri pentru expropriere, actualizarea urmând a se efectua în funcţie de cursul de schimb leu/euro al BNR de la data plăţii, faţă de cel de la data introducerii cererii de chemare în judecată – 31.10.2007.

Soluţionând această cerere, instanţa a considerat că este învestită cu mai multe solicitări, sens în care a calificat pretenţia de precizare a operaţiunii actualizării despăgubirii la data plăţii drept o cerere de lămurire a dispozitivului, întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C.pr.civ., iar pretenţia de precizare a criteriului de actualizare – drept o cerere de completare a dispozitivului, întemeiată pe dispoziţiile art. 2821 C.pr.civ., la care a făcut în mod expres referire şi pe care le-a aplicat inclusiv în privinţa hotărârii (decizie pronunţată în şedinţă publică), prin care a soluţionat împreună ambele cereri.

Această dublă calificare juridică explică pronunţarea instanţei asupra ambelor temeiuri de drept ale cererii, semnalată în motivele de recurs, iar decizia recurată nu poate fi cenzurată pe acest aspect, date fiind finalitatea şi conţinutul motivelor de recurs.

Astfel, criticile recurentului se referă exclusiv la partea din pretenţii admisă, aşadar la cea calificată drept o cerere de lămurire a dispozitivului, chiar şi atunci când conţin o reiterare a excepţiei tardivităţii, deoarece recurentul susţine calificarea greşită a pretenţiilor pe acest aspect.

În acest context, urmează a fi analizată doar legalitatea dispoziţiei de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 84 din 18.04.2012, în sensul precizării actualizării despăgubirii de 17.130 lei, la data plăţii.

Contrar susţinerilor recurentului pârât, această cerere (privită distinct de precizarea criteriului de actualizare) nu tinde la completarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti, ci la lămurirea acestuia, în privinţa întinderii sale.

În termenii art. 2812 alin. (1) C.pr.civ., completarea hotărârii poate fi cerută în cazurile în care, prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

În cauză, prin cererea de inserare în dispozitiv a menţiunii actualizării despăgubirii, la data plăţii, nu s-a invocat omisiunea de soluţionare a unui capăt de cerere al acţiunii introductive, ci s-a urmărit clarificarea întinderii dispozitivului, în sensul că obligaţia stabilită în sarcina pârâtului vizează nu numai creanţa expres indicată, ci şi accesoriul acesteia, reprezentat de suma de bani provenită din actualizarea creanţei principale, la data plăţii.

Or, astfel formulată, cererea se încadrează în prevederile art. 2811 alin. (1) C.pr.civ., iar atare calificare este susţinută chiar prin raportare la finalitatea pretenţiilor reclamantului, nefiind fondată susţinerea recurentului în sensul că instanţa de apel s-ar fi raportat doar la temeiul juridic indicat explicit în cererea dedusă judecăţii.

Cererea vizând lămurirea dispozitivului hotărârii judecătoreşti, în mod corect, excepţia tardivităţii a fost respinsă prin decizia recurată, dat fiind că o atare cerere poate fi formulată oricând.

În ceea ce priveşte fondul pretenţiilor, instanţa de apel a apreciat că precizarea în dispozitiv a actualizării sumei de bani cu titlu de despăgubiri se impune pentru ca dispozitivul să concorde cu considerentele deciziei nr. 84 din 18.04.2012, în cuprinsul cărora se regăseşte această menţiune şi, totodată, pentru înlăturarea piedicilor ivite în cursul executării silite.

Aşadar, instanţa nu s-a raportat la o eventuală solicitare cu acest obiect formulată de către reclamant în cursul judecăţii, iar această apreciere este corectă în contextul obiectului cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 C.pr.civ., cerere care tinde la clarificarea dispozitivului în privinţa înţelesului, întinderii sau a aplicării sale, şi nu la soluţionarea unei cereri deduse judecăţii în cursul procesului, precum în cazul procedurii reglementate de art. 2812 C.pr.civ.

Drept urmare, au fost înlăturate criticile recurentului pe acest aspect.

Este, însă, fondat, motivul de recurs referitor la îndeplinirea condiţiilor de aplicare a prevederilor art. 2811 C.pr.civ., în sensul că dispozitivul deciziei este clar exprimat şi nu trebuie lămurit sub aspectul întinderii sale.

Dispunând inserarea precizării în dispozitiv a actualizării, la data plăţii, a sumei de bani deja stabilite în moneda naţională, cu titlu de despăgubiri, instanţa a făcut referire la dispoziţiile art. 3712 C.pr.civ. (de la 1865), considerând că, în acest fel, sunt înlăturate piedicile ivite în cursul executării silite.

În conformitate cu art. 3712 alin. (3) „Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie …”.

Din norma citată, rezultă că, în cadrul executării silite, executorul judecătoresc are obligaţia, la cererea creditorului, să actualizeze creanţa, chiar dacă titlul executoriu nu conţine vreun criteriu de actualizare, aplicându-se, în acest caz, criteriul legal, în condiţiile expres prevăzute.

Ca atare, simpla menţiune a actualizării creanţei nu este de vreun folos în cadrul executării silite, atât timp cât executorul va proceda, oricum, la actualizare. Utilitatea unei menţiuni în acest sens s-ar fi dovedit abia prin indicarea criteriului de actualizare, pe care executorul ar fi fost obligat să îl respecte. Or, cererea reclamantului având ca obiect precizarea în dispozitiv chiar a criteriului de actualizare a fost respinsă prin decizia recurată, iar, prin prezenta decizie, s-a constatat nulitatea recursului reclamantului, ceea ce lipseşte de conţinut menţiunea adăugată în dispozitiv prin hotărârea supusă recursului în cauză.

În acest context, se apreciază că dispozitivul deciziei în discuţie este clar exprimat şi nu necesită vreo lămurire, sub aspectul întinderii sale, nefiind vreun impediment la executarea sa ca atare în cadrul urmăririi silite iniţiate de către reclamant.

Împrejurarea că, în considerentele deciziei nr. 84 din 18.04.2012, s-a menţionat că despăgubirile vor fi actualizate la data plăţii, nu justifică, prin ea însăşi, inserarea în dispozitiv a aceleiaşi menţiuni.

Raportarea la argumentele expuse în susţinerea unei soluţii reflectate în dispozitiv reprezintă un demers necesar în soluţionarea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 2811 C.pr.civ., atât timp cât motivarea face corp comun cu dispozitivul, însă doar dacă se ajunge, în prealabil, la concluzia că se impune clarificarea dispoziţiilor adoptate de către instanţă, şi nu ca justificare a necesităţii lămuririi dispozitivului, astfel cum, în mod greşit, s-a considerat prin decizia recurată în cauză.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursul pârâtului Statul Român, prin CNADNR și, în baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ., a modificat în parte decizia recurată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 84/A din 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.