Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 13 februarie 2012 sub nr. 1226/314/2012, contestatorul D.C. a solicitat anularea somației emisă la data de 25 ianuarie 2012 în dosarul nr. 596/39/2012 al Curții de Apel Suceava.
Prin sentința penală nr. 333 din data de 11 iunie 2012, în temeiul art. 39 rap. la art. 418 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava, iar în temeiul art. 42 C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel Suceava.
La termenul din 26 octombrie 2012, contestatorul a arătat că la dosar nu a fost atașat întregul dosar nr. 596/39/2012, înțelegând totodată să formuleze cerere de recuzare împotriva judecătorului și a procurorului.
Având în vedere că petentul contestator nu a indicat cazul de incompatibilitate pentru fiecare persoană în parte și temeiurile de fapt la momentul recuzării, instanța, în baza art. 51 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de recuzare, ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, instanța a respins solicitarea contestatorului privind atașarea altor cauze, ce nu au avut legătură cu cauza, a acordat cuvântul în dezbateri și pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 31 octombrie 2012.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul D.C., susținând aceleași motive invocate la instanța de fond.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac.
Întrucât prevederile art. 52 alin. (7) din același cod, care reglementau calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare au fost abrogate prin O.U.G. nr. 55/2004, aceasta nu mai poate fi atacată separat cu recurs, dar poate fi atacată odată cu sentința sau decizia recurată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen.
Prin urmare, recursul declarat de contestatorul D.C. este inadmisibil și urmează a fi respins în baza art. 385 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.C. împotriva încheierii din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 1226/314/2012.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 martie 2013.